Ouă călătoare

Păsările călătoare
Pleacă dacă-i frig şi plouă,
Pe uscat ca şi pe mare
Şi dau lumea pe din două.

Şi învaţă cum să zboare
Puii lor aflaţi în ouă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Bucureşti, 26 Octombrie 1985
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc

renasc odată cu renaşterea ta –
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânţă,
pumnul de cenuşă răsădit pe drum
atât,
aş vrea să fiu prinos
Cunoaşterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,

tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...

ţi-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire şi credinţă,
lasă păsările călătoare să zboare,
lasă-le să zboare...

iar, în cele din urmă
fi-voi Cuvântul Cunoaşterii Tale.
te rog,
nu frânge zborul păsărilor călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...
să zboare...

STelu Pop

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru în natură

"Oare din porunca ta se înalţă vulturul,
Şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?"
Iov 39:27

Echilibru în natură
El se face cu măsură
E prin ştiinţă menţinut,
Ori altfel este făcut?
Iată o muscă, exemplu dat
Cum este voi aţi visat?
Da, vă muşcă mai când plouă
Pe sezon dă sute ouă.
Într-o săptămână-i mare
Să depună ouă în stare
Progresie dacă ştiţi
Ce se întâmplă socotiţi.
Număr nu vă pot rosti
Câte-n an s-ar înmulţi
Însă o muscă cred că ar da
De lumea ar invada
Făr' păianjeni, păsărele
Care au "grijă" de ele
Într-un an ar fi un strat
Nu vă spun exagerat
Treizeci metri ar fi pe an
Dacă n-ar avea duşman
Însă după cum vedeţi
Grija muştei n-o aveţi
De păianjen e reglat
De păsări ce ţi-au cântat
Rândunica cred că nu ştii
Prinde două mii pe zi
O pereche şoareci iară
Dau un milion pe vară
Făr' duşmani şi făr' vânare
Socotiţi ce-ar fi în stare.
Totuşi nu se întâmplă aşa
E o forţă a regla
Şi echilibru e de ani
Nu cu bani americani
Nu doar cu ştiinţa umană
Doar cu ea am fi-n capcană.
Alt exemplu de cuviinţă
Nereglat încă de ştiinţă
Cromozomii se combină
Ei dau sexul la lumină
Mulţi vor în astă privinţă
Să-şi impună ei voinţă
Vreau băiat spune un tată
Însă aude că e fată
Echilibru se menţine
Cam juma, jumate vine
Făr' control e dragul meu?
Sau e o forţă -Dumnezeu-?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de ouat

Plouă şi tac
şi se ouă apa
şi se face lac
trupul tău!
Taci că plouă!
peste porţi cu chei
pe umărul ei
apa se ouă!
Plouă şi tac
şi ţigla ne zboară
mă prefac în tine
tu cloceşti şi taci
apă în chitară..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă, plouă şi iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!

Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.

Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la păşunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.

In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai opreşte din plouat?

De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?

Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învăţătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă iar, plouă metodic, plouă lung şi plouă des,
Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares.
Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, şi azi,
Plouă şi la ţărm de mare, şi la munte, peste brazi.
Plouă-n gară la Suceava, în Galaţi şi în Bacău,
Plouă ca şi cum chiar ploaia a murit... şi-i pare rău.
Plouă-n răpăit de tobe boleroul lui Ravel,
Plouă cu mitraliera, plouă într-un mare fel.
Plouă, fulgeră şi tună, plouă ca la Început,
Plouă într-o veselie, plouă cinic, absolut.
Plouă mult, şi greu, şi tare, plouă halucinogen,
Plouă cu neruşinare, plouă sadic, patogen.
Plouă ca la-nmormântare, ca la ultimul Sfârşit,
Plouă straşnic, plouă-ntruna, fără milă, prăbuşit.
Plouă cu nemiluita, plouă gotic, plouă crunt,
Plouă-n valuri, în averse, deşănţat, în amănunt.
Plouă grav, plouă despotic, plouă iarăşi, plouă crud,
Plouă fără încetare, plouă de la nord la sud.
Plouă ca o-njurătură, plouă ca un recviem,
Plouă ca o întrebare: cine-am fost, cine suntem?

poezie de Eduard Lupascu (19 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploua pe afară

Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine şi pe dragi.

Şi îmi e rece fără tine,
Şi tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi eşti durerea cât mai sunt.

Şi plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Şi simt în mine cum mă plouă,
Anunţă ploi un mic herald.

E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile şi se crapă
Din ochii mei şi din cuvânt.

Când ploua rece pe afară
Să te gândeşti, să mă priveşti,
Din când în când, iară şi iară,
Să te întrebi, mă mă iubeşti?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara se întorc păsările călătoare. Nu aştepta. Fericirea nu este pasăre călătoare.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintiri te caut...

Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetişor,
Prin sufletu-mi precaut...

Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Aşa cum spunea mama:
"Că şi-n oameni mai plouă."

Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...

Şi fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Aşa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."

Cănd mi se face rău,
De-atâta "fără tine",
Ţi-aş da arma, călău,
Rănind, să mă faci bine...

Căci, fără să-mi dau seama,
Mi-eşti ambele deodată,
Aşa cum spunea mama:
"Că eşti slabă, măi fată."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sistem educaţional nu valorează doi bani dacă-i învaţă pe tineri cum să-şi facă un trai şi nu-i învaţă cum să-şi construiască viaţa.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unii tot dau la iveală
Cum învaţă şi învaţă
Din greşeala personală...
Alţii, mai dibaci în viaţă,
Învaţă, dar inspiraţi
Din greşeala celorlalţi.

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căprioare

Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.

După voi se ţin şi două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.

Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuţite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.

Vânători cu puşca şi imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o aşteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonţul intră-n carne şi trupul pică-n sânge.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cancelarul Kohl, bătut cu ouă

În Germania cea nouă,
Am văzut cum nemţii dau
Chiar în cancelar cu ouă!
- Dacă au...!

calambur epigramatic de Stelian Ionescu-Astralus din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război şi... Paşte

Atmosfera mă apasă,
E război, e frig şi plouă...
Eu, cu coatele pe masă,
Mă tot uit, cu jind, la ouă!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numără puii după ce au ieşit din ouă.

proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasornic

Murim treptat
sub două ghilotine.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj

Cum se agăţau păstrăvii
de fiecare rază de lumină,
erau mai uşor
de făcut captivi...

Şi noi, deasupra lor,
cu lanterne în mâini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Însemnări de campanie - 21 August 1988
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă

Şi plouă vertical cu sunete gri,
Plouă pe acoperişuri şi pe geamuri,
Plouă pe mine ca şi cum n-aş fi,
Plouă pe întinse coclauri.

Şi părul mi-l udă lipindu-l de faţă,
Păsările stau agăţate de ramuri
Şi lacrima ploii plânge pe talpă
Şi curg şiroaiele-n valuri.

Secundele fug ca după masacru,
Lung şir de ochi se uită tăcând,
Mă uit căutându-ţi umărul tău tandru
Şi ploaia nu tace, aleargă plângând.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!