Despre tata, niciodată
Cât de greu îi era să nu imite,
uneori nu-ți permiți nici măcar luxul de a fi cel mai grozav nimeni dintr-o rază de la becul unui gang!
Să reușești să stai într-un picior
cu ochii închiși, fără să te clatini.
durerea resemnării să atârne pe taler tot atât cât un kilogram de aur!
La un asemenea preț scăzut al vieții nu-i mai rămăsese decât lațul îngrădirii,
adorația oarbă pentru câmpurile cu maci pe care le înrăma în fiecare vară pentru mama,
l-a alungat pe tata sub capacul orașului.
Voia să depună o coroană la mormântul singurei lui iubiri
așa că i-a îmmpletit una din străzile cele mai frumoase.
Spre bătrânețe și-a îndreptat atenția spre singura lui vocație,
se așeza la fereastră și picta nebunia,
n-a reușit niciodată să combine două nuanțe
nici să se strecoare în labirintul vieții cu adevărat.
Mama l-a așteptat până și la intrarea în veșnicie,
ar fi trebuit s-o ajute să-și ridice speranțele colbuite,
cum se ridicau și făceau câțiva pași,
se împleticeau și cădeau într-un scâncet de nou născut.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre pictură
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poveste fără final - partea a II-a
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr,
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata față...
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui, la,, soața''.
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârșit știe răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... și-a aprins o lumânare...
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit, poezii despre mamă, poezii despre bătrânețe, poezii despre școală, poezii despre școala vieții sau poezii despre viitor
Se duse mama
Un poem dedicat finului meu, care azi și-a condus mama spre veșnicie...
Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o "Doamne" printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.
În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut
Mereu... ea m-a iubit''Dumnezeiește"
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.
De poți"Părinte", spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila,"Tu"o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici nu mă mai ceartă.
Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Poveste fără final... - partea a doua
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata fată
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui și,, soața''
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre mișcare, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre corp
Au fost vremuri când copiii erau dornici să învețe carte, dar mulți nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulți dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generație, dar nu au dorința să învețe carte și lipsesc de la școală. În 1934 tata era elev în clasa I și, pentru că a venit la școală fără creion, învățătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere și un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul profund impresionat i-a dat bani să-și cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, și-a cumpărat creion și, radiind de fericire, s-a întors la școală.
George Budoi în Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre copilărie
- citate despre bani
- citate despre învățătură
- citate despre învățători
- citate despre școală
- citate despre văduvie
- citate despre tată
- citate despre sărăcie
- citate despre suflet
Caietul de desen al mamei
Când eram mică, mama purta legate de mână pensule
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori,
și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut.
Strănută în palmă, mă îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude,
și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici,
mama picta
pe căsuță un horn,
pe masa piticilor o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, liniște, liniște...
Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...
Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare,
mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede,
mama picta...
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre învățătură, poezii despre păr sau poezii despre ploaie
În fiecare zi urmăriți pe cât posibil să învățați ceva nou, atât despre voi, cât și despre ființele pe care le iubiți. În fiecare zi focalizați-vă, măcar din când în când, cât mai stăruitor, atenția și urmăriți să deveniți cât mai conștienți de toate cele care sunt atât de frumoase, atât în cei dragi care vă înconjoară, cât și de toate cele bune și frumoase care se află în universul vostru lăuntric. Vegheați și nu-i lăsați niciodată pe cei sceptici sau pe cei cu sufletul mort, care sunt perverși și răuvoitori, să vă convingă prin sugestiile lor calomnioase, viclene și veninoase, de contrariu.
Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înțelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scepticism, citate despre posibilitate, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre frumusețe sau citate despre devenire
Certificate de naștere
Dintr-o dată s-a făcut liniște
s-a făcut liniște ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană și acoperiș de țigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoțit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit și străin
înfrigurat în pântecele acesta nou și prea mare
ars de lumina puternică
și nu a știut decât că trebuie să audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârșit
și a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniștea casei
și inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
și în care nu se mai putea întoarce
așa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi și o putem frânge
pentru care putem muri
și căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim așa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile să fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldați
cu bucurie, durere, cu frică și suflet viteaz
trecând orice punte și râuri vorbitoare și munte semeț
cu fire colorate purtate de cel mai subțire ac
ținut între degetele ei care țes în fiecare noapte liniștită
în fiecare zi de pace,
inima mare a țării
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre râs, poezii despre lumină, poezii despre copilărie, poezii despre țări sau poezii despre verde
Portretul
Mama nu l-a iertat niciodată pe tata
pentru faptul că s-a sinucis,
mai ales în momentul acela îngrozitor când nu trebuia
și că a făcut-o într-un spațiu public,
în primăvara când eu trebuia să mă nasc.
I-a îngropat numele
într-un sertar secret al ființei ei
și nu i-a mai dat voie să existe,
deși eu îl mai auzeam uneori bocănind.
Când am coborât de la mansardă
în mână cu portretul pastelat
al acelui străin cu buze pline
și cu mustață de muschetar,
cu ochi castanii și adânci,
ea l-a rupt bucățele
fără să-mi spună o singură vorbă
și m-a plesnit cu toată puterea.
Chiar acum, la vârsta de șaizeci și patru de ani,
îmi mai simt obrajii
arzând.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre secrete, poezii despre primăvară, poezii despre portrete, poezii despre ochi căprui sau poezii despre mustață
Atâta frământat
Ți-au intrat crăpăturile mâinilor
în pâine,
mamă,
de-atâta frământat
cu lacrimă și miere
inima ți s-a adâncit în alb
genele ți s-au odihnit pe rumeneala ei,
chiar dacă troienele se ridicau
mereu tot mai amenințătoare pe la tâmple
nici măcar ploile
ce-ți murdăreau cerul sufletului
nu-ți făceau pâinile mai amare,
cu toate că încet încet
deveniseși rana unui tăceri
atât de mică
printre înțelepciunea altor tăceri
încât știam că
nu vei mai avea niciodată dorințe!
poezie de Camelia Buzatu din Spinii secundelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre înțelepciune, poezii despre odihnă, poezii despre mâini sau poezii despre miere
Semne din bătrâni
tata mereu lăsa lucrurile neterminate
când făcea un gard
nu-i mai bătea cel din urmă cui
de mulgea vaca
îi lăsa vițelului mai mult decât să-l sature
dacă plângea
lacrima lui era mai mică decât a tuturor
nici pe mama nu o pupa îndeajuns
nici pe mine
sau măcar icoana lui de căpătâi
cea cu îngerul morții
știa din bătrâni că dacă le lași așa
zilele ți se prelungesc
așa că pe toate le-a lăsat neterminate
și viața la fel
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre vaci, poezii despre moarte sau poezii despre icoane
Avea mama...
Avea mama o mușcată, roșie, un foc de pară
Și-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Și zâmbea mușcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Și-i vorbea ca unei ființe, până târziu în apus
Nu știu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viață, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce știa-n lume
Avea mama o mușcată și mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
Că de-o vreme ochii ei, văd puțin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei și din ani îi dăruiesc
Să mai crească la fereastră, o mușcată sângerie,
Eu s-ascult povești cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioși,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoși
Când necazurile toate, numai mama le știa
Le ducea, era-n putere și ca florile înflorea
Făcea nopțile de veghe, să păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frățiori,
Și-mpletea mănuși, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o mușcată și mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici și fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet și cu gândul toți sunt prunci
Cocoțați pe gard și trepte, anii, veseli se hizlesc
Și prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre flori, poezii despre creștere, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre visare
De fapt, oamenii iubesc vărsarea de sânge, dar nu au curajul să o spună pe față. Într-unul dintre romanele existențialiste este povestit un incident care este aproape adevărat. Un om este adus în fața justiției pentru că ucisese un străin care stătea pe o plajă. Nu-l văzuse niciodată înainte pe acel străin. Nu l-a ucis pentru banii săi. Nu știa nici măcar cum arată, fiindcă l-a ucis de la spate, cu un cuțit mare. Ei nu se mai întâlniseră, deci nu era o chestiune de dușmănie. Nu erau nici măcar familiari; nu-și văzuseră fețele unul altuia. Magistratul nu-și dădea seama ce se petrecuse, așa că l-a întrebat pe ucigaș: "De ce ai făcut-o?" El a răspuns: "Când l-am înjughiat, a țâșnit o fântână de sânge din spatele său. A fost unul din cele mai frumoase clipe pe care l-am trăit vreodată. Știu că prețul va fi moartea mea, dar sunt gata să-l plătesc. A meritat. Mi-am dus întreaga viață în plictiseală, fără nici o incitare, fără nici o aventură. În final, am decis să fac ceva. Iar acest fapt m-a făcut vestit în lume. Poza mea este în toate ziarele. Sunt cât se poate de fericit că am făcut asta." Nu era nevoie de nici o dovadă. Omul nu nega, dimpotrivă, își glorifica crima. Justiția însă are propria sa rutină trebuia să fie chemați martori; numai cuvântul său nu era acceptat. Poate că mințea, poate că nu-l ucisese pe acel străin. Nu-l văzuse nimeni nu exista nici măcar un singur martor ocular așa că a trebuit să fie prezentate dovezile de circumstanță adunate de poliție.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre justiție, citate despre sânge, citate despre superlative, citate despre sfârșit, citate despre polițiști, citate despre plată sau citate despre plajă
Amare amintiri
nimic nu mai e
cum a fost odinioară
nici pașii
nici mersul
ocolul
plin de pietre și gol
goluț
în urma pașilor semănați pretutindeni
acum
e plin de iarbă
și e-mbrăcat
în verdele ei pustiu de pustiu
de parcă iarba acesta nu aduce viața ci
doar opusul ei
cohea e goală
câteva lucruri dezordonate și
lipsite de viață
de parcă
niciodată acolo nimani n-a fost
acolo la cohe
pe trepte
a căzut mama și s-a lovit amar
trebuind
mai târziu să meargă la Gilău la soru-mea Angela
care a dus-o la spital
și de acolo
i s-a tras și plecarea
cu timpul
și mama
a fost în ultima parte a vieții o femei sfântă
n-a știut
decât să facă bine- să cânte și să se roage Lui Dumnezeu
acum
după atâția ani de la plecarea dânsei la cele veșnice
pustiu
pustiu
pustiu e totul
în cohe și-n casă
în grădinuță și-n ocol
nu
se mai aude nici glasul lu" tată bătrân
nici tata
nu mai umblă prin ocol să taie lemne
sau o videre de apă să aducă de la fântână
nu se mai aude nici cântarea mamei
spre lauda Lui Hristos Domnul
nu-i nimeni
nimeni
și orice
glas a amuțit
toți trei
sunt în mormânt
aproape de Bărc
de locul nostru cu pruni și părul
a cărui pere le-am păzit eu pe vremea colectivului
care ni le-a dat nouă într-un an sau doi
nu mai știu exat
Bogata de Jos
spic de vânt pe aripa ploii
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iunie 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Trandafirul, în locul tău, vorbește
Mai frumoasă decât orice floare,
Mai strălucitoare decât stelele,
Mai gingașă decât fluturii-n zbor,
Mai dulce decât toate frăguțele.
Mai angelică decât orice femeie,
Mai blândă decât îngerii firii,
Mai limpede-n suflet decât e izvorul
Ce curge către pragul amintirii.
Mai dorită decât Luceafăru-n zare,
Decât lebăda în oglinda de ape,
Mai, cum să vă spun, el, tinerelul
Nu știa cum să fie lângă ea, aproape.
Se-nchină în gând, la propria-i speranță,
Voia ca s-o atingă și să fie atins
Măcar pentru o clipă, cât ar prinde aripi
Dorința lui fierbinte ascunsă-i într-un vis.
Înfășură în palmă, cu lacrimi fierbinți,
Gândul lui cel sincer fără de cuvinte,
Îndrăzni s-o tulbure cu gingășii, cu gestul,
Că e rănit, că rana-i adâncă și fierbinte.
Ea l-a crezut și la trimis la medic.
El i-a răspuns: până la medic mor,
Se infectează inima și sufletul în mine,
Mă voi usca în propriul meu fior.
Angelică, duioasă, miloasă cum era,
A desfăcut bandajul să-l înlocuiască,
Ochii pătrunzători au fost puși în dilemă:
În loc de rană-i o floare îngerească,
Un bobocel ascuns sub acea fașă,
Fata zâmbește, ascultă și șoptește:
N-ai avut cuvinte să spui că mă iubești,
Trandafirul, în locul tău, vorbește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre vorbire sau poezii despre trandafiri
Amândoi parcurseră drumul pe alee până la ușa casei, unde sunară. În prag se iviră părinții adolescentei, ambii; nici unul nu-i reproșă nimic geografului. Doar fata intră în casă, lunganul îndreptându-se îngândurat spre poartă, după ce-i salutase respectuos, politicos, pe părinții Adelei; aceștia îl admirau pe tânărul cel înalt, aveau o părere bună despre el, amândoi, acum chiar și domnul Gigi Cristescu, tatăl adolescentei bălaie. În curând mașina celor doi body-guarzi porni pe străzile întunecate ale orașului spre casa geografului, unde îl așteptau părinții acestuia, tatăl lui, domnul Henry Harris și doamna Renata-Antoaneta Harris, mama lui. Se înnoptase deja. Pe fiecare stâlp, pe fiecare stradă, fluturau steaguri tricolore. O nouă zi se apropia de sfârșit; vineri, 15 iunie 2085. Elevii intraseră în vacanță, vacanța de vară, o perioadă pe care toți o îndrăgeau și sperau s-o petreacă într-un mod cât mai plăcut; șapte tineri aveau s-o petreacă pe aceasta și încă multe altele care vor veni în următorii ani la bordul unei nave, într-o misiune spațială inedită, de lungă durată...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vacanță, citate despre tinerețe, citate despre înălțime, citate despre întuneric, citate despre timp, citate despre respect, citate despre păr blond sau citate despre oraș
În vocație există mai multă iubire decât în multe relații de cuplu. Imaginează-ți. Omul cu vocație se trezește cu entuziasm de dimineață, întreaga lui viață, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creațiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaște dar prin ce a creat le va transmite o bucățică din spiritul lui, din iubirea lui. Câte relații de cuplu cunoști în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, așa cum este în viața omului cu vocație? Poate că relațiile de cuplu au alt rol în viața noastră și cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie și cărți ale înțelepților sau cărți sfinte, ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părți fără a minimaliza importanța relațiilor de cuplu. Dacă ar fi să numesc suferința numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalți nu le fac pe plac, nu îi servesc și nu îi iubesc. E o suferință care nu și-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute și nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea și atenția omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre cunoaștere, citate despre înțelepciune, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre psihologie sau citate despre numere
Un divorț metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morților")
Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul înghețat stăpân
acelei ore fade, cenușii, din noapte; și mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăsește trupul absoarbe o parte din lume și,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.
M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă și fulgi lenevoși
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-și drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca niște pene.
De-acum Picior Mare nu mai era, așa că era greu să fi simțit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viață, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm și împăcat, ca și cum spiritul era mulțumit că în sfârșit
se despărțise de materie, iar materia era mulțumită că se despărțise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorț metafizic. Sfârșitul.
poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre arat, poezii despre vinovăție sau poezii despre ore
Lucas: Oricum... Băieții mă tot tachinau, cum că tatăl lui Nathan e și tatăl meu. Așa că am întrebat-o pe mama, care mi-a spus că nu e adevărat. Dar apoi mă-ntorceam acasă și o auzeam pe mama, plângând în camera ei. Știam că e adevărat, că Nathan era tatăl meu. Așa că nu m-am mai întors niciodată. I-am spus mamei că era din cauză că nu mai vroiam să fiu nevoit să-i văd fața. Dar de fapt nu mai vroiam ca ea să fie obligată să facă asta.
Peyton: Și ce-mi spui mie? Nici măcar nu ne cunoaștem.
Lucas: Poate ăsta-i motivul.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre adevăr sau citate despre acasă
Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre trecut sau citate despre rai