De ce?
De ce îmi plânge Cerul când taci deși mă chemi
Iar îngerii coboară din noapte-n rugăciune?
De ce până și ploaia suspină-n multe ierni
Că nu ești al ei mire, ci doar o succesiune?
De ce tu mă iubești la fel ca pe-o icoană
La care te închini la ceas de seară-n zbor?
De ce te-ai cuibărit în inima-mi de-aramă
Și îmi șoptești păcate învăluite-n dor?
De ce mi-e verdele iubit de marea cea albastră
Ale cărei valuri mă mistuie-n tăceri?
De ce doar ochii mei ți-s florile din glastră
Și iz-ul de magnolii uitat în primăveri?
De ce-ai venit atunci să-mi zgudui primăvara
Și verdele din ochi să-l duci în lumea ta?
De ce-am rămas în tine pe strune de vioară
Oare tu știi, iubire, că ești chiar viața mea?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre primăvară
- poezii despre îngeri
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre fericire sau poezii despre albastru
* * *
Cât de frumos
bate inima ta
în tâmpla-mi albită de
de dor nestins,
ca o vioară ale cărei strune
le ating doar eu și pielea tremurândă...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre alb
Iubire fără vină
Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubești
Ți-e verdele-n condei
Rugi dumnezeiești.
Ce este de-i iubești
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din povești
Și-a ta dulce copilă?
Ce este de-i compui
Și nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Și-n tine mă alină.
Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ți de aramă?
Nu știu ce-ți sunt
Dar știu că-ți Mulțumesc
Că ești poemul sfânt
Pe care îl iubesc.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mulțumire
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Albastră de lumină simfonie
îți mulțumesc pentru a nu știu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
și răspândește pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
și gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi și-nlăcrimați
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
și sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simțire...
poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet sau poezii despre seară
* * *
Mână arzândă
pe trup tremurândă
rupe cu dor
din carne ușor
până la sânge
cu tâmpla ce plânge
poeme de-amor
din zi până-n seară
pe-un cânt de vioară.
Stinge-mi gândul
cu dulce poemul
ochilor tăi
zburdalnice văpăi
De nu vei putea
vino-mi pe-o stea
și dormi pe un sân
de tine hapsân..
Ce zici?
Îmi vii?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre plâns sau poezii despre gânduri
Rugă
Adu-mi iar lumina
În clipele reci
Să simt că ești sânge arzând
Sărută-mi iar mâna
Prin vise când treci
Să-mi fii Luceafărul blând.
Adu-mi iar sărutul
Din nopțile pline
De dor și iubire păgână
Să fim începutul
Zilelor line
Să plângă trecutul de vină.
Adu-mi iar poemul
Să-mi curgă prin tâmple
În nopțile fără de tine
Împlinește blestemul
Și fă-l să se-ntâmple
Să știi că ești parte din mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre sărut
* * *
Trandafirul roșu
prins în păr aproape de tâmple
nici acum nu s-a ofilit,
doar eu rup petală cu petală
întrebând dacă mă iubești.
Știi?
Spinii nici nu există
poate pentru că Tu
atunci când mi-ai luat obrajii
în căușul palmelor au căzut
lăsându-i doar tulpina fină,
la fel ca inima ta.
Poate de aceea
și tâmplele mele
păstrează iz-ul pielii tale...
Mai mângâie-mi gândul
să-mi fii necuvântul
din clipele dulci și rebele
de vină e vântul
ce-aduce cuvântul
în mine cu lacrimi din stele...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre roșu sau poezii despre păr
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem mari iubiri ca să râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slută
Cel mai ades, din amintiri trăim.
Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.
Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.
... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele să moară
Visând la tine, mă simt renăscut.
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre tristețe sau poezii despre superlative
Unde ești?
Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt că timpul se oprește-n loc...
Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...
Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...
Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...
Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre întuneric, poezii despre vârstă sau poezii despre sfârșit
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre nuntă, poezii despre desen sau poezii despre apă
* * *
De tu
De noi
E plin poemul
Tabu
Și goi
Iubim blestemul.
De eu
De tu
E plină rima
De vrei
De nu
Ne plânge vina.
De vers
De gând
E plină tâmpla
De stih
Plăpând
Ne plânge mâna.
De dor
De-amor
E plin penelul
Ușor
În cor
Ne cântă Cerul.
De știi
De nu
Să-mi vii deseară
Din stele mii
Tabu
pe trup vioară...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tabu sau poezii despre mâini
Un sentiment frugal
Se duce toamna, vântul m-apasă
Îmi spulberă și zilele din an,
În poartă un trandafir îmi plânge,
Îi dau dreptate, soare nu mai am.
Începe-a ninge-n ochi cu toamna gri,
E pe sfârșite verdele din noi,
Pe-alei din ani veni-va timp târziu
Și ierni ce le-am aduce amândoi.
Mi-e dor de mare, de talazul ei,
Pe fire de nisip aș desena
Să uit de ploi, de vânt și de ninsori
S-aduc iar vara-ntreagă-n viața mea.
Mi-ești vara ce-a trecut din calendar,
Te-am decupat din gândul meu de ieri,
Încerc să-ngheț un sentiment frugal
Și să-l acopăr, să nu mi-l oferi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Speranță fără precedent... (Doresc!)
Și tot ce fac e să mă-ntreb de tine,
De-ți este bine, de ești fericit...
Și chiar de nu ai procedat cum se cuvine,
Eu te-nțeleg, te iubesc și nu te vreau robit!
Și chiar de m-ai îndepărtat când te doream,
Am acceptat, plângând în mine mut...
N-ai vrut să știi ce am simțit și ce simțeam,
N-ai vrut să dai iubire cu-mprumut.
Și îmi doresc să fii tot al meu!...
Nu vreau doar jumătăți de viață!
De-acum să fim doar noi doi mereu,
Să spargem distanța cea de gheață...
Și tot ce fac, îmi zboară inima spre tine...
Nu pot să o opresc...!
O parte din mine, să fi rămas la tine,
E tot ce sper și tot ce îmi doresc.
Și îmi doresc povestea care,
Ne readuce în față pe amândoi...
Mă iubești tu, atât de tare oare,
Să fii al meu... să ne unim din doi?...
Mi-e dor imens de zâmbetul tău dulce,
Mi-e dor să mă arunci în lumi de vis...
Ce aduce ceasul, anul nu aduce
Și sper la un miracol mult visat, nestins!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet sau poezii despre gheață
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre viitor sau poezii despre promisiuni
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor
Îmi e dor de întristarea ce te leagă de decepții,
Și de mersul tău domol când te-ntorci de la iubit.
Animalic ți-e instinctul dar pe-alocuri ai pretenții
Și ma-nchizi în versuri seara, lângă un tâlhar grăbit.
Tu, mă pregătești de moarte, și mă-nbraci ca pe-o regină,
Peste sâni îmi pui eșarfe să-ți rămână numai ție.
Mă obligi să-mi scriu pedepse, să rămân fără lumină,
Și m-arunci în temniți noaptea lângă demoni de hârtie.
Dimineața pe răcoare mă privești cu ochi de sticlă,
Și din ei îți curge verde peste inima-mi de ceară,
Vreau să evadez din clipa când îți sunt atât de mică,
Și să inventez un vers, unde ma iubești o vară.
Îmi ești monstru cu pretenții și-aștepți sa-ți vorbesc în șoaptă,
Vrei să îți cerșesc iubire ca o ploaie sub un nor.
Mă dezbraci de amintiri și miros de pâine coaptă,
Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre pâine
Dorul...
Când mi-e dor de tine
te închid în cripta inimii,
acolo unde nimeni
nu a pătruns până la tine.
De ce lacrimile mă ard
când nu pot plânge?
De ce atunci când respir
mă sufoc?
Tristețea bate la ușă
dar nu-i deschide nimeni,
pe când eu
dansez
ca și cum te-aș avea în brațe.
Așa sunt
când mi-e dor de tine!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre trenuri sau poezii despre ninsoare
Și totuși ploaia greșește
Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...
Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește
Și regretele din valuri cu speranțe măgulește,
Iar, jelind bătătorite așteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăți sufletul frânge.
Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea și-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...
Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură ațipește...
Ploaia îngână: "nu-i dor veșnic..." obosită, știu, greșește..
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre nori