Nu pot atinge primăvara, dar ea îmi mângâie sufletul şi-acolo o voi păstra...

aforism de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot atinge primăvara

Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată,
Mâinile mele devin albastre,
Lumea îmi pare o ilustrată.

Prizonieră sunt în palustre,
Atingerea-i îmi este negată,
Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată.

Zborul de pasări parcă dispare,
Doar clopotele sună-o erată,
Surâsuri şi lacrimi îmi sunt zestre,
Azi, când scriu o desiderată,

Îmi bate primăvara-n ferestre...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Voi face din sufletul meu
o casetă pentru sufletul tău,
din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta,
din pieptul meu un mormânt
pentru durerile tale.
Te voi iubi cum pajiştile iubesc primăvara
şi voi adora în tine
viaţa unei flori sub razele de soare.
Voi cânta numele tău
cum valea cântă ecoul clopotelor
si voi asculta limbajul inimii tale
cum plaja ascultă istoria valurilor.
Toate şi multe altele pentru tine voi face,
ca-n armonie si iubire a mă desface.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă, te voi atinge cu mintea ( XVII )

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

(doamnă, te voi
atinge cu mintea.) te voi atinge,
asta-i tot,

uşurel şi tu vei deveni pe deplin
cu infinită grijă

poemul pe care eu nu l-am scris.

poezie celebră de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cancerul îmi poate lua toate abilităţile mele fizice. Dar nu îmi poate atinge mintea, nu îmi poate atinge inima şi nu-mi poate atinge sufletul.

citat din Jim Valvano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de iubire

Îmi plange inima
Cand te joci cu dragostea,
Dar nu-i nimic
Eu încă rezist.

Eu voi rezista
Pană voi zbura,
Şi lumea va fi a mea.

Şi o rază de lumină,
Va străluci,
Cat timp voi trăi.

Şi nu ma voi lăsa,
Pană ce visul nu voi afla.
Dar un lucru sa ştii.
Visul va înflorii.

Şi va lumina,
Exact ca o stea.
Dar voi reuşi,
Cand dragostea voi gasi.

Nu îmi pot imagina
Cum pot să trăiesc,
Numai în amintirea ta.
Dar te voi iubi mereu,
Din tot sufletul meu.

poezie de Răus Andreea Valentina (9 martie 2019)
Adăugat de Răus Andreea Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char şi atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
şi atunci când, cu tine nu aş vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara
bolul tibetan sunând -
regenerare

haiku de Doina Maria Tudor (23 februarie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la Acrostihul marca Dumitru Bădiţă - Doina Maria Constantin către Dumitru Bădiţă

În labirint de gânduri m-am pierdut
Unde e poarta către absolut?
Prinde-mi mâna cu tine mă poartă
Atingerea-i sămânţă de artă...
În cerc noi doi să intrăm involut.

Să rămânem aici în spirală
să zidim o albă catedrală
Îngenuncheati si-mbrăţişaţi de dor
Să te alint cu ochii-mi de cocor...
Clipa sa ne fie-agoniseala.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni precum copacii

Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăţi de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă şi bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
şi cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu ştiu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deşi furtuni îmi lasă cicatrice,
îţi dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferenţă
însă eu ştiu că sufletul ţi-e chinuit,
mă-nchin în faţa ta cu reverenţă,
accept cu umilinţă gandu-ţi tăinuit.
Eu braţele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalţ spre cer verzile mele flamuri
şi visele ţi le strâng mănunchi.
Uneori nedorită sau chiar umilită,
bătută de vânt şi arsă de soare,
precum copacul rămân aici, nesilită
şi când va fi să mor, voi muri în picoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

autumnală -
în liniştea copacilor
muguri aşteptând primăvara

haiku de Doina Maria Tudor (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara ochii
dansatoarei din Izu -
perle de rouă

haiku de Doina Maria Tudor (7 martie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mama

(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)

La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristeţe şi de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar şi atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiş, mă mângâiai,
Cu sufletul şi sfânta lui tăcere.

Aş vrea să pot în vise să te ţin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranţele ce vin
Şi-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.

La tine mamă, doruri de se frâng
Tu ştii să le acoperi cu tăcerea,
La tine mamă, gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtăşeşti durerea.

La tine mamă astăzi mă închin,
Icoană sfântă-a sufletului ramă
Şi gândul rătăcit de tine-mi este plin
Şi cât de dor, îmi e de tine mamă!

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru nebuni

Primăvara muşcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriţi, cu cer
Şi mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara muşcă din nebunii mei
Ştiuţi multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Şi să mă asemeni cu obisnuiţii nebuni;
Primăvara muşcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara muşcă păreri anodine,
Primăvara muşcă în mod neaşteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Şi îmi mărturiseşte treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Cum îmi pot ţine sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri?

O, cum l-aş aşeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei linişti, ce nu cutremură
când adâncimile ţi se freamătă.

Dar tot ce ne atinge, pe tine şi pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuş
care pe două corzi o notă scoate.

Pe care instrument suntem întinşi?
Şi care virtuos ne ţine-n mâini?
O, dulce cântec.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniştea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele acelaşi
în fiecare dimineaţă

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălţimile artei
acolo unde tu eşti împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă aşteaptă
aşa am fost, aşa voi fi
şi nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de hârtie

Pe trotuarul gri ce umbra-mi susţine,
ai mei paşi au uitat de mine.
În această iarnă târzie,
mâinile-mi reci cad în agonie.
Înainte privesc... nici ţipenie de om...
În juru-mi simt cum creşte un imens adenom.
Cum ar fi să fie cineva să-i pot vorbi
sau umbra-mi cenuşie să o pot albi?
Acest pământ de fier îmi oferă
doar umerii împovăraţi văzuţi din spate, precum o barisferă.
În nefericita amintire inima-mi se strânge,
vechi prafuri dezgropate, antice timpuri atinge.
Dar iată! O secundă, un pas o răsuflare
şi totul devine încremenit sub soare...
Fulgerul orbitor mă surprinde
totul e clar şi mintea-mi se aprinde.
Norii se rup, pământul se deschide şi se pleacă,
aerul se opreşte întins între van şi realul închis în teacă.
Acum şi eu sunt încordată...
ochii-i ridic şi văd oameni de hârtie cum n-au fost odată.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că perfecţiunea este un lucru pe care nu-l voi atinge niciodată, dar voi face întotdeauna totul pentru a-mi atinge scopul, pentru că asta înseamnă că voi încerca mereu să-mi îmbunătăţesc stilul.

citat din Luke Wood
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în Univers

-De-a mea tânără iubire te voi umple,
Veşnic emoţionată apă limpede din iaz...
Îmbrăcată-n candoare şi dulce extaz,
Voal de mireasă îţi voi pune pe tâmple.

De-o viaţă şi-un pic în tine mă oglindesc
Te cunosc îndeajuns, eşti jumătatea mea,
Imensitatea-mi cuprinzi ca o peruzea,
Inel de cununie să-ţi pun, îmi doresc.

-Cerule mă mişti, a ta soaţă vreau să fiu
Eşti comoară şi dezgheţ de primăvară,
Pe-al meu luciu tu îmi eşti briza de vară,
Toată ţie mă dăruiesc în sidefiu.

-Mireasa mea, senin voi fi, eu îţi promit
În curcubeu să te îmbraci nu-ntârzia,
Orizontu-mbrăţişează, aleluia...
De-aici de sus eu te privesc neobosit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Nu am nimic ca punct de sprijin
Cobor încet cărarea-ngustă
Mi-ai fost şi idol, mi-ai fost muză
Dar nu mai pot s-astept

Nehotărârea ta mă doare,
Sorb primăvara ca licoare
Să pot iar să zâmbesc!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!