Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Ai să te-nzăpezești la mânăstire

Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
decât prin fila unui calendar.

Eu am tocmit birjar, și cai, și sănii,
am luat cojoc să-l punem dedesubt,
tu, anii vechi, din amintiri, redă-ni-i,
să nu ne fie frică de dihănii,
dar, uite, drumul dintr-o dată-i rupt.

Concert de fulgi, de clopot și de toacă,
în locul unde ai fugit de noi,
dar, vai, această iarnă e buimacă,
zăpezile sporesc să nu mai treacă,
pe când se simte vreme de război.

Ninsoarea reîncepe să conspire
simțind că te găsești în loc stingher,
ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire,
decât prin ochii mei, de-a dreptu-n cer.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Mihai Leonte

Vechi amintiri...

În simplul concert de tălăngi
Al turmei de liniștite oi,
Vechi amintiri încă încerci,
Mergând prin colb și prin noroi.

Acolo în Paradisul satului pierdut,
Prin acel vechi cadru natural,
Unde nici nu știu când am crescut
La Ciofu, în Petia, satul meu natal.

În cântecul de toacă se ascund
Și plâns, și cântec împreună
Acestea toate te străpung,
În suflet îți produc furtună.

În al clopotelor dangăt lung
E o arhivă-ntreagă de credință,
Că multe vieți nu îți ajung,
Să-ți înțelegi a ta ființă.

Al buciumului cântec de seară,
Ce îți aduce somnul lin,
În scurta noapte de vară,
Din viața când eram copil.

În drumul stelelor pe cer
Am mers călătorind agale,
Fără un țel sau un reper
Prin nesfârșita, Lactee Cale.

Moldova-Veche 2003

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio, iubirea mea

Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.

Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.

Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.

Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.

Tu șterge lacrima de lut,
nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.

Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.

Nu încerca găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.

Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păunescu

Antiprimăvară

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.

Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni facă schi.

Și ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrățișarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea, primăvară
Și toți cocorii emigranți.

Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

poezie celebră de (1986)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

Mani, mani

Bulgăraș de aur moale
Chipul tău ca rupt din soare
Ființa-ntreagă mi-o cuprinde
Dar cu mâna n-o pot prinde.

Ca un fulg ușor plutește
Prin văzduh să-și ia "friptura"
Și când totul isprăvește
Vine -ți sărute mâna!

Ochii ca de catifea
Ce vor crește mari cu anii
Te previn tot mai vrea
S-o poftești prin: Mani, mani!

Are-o poftă de mâncare
Și locul preferat... cel de onoare!

poezie de din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.
Petre Prioteasa

De azi

De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din țară.

Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai scapi de mine,
credeai -acolo-ți va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!

Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
ești încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!

Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieșire,
mă mulțumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.

Te-am respectat ca pe regină, erai ființa mea divină,
mă tem iubirea -mi revină, de azi îmi ești ca o străină.

Nu pot uit, mi-aduc aminte, mă-nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.

Nu voi mai plânge ai tăi pași, nedrept învinuiți părtași,
de-acum în pulbere rămași, că n-ai știut cum mi-i lași.

Am plâns prea mult la geamul tău, tu erai fată, eu flăcău
și mă cuprind păreri de rău că-n jurul nostru-acum e hău.

Nu voi găsi în amintiri decât plecări, decât veniri,
eu am crezut în năluciri, dar mi-ai lăsat doar pustiiri.

Tu singură te-ai șters din vise, uitând de datorii promise,
că ne legase, pare-mi-se, cel jurământ ce ne unise.

Din minte eu te-am scos de azi, ai grijă mare să nu cazi
și-n ochii tuturor scazi că nu-ți mai găsești camarazi!

Ți-am oferit tot ce-am avut, ți-am dat atât cât am putut,
în schimb nimic nu ți-am cerut, ori ai fost oarbă ori n-ai vrut.

Ai fost o lașă! Lașitatea nu stă la braț cu demnitatea,
plânsul distruge sănătatea, ți-a plăcut singurătatea.

Fără ceri sau primești n-ai știut drumul să-ți găsești,
pe căi greșite rătăcești și singură te umilești.

Apuc-o iar pe drumul drept și fă un lucru înțelept:
curaj, speranță pune-n piept și vino, uit tot, te-aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Voiam

Voiam -ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.

Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea,
Aș vrea -ți fiu Ovidiu în Getia pustie.

... Și mai voiam -ți dărui un vechi cojoc de oaie,
Și mai voiam -ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nu știu câtă vreme avem de amănunte.

Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam -ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam -ți spun adio. Voiam -ți spun că ninge...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.

mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am -ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.

mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
mai treci -ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau m-apasă prea greu,
mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca poți mă-nfrunți.

mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilința tacând
Și spitalul din gând.

mai schimbi drumul tău, că și-așa n-are rost,
Niște cioburi -ți las din iubirea ce-a fost,
te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Și de dragă ce-mi ești mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ți pretind, nici chitanțe nu-ți cer,
Te aștept sus în cer,
Șapte ani te-am închis în iubirea ce-ți port,
Să mă ierți ca pe-un mort.

mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copți,
C-am să-ți dau niște ani, strânși în zile și nopți,
mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd și să-ți fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ți dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru m-ai iubit,
Eu să mor, fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Emigranta Hiperboree

Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pasapoarte,
Hiperboreea pleaca inspre nord,
In tara ce le adusese moarte.

De nici nu stie, vai de capul sau,
Ca-i un butuc in drumul unui joagar,
Si pleaca fara de pareri de rau
In cel mai elegant si cinic lagar.

O vor gaza cu dragoste-n curand,
C-un rosu fier o vor marca pe spate
Si pielea ei va atarna plangand
Pe ramurisul sarmelor ghimpate.

Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o,
Un crucifix ai fost in ochii mei,
Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o.

De actoria ta m-am saturat,
Inca din vremea actoriei mute,
Esti plina de durere si pacat,
Dar gardienii te asteapta, du-te!

Ca un vaccin ramai pe bratul meu,
Cand sania te-mpinge bland pe panta,
Sa-ti apere fiinta Dumnezeu,
Tu, prima mea iubita emigranta.

Si cand pamantul se va scufunda
Si va sari din miezul ei scanteia,
Sa stii c-ai fost, in sud, in tara mea,
Si nordul te-a strivit, hiperboreea.

poezie celebră de din Rezervatia de zimbri (1982)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Primăvară egoistă

De fiecare Paște, e-o altă primăvară-
N-o recunosc în verde și nici în rogvaiv.
O caut înăuntru, mai răscolesc pe-afară,
Dar ea își schimbă straiul, fără nici un motiv.

O dată-i prea târzie și în tăceri se-ascunde,
Pe sub zăpezi așteaptă să ne rugăm de ea
Și doar în file albe de calendar pătrunde,
Dar să-și arate nurii, prin luncă, nici vrea.

Iar uneori gonește zăpezile, nebuna
Și se insinuează-n decembrie, cu flori,
Nu-i pasă va ninge și-i va-ngheța cununa-
Ea cântă și dansează în prag de sărbători.

Oricum ar fi, oriunde și-oricând, ea ne surprinde
Cu-atâta frumusețe, uneori, aș vrea,
am mai multe brațe, pe toată, s-o pot prinde
Și s-o lipesc de mine și de tristețea mea.

Dar știu că-i schimbătoare și neastâmpărată,
Nu stă-ntr-un loc și pleacă fără, măcar, să-și ia
Adio de la mine. Și cred că-i vinovată,
nuia-n bagaje, plec și eu cu ea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Descântec de viață și moarte

fie de dulce, să fie de vară,
fie de iarbă ajunsă la brâu,
fie de dragoste ultima oară,
fie de pietre spălate de-un râu.

fie de mine, să fie de tine,
fie cumva și de noi amândoi,
fie de rău și să fie de bine,
fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.

fie de cer și să fie de munte,
fie de mâine, să fie de azi,
fie de tâmplele mele cărunte,
fie de ceața ieșită din brazi.

fie de zi și să fie de noapte,
fie de clipa când vrei să și mori,
fie de gustul cireșelor coapte,
fie de drumul spre Malu cu flori.

fie de calul ce mânzu-și învață,
Să pască în voie, s-alerge constrâns,
fie de ziua schimbării la față,
fie de purificare prin plâns.

fie de pas și să fie de pernă,
fie de toată intrarea-n destin,
fie de țara asta eternă,
Pe când o femeie îți iese cu plin.

fie de-a-nvinge, să fie de-a pierde,
fie de brazdă, să fie de spic,
fie de treflă, să fie de verde,
fie de mare, să fie de mic.

fie de viață, să fie de moarte,
fie de gustul de măr pădureț,
Fecioara mușcându-l cu buzele sparte,
fie de sângele ei fără preț.

fie de salcia plânsului veșnic,
Când teatrele lacrimi confiscă din ochi,
fie de ornic, să fie de sfeșnic,
fie de drag, spre a fi de deochi.

fie de toate în devălmășie,
Plătind consecvent cel din urmă pariu,
fie, să fie, dar cine să fie?
O știți fiecare. Eu asta n-o știu.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu e mai frumos ca cei ce au zugrăvit Voronețul. Niște meșteri necunoscuți, dar pe care lumea i-a cunoscut prin măiestria lor de a zugrăvi această mânăstire.

în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Adrian Păunescu

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Marea Văicăreală (aleilor și bocitoarelor de la Bellu)

Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!

A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Din mine te-ai născut mirare

Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Și-n brațe, peste lumi, te-aș strânge,
punem haosul la loc.

Pare ciudat. Pare fatal,
E ca și cum lipsesc perfuzii
Prin care -nghițim confuzii
Și-un ultim argument mortal.

Am rupt din trup un anotimp,
Știi -ți spuneam cum pier speranțe,
Noi suntem marile restanțe
Uitate la un colț de timp.

Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-și cer dreptul de-a fi fost.

Nici n-am plantat, nici nu am strâns,
Dar să nu zaci ca-ntr-o uitare,
Din mine te-ai născut mirare,
Iar eu – mirându-m㠖 am plâns.

Și câte jocuri de noroc
Am inventat prin mari concesii,
Prin ipoteze, prin impresii,
Iubita mea cu păr de foc.

Mă doare-un dor scăpat din ham,
Un alt blestem e sindrofie,
A fi învață să mai fie
Și tuai. Și eu te am.

poezie de din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian LisandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Muntele

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...

Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...

Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...

Iubita mea ți-am cumpărat un munte
Sa faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde
am uitat -ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.

Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era,
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...
Păcat ca n-o să-ncapă-n lumea ta.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salt în gol

mai gândesc, cu ce mai pot gândi,
mai rătăcesc, cu ochii minții arși,
ca printr-un vast deșert, pierdut în marș,
ca-i mai putea, pe undeva, trăi.

Așa o vară n-a mai fost nicicând,
coboară în fânețe semn de foc,
rămân potcoave fără cai pe loc,
pe fund de lacuri peștii mor tăcând.

Fântâni coclite crapă în zadar,
copacii par ca stâlpii unui rug,
cad păsări pe țărani, în gropi de plug,
și izbucnesc incendii-n calendar.

Și-n tot acest infern mă mai gândesc
c-ai mai putea trăi pe undeva,
iubita mea de toamnă și de nea,
și-acest pârjol -ți pară chiar firesc.

Căci te cunosc destul ca -nțeleg
că la dezastre te comporți absent,
dar, uite,-acum pericolu-i urgent
și arzi și tu, cu-ntregul vis norveg.

Te uită doar, puțin, de unde ești,
ce crematoriu a ajuns să fie
pământul tot – o-ntindere pustie,
cu fumegoase resturi de calești!
N-au mai ajuns la capătul de drum,
căci le-a căzut pe fugă cer topit
și, disperați, spre umbră au fugit
și-ncet-încet au luat destin de scrum.

Nu știu de ești în stare să mai plângi,
poate la tine,-acolo, sunt răcori
și niste sclavi îți cântă din viori
și plouă nesfârșit, plouă pe brânci.

Dacă aș fi în stare aș pleca
văd ce faci, să te mai văd trăind,
dar nu te mai ajung decât scriind
și capul nu-l mai simt și-am mâna grea.

Iar înaintea ultimei predări
mai pot văd – dar știu că nu-i real –
pe amândoi, pe șaua unui cal,
gonind spre țărmul unei foste mări.

Și de pe țărm, cu-n ultim salt nebun,
cum ne-aruncăm în largul mării seci,
și, dispărând în valurile reci,
cum înotăm sub mii de sori ce-apun.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salt în gol

mai gândesc, cu ce mai pot gândi,
mai rătăcesc, cu ochii minții arși,
ca printr-un vast deșert, pierdut în marș,
ca-i mai putea, pe undeva, trăi.

Așa o vară n-a mai fost nicicând,
coboară în fânețe semn de foc,
rămân potcoave fără cai pe loc,
pe fund de lacuri peștii mor tăcând.

Fântâni coclite crapă în zadar,
copacii par ca stâlpii unui rug,
cad păsări pe țărani, în gropi de plug,
și izbucnesc incendii-n calendar.

Și-n tot acest infern mă mai gândesc
c-ai mai putea trăi pe undeva,
iubita mea de toamnă și de nea,
și-acest pârjol -ți pară chiar firesc.

Căci te cunosc destul ca -nțeleg
că la dezastre te comporți absent,
dar, uite,-acum pericolu-i urgent
și arzi și tu, cu-ntregul vis norveg.

Te uită doar, puțin, de unde ești,
ce crematoriu a ajuns să fie
pământul tot – o-ntindere pustie,
cu fumegoase resturi de calești!

N-au mai ajuns la capătul de drum,
căci le-a căzut pe fugă cer topit
și, disperați, spre umbră au fugit
și-ncet-încet au luat destin de scrum.

Nu știu de ești în stare să mai plângi,
poate la tine,-acolo, sunt răcori
și niște sclavi îți cântă din viori
și plouă nesfârșit, plouă pe brânci.

Dacă aș fi în stare aș pleca
vad ce faci, să te mai văd trăind,
dar nu te mai ajung decât scriind
și capul nu-l mai simt și-am mâna grea.

Iar înaintea ultimei predări
mai pot văd – dar știu că nu-i real –
pe amândoi, pe șaua unui cal,
gonind spre țărmul unei foste mări.

Și de pe țărm, cu-n ultim salt nebun,
cum ne-aruncăm în largul mării seci,
și, dispărând în valurile reci,
cum înotăm sub mii de sori ce-apun.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Robit Libertatii

Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate
Greu dobandita noastra libertate
Si daruindu-ma-ntru-totul tie,
Eu simt, in tot ce murmur, o betie.

Si-atat de coplesit sunt eu de tine
Si-atat imi e, cantandu-te, de bine,
Atat ma simt luat de o dulce verva,
C-aproape ochii mei nici nu observa.

Cand trec de-aceste corzi ce ma inspira
Si-ncet, incet, ma-ncorporez in lira,
Ca electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi,
Aproape eu cantand la mine insumi,

Inchis in lira mea cu corzi curate,
Te cant ca dintr-un pantec, libertate!

poezie celebră de din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să mă vindec de iubire...

Să mă vindec de iubire
Cerc fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.

Sânul tău, ca de fecioară,
Care face mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulți,
Anii mei – posaci și sluți.

Mai știi, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Și-ntr-adins tot ți-l zburlea
Și gelos ți-l înfoia?

Mai ții minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcați în iarbă
Și scrutam copacii groși
Cum priveau invidioși

La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?

Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Și-mbătați de buze moi –
Lumea-ntreagă - eram noi.

S-a dus vara, plânge firea
Și-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire –
Nu găsesc nici o ieșire.

Gândul meu – copil zănatic,
Sufletu-mi – flăcău tomnatic
Și toată făptura mea –
Tânjesc la iubirea ta.

... Cum spuneam, cam în neștire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau fug –
Dar tot la tine ajung...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

A fi sau nu

S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croiește pentru mine
Destin in calendar?
Aș vrea să-l văd, aș vrea să-l simt
Aș vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?

Deși nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu pași nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu știu cum si nici de ce
Si nu știu cine mă iubește
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzește.

Aș vrea pot să-i mulțumesc
Si să-i trimit in dar o floare
Dar zorii zilei mă opresc
-Tu ai rămas o visătoare
Căci dincolo de cer nimic
Nu este viu si intrupare
A fi sau nu... rămâne-n timp
Aceeași veșnică-ntrebare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook