Să credem în LUMINĂ!
Să nu ne împăcăm cu primăvara dezolată,
Cu spaima ce-i inundă plămânii înverziți,
Tu, lume, nu îngenunchea, de moarte speriată,
Ce râde sub mustață, să ne lăsăm zdrobiți...
Trăim cu azi, de ce ne doare ce-o fi mâine,
Prezentul e răsplata la pașii-ne greșiți,
Când otrăveam și apa, și sfintele țărâne,
Nu ne păsa, că mâine vom fi și pedepsiți?
Să punem lacăte pe veștile flămânde,
Că ne-au robotizat, să nu fim răvășiți!
Sub hoardele de verde, ce năvălesc plăpânde,
Să ne ascundem orbul din ochii zăpăciți...
Cu fruntea însorită să ducem talpa dreaptă,
Să mulțumim Luminii de Soare fără dungi,
O fi ea spaima-ceasta de turbulență aptă,
Dar noi suntem cocorii porniți pe zboruri lungi!
Priviți spre Cerul care, pe-o clipă, nu ezită
Să ne trimită raza, nemărginitul dar,
Desfaceți larg aripa spre ziua ce-i menită
A ne-nvăța, că zborul e infinit prin har!
Prin încercări bizare aripa e călită,
Să ignorăm veninul din vocea de pripas,
Să credem doar în Bine, izbânda e sortită
Aripii ce ascultă de al Luminii glas!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre râs
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre aripi
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
Citate similare
Nimic fără DUMNEZEU!
De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care știi, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieții dar.
De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotocește vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"
Și-atât de păcătoși, uităm chiar și de Tine,
Când bucuriile n-au margini de șuvoi
Și doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălțăm spre Tine, să te-ngrijești de noi...
De ce prea des ne lași de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esențialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vânătoare
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- poezii despre mâini
- poezii despre modestie
- poezii despre inimă
Rătăciri
Dalta înghețată a tăcerii
ne desparte uneori
în monade care se rostogolesc
spre puncte nedefinite din spațiu,
pe traiectorii haotice, browniene.
Uneori, eu încerc să regăsesc
inorogul alb
cu corn de argint
care renaște doar o clipă
din spuma zărilor dimineții,
pe când tu arunci nade
în care vrei să prinzi umbrele asfințiului,
să le țintuiești departe...
Dar amândoi recădem istoviți
în aceeași tulpină
din care ne extragem sevele.
Liniștea moale și densă a singurătății
ne respinge rănile înjumătățite...
Să ne punem capetele
unul pe umărul celuilalt!
Nu auzi cum,
ținându-ne de mână,
ne crește aripa îngerească?
Eu sunt aripa dreaptă,
tu ești aripa stângă
și doar împreună
putem fi un zbor întreg...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre unicorni, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre gheață, poezii despre dimineață sau poezii despre creștere
Din fruntea luminii...
Din fruntea luminii vin razele blânde
Ce-ating suflete-nvăluite-n tristeți
Și-atunci se hrănesc cu nuanțe plăpânde
Și dau zâmbete la singuratici drumeți.
Particule purtătoare de vești cristaline
Pătrund cu sfială aducând minuni
Iar lăuntrul cu dor de frumoase cununi
E purificat și revarsă unde divine...
Seninul creat e înconjurat de taine
Ce vor să deschidă ferestre spre cer
Ca noi, îmbrăcați în mirifice haine,
Să-nvingem misterul învăluit în mister.
Din fruntea luminii vin raze ușoare
Ce pot să învingă mâhniri ce mocnesc
De le lăsăm să intre-n pridvoare
Nicicând n-om uita mesajul ceresc.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (22 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre zâmbet, poezii despre victorie, poezii despre vestimentație, poezii despre particule, poezii despre frumusețe sau poezii despre drumeție
Cunosc, deși mă tem
Cunosc dimensiunile Universului
Cel auster, dar și blândul pripas
Cunosc culoarea plânsului
Dar și ea bucuria cea fără de glas.
Cunosc infernul cel de pe redută
Și agonia aripii ce-i frântă
Cunosc ea dragostea pierdută
Și farmecul din lumea mută.
Cunosc candoarea fără de culoare
Ce-i amalgam de flori uscate
Cunosc ea vocea fără de paloare
Dar și asprimea firii neînfricate.
Cunosc absorbția de lumi ardente
Ce-și retrăiesc amorul crud
Cunosc ea viața cea fără regrete
Dar și amorul cel pierdut.
Cunosc, deși mă tem că-i bine
Angoasele de la-nceput de timp
Cunosc el răul ce străbate-n tine
Dar am moneda mea de schimb.
Cunosc ce-i simbol de destine
Ce timpul îl ademenește apoi
Cunosc ce este-n tot și chiar ce vine
El universul are-un vis cu noi.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre simbolistică, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre numismatică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre vinovăție sau poezii despre curcubeu
Picuri de lumină
De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă
Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege
Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare
Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El să fim iertați
Și curați azi prin Isus
El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire
Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră
Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer să fim primiți
Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim
Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire
Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios
Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sânge sau poezii despre salvare
Vrem Isus a Ta Ființă
Îmbrăcați în sfințenie vrem cu toți Isus să fim
Și în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe brațe noi să fim al Tău popor
Să-ți cântăm Doamne Ființa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curați și-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ți plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Și ne ești acum Isuse pe veci Domn și Dumnezeu
Îți aducem dar onoare și noi Numele-ți slăvim
Căci ne-ai prins pe toți de mână și noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ție Isus de-ați sluji
Și-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viața sfântă și curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină sfințenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvați de Tine azi pe treptele credinței
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinței
Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne ești salvarea Mire scump și minunat
Doar prin Tine avem izbândă și trăim aici prin har
Viața nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zidești
Ca o dată sus în ceruri Însuți Tu să ne primești
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldați în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste și onoare fii dar veșnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre curățenie sau poezii despre cuvinte
Trăim puțin
Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace
Deși puțin, hai să trăim frumos!
poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre pace sau poezii despre naștere
Ieșite din pământ
Și iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viața aburind...
Că primăvara orbește-n frig și vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieșite din pământ...
Trăim de ieri și până mâine seară,
Urlăm la luna plină, minunați de umbre
Ne vom spăla în mare mai la vară
Și vom uita de clipele destul de sumbre...
Nu scapă nici un om plin de rutină,
Nici umbrele nu-s colorate în lumină...
Trec zilele de ieri și până mâine
Azi de-aș trăi, să mușc din pâine!
Prin apa bălților mă oglindesc cu talpa
Iar în noroi îmi las amprentele-mpietrite!
Voi servi în pofta prezentului supa
De mii de anotimpuri vii, nedefinite...
Și iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viața aburind...
Că primăvara orbește-n frig și vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieșite din pământ...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt sau poezii despre seară
A mai plecat un om...
A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viața, o răscruce!
Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!
A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!
Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!
Oh, cât aș vrea să rup eu acest lanț,
Să mă ridic de jos, să mă înalț,
Să nu mă mai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!
E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!
Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!
A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Iar tu te treci
erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.
vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineața vieții prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.
prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
și plumb e-a rațiunii zidărie.
mai vin nămeți de soare-n liniști iar
și-mbătrânești plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Korfu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zăpadă, poezii despre tinerețe, poezii despre protecție, poezii despre plumb, poezii despre patrie sau poezii despre flori
Trandafirii toți din lume...
Trandafirii toți din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îți vor spune
Cuvinte-n șoaptă și discret.
Cei cu roșiile petale
Simbolul veșnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăși trandafirii.
Sunt trandafiri ce se agață
Căutându-și un zenit,
Cu dorință veșnică de viață
Spre-nălțimi, spre infinit.
Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mișc mai dezinvolt
Căci viitorul mă așteaptă.
Cum! Nu știi ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă Creatorul
Ne-a trimis ziua de mâine.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre primăvară, poezii despre infinit sau poezii despre gânduri
Meditație
Ne năștem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e ușor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, și, când destinul, ne frânge o aripă.
Plini de speranță umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viața ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se și moare.
Credem, că-i ușor a urca "urcușul",
Nu-nțelegem greul când atingi arcușul,
Simfonia vieți-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.
Soarta și destinul susțin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toți visam o viață, dar, e-n altă lume.
Credem într-o viața, dintr-o altă lume!
Dar avem o carte (a vieții), ce poartă un nume,
Viața pământeană-i de vânturi deformată,
Veșnici, nu suntem, tot se moare odată.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre cărți
Să ne rugăm la Dumnezeu
Să ne rugăm la Dumnezeu
și azi, și mâine, tot mereu.
Ziua de mâine și cele următoare,
să ni le dăruiască
cu lumină și cu soare.
Lui dacă ne rugăm,
șigur vom primi în dar
floarea speranței,
ce-i scrisă-n calendar.
poezie de Dumitru Delcă (22 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calendar, poezii despre cadouri sau poezii despre Dumnezeu
Tulburatorul vis
Acest pamânt mirositor si lacom
Cu trasnetele lui ucigatoare,
Fara belsug si fara adaposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii.
Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul, si zburam
Aripile din umeri le reteaza.
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând, a câta parte?
Parintii mei, cugetatori, au curs
Prin iuresul plecarilor spre moarte;
Diana, tu si eu mai suntem vii
Sa nu rostesti acum nici un cuvânt
Ca ma trezesti si voi fi las, iubito
Si amândoi vom curge în pamânt.
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre relativitate sau poezii despre glezne
Povestea toamnei
Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind ușor spre înălțimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu și jar în sufletele noastre.
Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Și viața-și terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte și uscate.
O liniște adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voința
Și o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată ființa.
Când El văzu nemulțumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Și rescriind de la-nceput povestea
Luă naștere ceva ce-i zice, toamnă.
Arhanghelii își începură treaba
Făcând cerul din cenușiu, albastru
Cu arămiu pictând frunza și iarba
Iar cu portocaliu al zilei astru.
Au pus în suflete melancolie
Și roadele luminii în podgorii
Și-au presărat prin lume bucurie
Și nu mai e urât, când trec cocorii.
poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre albastru, poezii despre viticultură sau poezii despre nemulțumire
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre brazi, poezii despre bine și rău sau poezii despre altă viață
Destin de frunză
Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopților prag
Natura renaște scăpând de urgii,
Prin picuri de ploaie pierduți printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Și sunt tot un verde trecut prin arsuri,
Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Și care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanț efemer
Mă bucur de soare și ploaie în zări,
De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaște prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Și-n verde, tăcută îmbrac galaxii,
Renasc în copac și-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre copaci, poezii despre uitare sau poezii despre ploaie
Din primăvara vieții
Când muguri noi răsar din hibernare
și rugul sorții ne purifică alert, solar,
te mai aștept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.
De sevele se urcă-n salcia pletoasă
și razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.
Un timp solar mă duce către tine
să-ți mai visez aceiași sâni rotunzi;
e primăvară-n sat și ne e bine...
nu-i bine ca de viață să te-ascunzi.
Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noștri tot râde primăvara,
o să-ți atârn și flori după ureche...
din gânduri noi o să-ți alung povara.
Deschide larg ferestrele spre viață
să-ți poposească primăvara-n casă,
să-i dăm binețe-n orice dimineață
la o cafea amară... acolo pe terasă.
Poeme noi, rămase în restanță
se cuibăresc prin noul meu volum...
ne vom lua de la nepoți vacanță
pierduți în primăvara vieții de acum.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre urechi, poezii despre tei sau poezii despre sâni
Între ieri și mâine (Tomorrow never knows)
-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine și cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ți povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!
Întreb un bătrân, ține strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri și mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!
-Înțeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine și ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:
-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost și care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Și câți de mâne crezi c-o sa mai fie?
Viața este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poți iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?
poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre superlative, poezii despre mere sau poezii despre imaginație