Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Icoana

(În amintirea mamei mele, Alexandra)


Când eram de-o șchioapă,
mama mă ducea la biserică
și se ruga în fața unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
și nu înțelegeam
de ce trebuia să vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăși,
când aveam și acasă oglindă.
Abia când am crescut
și am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulțumindu-i lui Dumnezeu
că o pot vedea
și acum,
în icoană,
pe Mama!

poezie de din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Ploae

Mama ne-a dus de când eram mici la biserică, ne-a înălțat la icoane, ne închinăm, sărutăm mâna părintelui, punem flori la icoana Maicii Domnului, toate lucrurile astea îți rămân în memorie. Casa Domnului o vezi altfel prin ochii copilului și altfel după aceea, când ești mare.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când un copil se odihnește în pântecul mamei sale, el nu poate să-și vadă mama și nu poate plânge ca mama sa să vină la el. Amândoi sunt acolo, dar nu se pot vedea unul pe altul. Toți suntem în pântecul Adevărului Infinit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte voi îndrepta
ci în brațele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în brațele celei ce l-a născut,
cum însăși mama stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale...,
îmi închipui dincolo e o lume visând
în brațele unei mame uriașe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Imaginile în care mă caut...

(mamei mele)
- fragment -

mama
s-a dus adune câteva ierburi
le așeze în mănunchi
sub grindă
poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră

și va pleca cu Dumnezeu

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Autobiografică

Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.

Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.

Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.

Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
vâr -l mâzgâlesc.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Autobiografică

Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.

Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.

Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.

Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
vâr -l mâzgâlesc.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Mamei, de 8 Martie

Mamei, de 8 Martie

Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
de moartea vicleană e răpită.

În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!

De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.

La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.

Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța iubea ca Dumnezeu.

Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.

Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.

Autor Maria Filipoiu
7.03.2016

poezie de (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avea mama...

Avea mama o mușcată, roșie, un foc de pară
Și-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Și zâmbea mușcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Și-i vorbea ca unei ființe, până târziu în apus
Nu știu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viață, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce știa-n lume
Avea mama o mușcată și mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
de-o vreme ochii ei, văd puțin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei și din ani îi dăruiesc
mai crească la fereastră, o mușcată sângerie,
Eu s-ascult povești cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioși,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoși
Când necazurile toate, numai mama le știa
Le ducea, era-n putere și ca florile înflorea
Făcea nopțile de veghe, păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frățiori,
Și-mpletea mănuși, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o mușcată și mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici și fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet și cu gândul toți sunt prunci
Cocoțați pe gard și trepte, anii, veseli se hizlesc
Și prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plânsul unei mame

Rău chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!

Cin' să vină, puiul mamei
Și -mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...

Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.

Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...

Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.

Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...

Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...

Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.

Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plânsul unei mame

Rău chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!

Cin' să vină, puiul mamei
Și -mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...

Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.

Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...

Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.

Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...

Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...

Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.

Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Între mamă și fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul și-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea -l dea gata,
cu eleganța, cu farmecul ei de demult.

Când mama, ușor, pe marginea patului meu se lasă,
după ce și-a scos din picioare șoșonii ei uzi,
din tristele-i buze, aud intrebarea cumplit de duioasă:
"Ce-i cu tine, băiatul meu? De ce nu m-auzi?"

Dar nici duioșia asta nu stoarce răspunsu-așteptat,
până când, ca dintr-o prăpastie extrag, încă viu,
bolborosind: "Toate-s în regulă... și-apropo, arăți minunat!"
Ah, mincinoasele legi ale jocului dintre mamă și fiu.

Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme și-a frânt?...
Mă ascund în clișee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.

Între noi, e un hotar invizibil de lacrimi, hotar
al înstrăinării de sine, de ceilalți - nu-l putem traversa.
Mi-e imposibil trec pe umerii mamei prea lungu-mi calvar,
când chiar și pe umerii mei abia dacă-l mai pot îndura.

Incerți pot fi doar tații, dar mama - totdeauna adevărată,
nimeni în lume n-ar putea-nlocui chipul ei grijuliu.
Mama, venind doar în vizita strict măsurată,
iată crima nevinovată a nemilosului fiu!

Peste ani, cu căință târzie venim
la movilițele lor de pământ invadat de verdeață,
și-atunci le povestim mamelor noastre, le povestim
toate câte n-am putut să le spunem în viață.

poezie de din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dulce tinut al poamelor" de Evgheni Evtușenko este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.00- 16.99 lei.
Mihai Leonte

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portret

Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram țânc. De-o șchioapă eram,
vântul și ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad crește sub hainele mele,
și mama îmi spune acum
tot n-am înțeles tainele vremii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi mă rog...

Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și veșnicie!
Pe când mama mă năștea,
Veșnicia semăna!

Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și poezie!
Pe când mama mă creștea,
Poezie ea era!

Azi rog,
Măcar, o dată
o văd
Și să mă vadă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Seceta desfrânată

O secetă plângea lâng-o fântână
Și se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...

Când a venit o ploaie și seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept și până jos;
Dar a-nceput s-o ude, și-a început s-o doară
Și s-a sfârșit iubirea din visul ei frumos.

Plângea și se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viață nu le-am zis.

O scetă plângea la poarta mea
Și se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ținut cu soarele și-ar vrea
vină să se țină și cu mine!

poezie de din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)

Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.

Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.

Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Mamei mele

mamei mele, cu dragoste

Când eram copil, îmi doream ceva:
Atunci când voi fi mare fiu ca mama mea.
Apoi, am crescut, mamă-am devenit
Și -ntreb adesea dac-am reușit
Să fiu eu, ca mamă, pentru-ai mei copii
Cum e mama mea. Asta mi-aș dori!
Anii au trecut și încă îmi doresc
Să fiu ca tine, mamă, când îmbătrânesc.
Tu ești, dragă mamă, omul minunat
Ce știe zâmbească și de-i supărat.
Ești minunea mea, modelul meu în viață.
Zi de zi găsesc la tine o povață
Și o vorbă bună, o încurajare,
Mereu știi, mămico, de ceva doare.
Azi, de ziua noastră, sții ce imi doresc?
Să fii sănătoasă, mami! Te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

Cuvântul mamei

"O mamă bună prețuiește cât o sută de profesori."
Herbart

Când eram copil la tata
Așa mic și mai gingaș
Tânăr când eram la mama
Așa ca un copilaș

Ea învăța ce este bine,
deseori sfaturi îmi da:
"Păstrează-mi învățătura
Nicidecum n-o lepăda.

Păzește a mele spuse
Pentru fericit a fi
În inimă -ți rămână
Ele viața-ți vor lungi.

Dobândește înțelepciune,
Priceperea este-n ea
Nu uita cuvântul care
Îl va spune gura mea.

Nu te-abate-n altă parte
Ce-ți spune mama să ști
Iubește înțelepciunea
Fiule, te-o ocroti".

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecelul Lobeliei

Am fost odată parte
A sângelui și oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.

În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Și nu mă mai pot întoarce,
Și plâng... iar zilele zboară.

Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.

Nu știu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.

Îți privești chipul în oglindă.
Cu cine -l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.

Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamei să întinzi o mână

Când o-îmbrățișezi pe mama,
sau când îi săruți obrazul,
lacrimi șterge cu marama
și uită de tot necazul.

Dacă-atunci când este tristă
îi zâmbești copilărește,
strânge lacrimi în batistă
și tot mai mult te iubește.

Dacă-atunci când e bolnavă
faci și tu treburi mărunte,
ești un copil de ispravă.
Meriți sărutat pe frunte.

Când mama va fi bătrână,
iar tu vei ajunge mare,
mamei să întinzi o mână,
s-o duci în parc, la plimbare.

poezie de (martie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook