Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Cimitir de artiști

Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.

De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.

Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.

Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Delir

Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morți.
În tăcerea moartă
Păreau doi străini morți
Ce-și spuneau cuvinte moarte
Și vântul mort
Lătra ca un câine mort
Către doi străini morți.
Vântul mort și frigul mort
Șuierau prin oasele moarte,
prin sângele mort,
prin ochii morți
Ai străinilor morți
Din curtea bisericii moarte
Pe care luna moartă
O lumina
Printre crengile copacului
Mort.

poezie de
Adăugat de Cristina MocanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Denis Diderot

Îi regăsim pe poeți în pictori și pe pictori în poeți. Contemplarea tablourilor marilor maeștri este la fel de utilă unui scriitor ca și lectura marilor opere unui pictor.

în Gânduri răzlețe
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jacques the Fatalist" de Denis Diderot este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Recviem pentru Adrian Păunescu (Inegalabilului și nemuritorului poet național Adrian Păunescu)

Pari obosit și nici nu ești ca altădată
Și încă mai aștept să te-nduri a povesti,
Cum hotărâși să pleci la poeți deodată
Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi.

Azi –noapte te-am visat prevestind nedeslușit,
(Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele),
Că-n beznă se va tângui un câine adormit
Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele.

O rugă pentru noi ai pus în orice carte,
Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;
Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte,
Către Marele Olymp din piatră și noroi.

Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți,
De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,
S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți
Și doar ce le promitem zace în sicrie.


Dar când în halta, vei coborî, pentru asceți
Și viză-ți cere ca să intri-n fortăreață,
Tu spune că ai plătit o taxă ca să-nveți
Să plângi cu cei din țara de la suprafață.

Rebel răsunător, și caustic pentru hoți,
Cordial ascet te abandonezi în moarte...
Te-or înscăuna-n satul cu îngeri patrioți
Și poeții ce-ți stau alături în nemoarte.

epitaf de (5 septembrie 2010)
Adăugat de Stelian PlatonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru artiști

Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...

Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.

Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
Cuvinte-aur, miere-n talisman,
Ocean de stele și iubire-n dar,
Sângeri pe buze și săruturi fine,
Un curcubeu, luciri diamantine,
A voastre sunt artiști! Vă aparțin!
De-aceea v-aplaudăm și vă iubim...

Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată
În lupta și-n iubirea pentru artă.
Am suspinat... ne-ngenunchiați am fost
În zborul nostru lin pentru frumos.
Și am sădit pe brațe și în noi,
Altare de lumină pentru voi.
Un curcubeu în fiecare cânt,
Uniți prin artă și prin jurământ.

Cutremurați de noapte și de soartă,
Bătând străini în fiecare poartă,
Cu ochii-n lacrimi, drumul ne-am croit
Și mulți străini de artă ne-au hulit.
Precum Iisus ducându-și crucea grea,
Noi am ales a plânge și-a lupta.
Vulcani am fost, arzând ca o feștilă
În drumul nostru lin către lumină.

Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Când se îmbracă-n umbrele tristeții
Și peste pleoape doliul vieții-și lasă
Dorul de prunci, de frați și de acasă,
Dorul de buni prieteni, de părinți,
Se simt firavi, pierduți, îmbătrâniți.
Sunt două vieți și-un singur suflet parcă
Mereu călătorind pe-aceași arcă.

Zâmbesc ori râd deodată cu poeții...
Sunt un atom uitat în trenul vieții,
Un sâmbure ce ți-a-ncolțit în palmă...
Iubiți poeți, trec vamă după vamă
Și-n rând cu voi, urc treaptă după treaptă.
Ce minunată-i viața! Minunată!
Jocuri meschine, ură, gloanțe oarbe...
Călcați cu orice risc peste cadavre.

Durerea din culise nu le-o știm,
Durerea lor cu ei n-o împărțim...
Un vis, o mască, o clepsidră spartă,
Un clopot, poate-un nume și... o soartă.
Un joc de cărți, la care cel mai bun
Trișează primul la-nceput de drum.
Artiși cu temeri și tristeți deodată
Și ei iubesc... și suferă... și iartă...

Doar pentru rolul lor mai suferim,
Prin ei ne naștem și prin ei murim.
O clipă doar și timpul se oprește...
Actorul, dintre falduri, ne zâmbește.
O reverență și-un sărut fugar...
A mai trecut o zi din calendar
Și-același rolul nostru e mereu –
Un mic artist, în viață, sunt și eu.

Doar pentru rolul lor mai suferim,
Durerea din culise nu le-o știm.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții,
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată.
Pictori și interpreți... Și uneori
Am cunoscut artiști: poeți, gravori...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verset blajin

afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
și stele care scălda a nopții feerie
în apele luminii și-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii

și Paștele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veșnica iertare prin veșnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...

și iarăși reînvie ducând păcatul lumii
și duc-se pe pustie în hăurile humei
și noi iertați în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii

și pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelații și vinul nimănui...
... și vremea-i ca-n psaltire cu soare și senin
și lume -n cimitire și Paște de Blajin...

poezie de (2 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Morți sau vii?...

Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?

Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Femeia de rezervă

ea are brațe de foc și te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
și cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiți la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viață
moarte
viață
îți iubește rănile
îți ascute simțurile
prin păduri trec îngeri îndoliați
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ți-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanțele șuierând și păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet
viață
moarte
viață
e vremea să numeri rănile adânci
să lustruiești adevărul
să-ți chemi calul și să pleci înapoi
ca orice soldat
femeia asta te-a iubit ca pe un copil rătăcit
în propria poveste
și toarce încet
viață
moarte
viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Moscu

Frunza și ramul

Frunza veștedă din nuc
Se învârte-n vânt năuc,
Să rămână-n cer nu poate,
Stă înșurubată-n moarte.

O privesc de Bobotează
Cum și moartă e vitează,
Crucea ei rămâne pusă
Într-o viață ce-i ascunsă.

Rămășițele din gând
Trec prin lume rând pe rând,
Moarte, viață e totuna
Când în lume frunza-i una.

O privesc, rămân năuc,
Poate Doamne, eu sunt cuc,
Frunza-i inima ce-mi crește
Ramuri pentru cer, regește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă lovește dinspre tine
biciul lacrimii senine
și mă arde peste față
precum moartea peste viață

din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste țipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aștept de-un veac de cărți
să te-ntorci maică din morți
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viața mie
și voi plânge prin copii
maica mea te-aștept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut și vămi și porți
maica mea călcând pre moarte,
te aștept să vii din morți.

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moarte albă parfumată

Din mână în mână
Din piept în piept
Răscolitoare puritate
Primită și oferită cu drag,
Moarte albă parfumată
Ce-a născut zâmbetul
Pe milioane de buze
Și-n pupile de călători prin timp.
Parfumată și mută
Doinind în degete viața întreruptă,
Și iertarea celui ce a stins dragostea ei
Pe pieptul celor trimiși la Ceruri
În mâna Semănătorului de legi și flori.
Trista ce-și privește umbra
Din milioane de buchete
Sub nenumărate stele și priviri,
Cunoscută cu numele: Laleaua albă,
Una din minunile Dumnezeului
Lăsate din iubire pe acest Pământ,
S-aline sufletele noastre
Și viața de aici,
Ce este doar vis și umbră,
Frunză verde și-apoi pierdută,
În pieptul altora născuți să se bucure
De reînvierea naturii din moarte
Cu proaspete lalele albe
Ce vor îmbrăca în liniște
Piepturile următorilor muritori
Ce-au întrerupt cândva viața lor,
Dar nu și legea naturii neînțeleasă
Ce se încăpățânează să existe
Făr' de simțiri în suflet.

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada vântului

vântul aleargă prin văi și prin lunci
mângâie alene arbori, florile mirene
se joacă frenetic cu plete de prunci
dansează lambada cu Sânziene.

povestea vântului o scriu visătorii
o colorează macii din lanul de grâu
în hărnicia lui gestionează norii
în jurul pământului e diafan brâu.

vorbesc și eu cu vântul câteodată
norii gravi negri să-i alunge departe
să nu se prefacă în furtună turbată
spulberând splendori culturi și arte.

mirifice păduri să nu le mai bată
până cad frunzele să la ducă la moarte.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când... până când...

De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.

De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.

De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.

Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viață!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Și-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Și-o întristare pentru-o-ntreagă viață!

Cum vine omul, numai, numai miere
Cum pleacă omul, inimă-n durere:
Câte-o fărâmă pentru fiecare,
Cât are omul, inima, de mare!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitat de sine

Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătușând iubirile, jurate-n veșnicii de moarte.

Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.

Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.

Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îți așteptând ajunsul.

poezie de (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Sonetul băjenarilor

Sunt foarte mulți ce pleacă-n țări, departe-
Și medici, și mari artiști, și cioflingari-
Fie că pleacă pentru senzații tari,
Ori să presteze-un lucru ca la carte.

Și mulți dintre nepricopsiții căpșunari
Culeg de toate, chiar și urzici moarte,
Să aibă și ai lor infimă parte
Din cele strânse de răii demnitari

Ce n-au lăsat o fabrică-n picioare,
Unde să meargă omul să lucreze
Și nu ca sclav pe plaiuri calabreze.

Ei sunt utili, în țară, numai la vot,
Fi'nd răsplătiți c-un mic, bere și-o nucă,
Și biruri noi, cât nu pot ca să ducă...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Decor între viață si moarte

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.

Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.

Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
purtând peste zâmbete stropi de venin
și măști de revoltă cusute pe față.
Azi încă mai mor pentru patria lor
eroi din legende, trimiși prea departe,
ajunși amintiri în străinul decor
rămas adormit între viață și moarte.

poezie de din revista Confluențe Literare, ediția din 28.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Iubirea albastră rostind

Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.

Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuș de iubire,
Te port printre stele și flori
Și te înalț icoană-n mănăstire.

Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Realitate și credință

Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poți
ca să te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viață, din moarte.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Margine de sat

uitarea

ești strop de viață
și prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște

ești strop de viață
și prea multā moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook