Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicu Gavrilovici

Badante

Cu cearcăne la ochi, mereu perdante,
Cu vise mari în sufletul stingher,
Învăluite-n umbre și mister,
Târându-și crucea, trec zâmbind, badante.

Cu amintiri ce înfloresc sub pleoape,
Cu rugi, pentru cei dragi, ce stau la rând,
Cu sufletul de dragoste flămând,
Corăbii pe învolburate ape.

Din nopți pierdute-ar construi imperii,
Din pumni primiți, ar face-al Chinei zid...
Pitagora, Descartes ori Euclid
N-ar fi în stare, multele mizerii

Care le-au îndurat să le adune...
Mereu privite ca și un obiect,
La glume și batjocură subiect,
Având aceeași tristă misiune,

De a primi ce li se dă, de-a valma...
De-a înghiți amarul ca pe-un hap,
Slujind bătrâni mofluzi, bolnavi la cap,
Simțindu-le mirosul greu și palma.

Pozând în garderobe elegante
Dar zilnic, cumpărând la second-hand,
Cu visul realitatea o transcend
Închipuindu-se, o zi, infante.

Purtând cu viața o eternă luptă,
Spre eșafod târându-se cuminți,
Sau tinere, visând amor cu prinți,
Vestale într-o lume prea coruptă,

Ori doar strângând din dinți, recalcitrante,
Cu gândul la cei dragi de-acasă dus,
Pentru un pumn de euro în plus
Bătrânilor libidinoși amante...

Conjur întregul cer pentru clemență!...
Mă erijez în avocatul lor
Și cer instanțelor, stăruitor,
Badantelor, iertarea în absență.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicu Gavrilovici

Dor de înviere

Lujer de crin
îți este trupul...
Simt că sunt lupul
visând festin.

Nufăr pe ape,
lună pe cer...
Înger stingher
cu lacrimă-n pleoape
sunt, târându-și durerea...

Fii-mi învierea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții a mii de români

Îi vezi, sunt atât de bătrâni
Umbre-au ajuns prin colț de odaie,
Cu ochii, doi nori, mereu gata de ploaie
Părinții a mii de români.

În sate-ngropate, stau suflete vii,
De cei dragi, ținuti fiind departe,
S-au irosit trimițându-i la carte
Și-acum case si curți rămase-s pustii.

Vezi casa bătrână cum șade-ntr-o rână,
Obosită și ea de drumul cel lung,
La gard, cocoșați, stau bătrânii și plâng
Uitați de cei dragi, traiesc clipa din urmă.

Cu toții de-a valma, părinți și bunici,
Fac parte dintr-o altă poveste,
Mușcate le râd la ferestre
Lipsesc doar nepoții peltici.

Prea hameși, prea cruzi, trăitorii de azi
Și-au lăsat trecutul în urmă,
Ochii nesătui orizonturi noi scurmă,
În păcatul uitării tu omule, cazi!

În umbra odăii sleiți de puteri,
Părinți și bunici stau mereu și ne-așteaptă,
Ei truditorii zilei de ieri
Îndurându-și senini soarta nedreaptă.

Lăsați pentr-o clipă alergarea deșartă,
Redați strălucirea din ochi de-aș vedea fiică și fiu
Găsiți-vă timpul de-ntoarceri la vatră
Înainte de-a fi pentru toți prea târziu.

poezie de (1 august 2008)
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
manipulator
Manipulatori - așa se numesc cei care se prefac a fi triști doar pentru a primi puțină atenție sau compasiune. Nu te lăsa târât în jocul lor de-a "toată lumea trebuie graviteze în jurul meu". În niciun caz nu îi vei ajuta, ci doar le vrei hrăni pornirile egoiste pentru ca apoi ceară din ce în ce mai mult din partea ta! Astfel de persoane vor fi în stare să verse o lacrimă ori de câte ori își doresc ceva din partea ta pentru că știu că tu le vei satisface mofturile.

definiție de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Copil frumos

Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Ești pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer

Ești pentru mine o comoara
Ești alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viață bucurie
Ești pentru mine cea mai mare bogăție

Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Și cât mi-ar fi in viața de greu
Cu tine în gând înving mereu

Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preț
Și îți voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Îndemn

Din seara asta-nchină-te, te roagă,
De pace și iubire-n lumea-ntreagă!
Așa îți ajute Dumnezeu,
Român sălășluit în gândul meu!

În post și rugi, către Golgota, iar,
Să-ți plângi durerea, viața de amar!
Cu mirul vieții - plânsul lui Hristos,
Să-nveți, român, viețuiești frumos!

Celui ce-i însetat de rugi fierbinți,
Dați-i bea, românii mei cuminți!
Iisus e însetat de fapte bune...
Căci plouă peste noi cu-amărăciune...

De-n calea ta, un om flămând va cere
Un colț de pâine, ori vreo mângâiere,
Voi știți cu toți, Isus a flămânzit
Căci lumea noastră, oh, s-a înrăit.

Voi cei bogați, cei care-aveți destul,
Acoperiți pe cel rămas în drum.
Cel rătăcit e sufletul pe care
Iisus îl va primi cu îndurare.

Deși e drumul drept, un vechi calvar,
Ne duce-n fața sfântului altar...
Să fim mai buni, plângem, doar așa,
Iertare și lumină vom avea.

Talantul vostru, dați-l celor mulți,
Spre a nu fi de Dumnezeu flămânzi!
Aici doar aveți dreptul a plăti,
Pentru ce-n cer, etern veți viețui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se merită...

Se merită părăsești cărarea
Ce te conduce la dezastru
Să-ți schimbi și gândul și umblarea
Ce-aduce-n viață doar ratarea
Și să privești spre Ceru-albastru.

Se merită dăruiești iubirea
S-arăți mereu un nobil caracter
Celor ce nu-și cunosc menirea
Și nici izvorul ce-aduce izbăvirea
Să scoți din noapte sufletul stingher.

Se merită răspândim Cuvântul
Ce ne deschide-o nouă viziune
El cu evlavie-nsoțește-avântul
Și-ndeamnă omul țină legământul
Să-și înțeleagă divina misiune.

Se merită rezidim altarul
Făcut ruină de duhul cerbiciei
Atunci vom înclina spre Cer cântarul
Și vom gusta din tot ce-aduce Harul
Vom pune preț pe starea vredniciei.

Se merită spunem de Hristos
La toți cei ce ne ies în cale
De locu-acela sfânt și luminos
Unde coroană va primi cel credincios
Unde nu-i loc pentru suspin și jale.

Se merită ne păstrăm credința
Cu zel mergem spre răsplată
Să ne-avântăm spre Cer dorința
Apoi încununată va fi străduința
Că nu l-am renegat pe Rege niciodată.

poezie de din Trăiri înmiresmate (septembrie 2005)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Atunci când nu mai ai nimic de pierdut, ești cu adevărat un om liber. Evadezi zilnic prin vise dar te rătăcești mai mereu în pânza de păianjen, țesută deopotrivă de 'ceilalți' și dublată de teama de a greși - curajul de a îndrăzni poate decide destine. Se întamplă cateodată -ți arunci ochii spre cer în încercarea de a găsi echilibru, șovăind în drumul ce-l urmezi, de multe ori parcă pipăindu-ți crezul prin incantații ale sufletului... privind în urmă remarci urma pașilor împrimați timpului, fără însă poți decide dacă aceștia au fost făcuți cu folos - alegerile le simt de multe ori ca pe un ‘aranjament' între dorință și putință, între vis și realitate. Îmi plac oamenii care-și trăiesc viața cu tot sufletul, care-și asumă urmările acțiunilor lor, care nu renunță la idealuri, care construiesc, iubesc oamenii și au grijă de cei dragi...


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciune... de câine

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viață, îți mușcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul cățel.
Figurant din legenda copilului țânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Și uite așa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am -l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căței,
Și că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,
Ce-i lăsați peste ape, așteptând revin;
Ce nu-i știu ce vor face, poate bine sau chin?
Și mă las pradă "javrei"cu ochi de uman,
Și copil-l iau acasă, înspre spusul alean.
Și e mic și e tânăr-bătrân, înțeleptul,
Ce se gudură, știind că-mi acoperă pieptul...
Și miroase, că-i prost, nu cunoaște șampoane;
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Și uite așa, slab de carne, împlinit doar de bun,
cunoaște ce simt și ce am ca stăpân.
N-am ai spune, cum alții o cer, cum că vreu;
Sau să fac vreo dovadă, că totu-i al meu.

Și prieteni, încet... pe vecie, în spre mâine,
Reciproc ne susținem, în lumea... de câine.

poezie de (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei

Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...

V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar vă cununați.
Legământ dumnezeiesc vă leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.

Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!

Vă iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visând în cavou

Pierdut sunt prin viață,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărți de aur,
contopesc în umbre.

Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopți cu lună rece.

Din toți cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.

Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în șoapte:
Vrem Biblia cadă.

Dar poate vor pleca,
Toți demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă celui care moare

Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios iei aminte!

Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.

Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
Ai vrea -i ai acum aproape pe cei ce ți-au fost dragi,
Cu gândurile negre,-n tihnă, deodată te-mpaci.
De-ar prelungi un ceas sau două, viața, Dumnezeu,
Poate c-ar fi o bucurie... Părerile de rău
În vălătuci vuiesc și plânge întreaga ființă a ta...
Cu îngerii, spre altă lume, curând te-oi îndrepta.

O lacrimă-și găsește calea ca-ntr-un oracol sfânt.
Poate că ai lăsat iubire și pace pe pământ
Vor ninge flori de păpădie, de crini ori roze, iar,
Zadarnic plângi, te pierzi străine, căci toate-s în zadar.
Vei trece vămi, la porți închise, vei bate ne-ncetat...
- De ce vii tu și-mi bați în ușă?! Mi-e sufletu-ncuiat.
Credeai că lumea-ți la picioare, mereu se va-nchina.
- Iartă-mi Iisuse drag greșeala, cad înaintea Ta.

Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
Un somn prelung, o veșnicie, o cruce, un mormânt.
Cioclii plătiți a jelui pentru un pumn de bani,
Durere-n suflet de copii, mulți ani, mulți ani, mulți ani.
Din scrumul vieții irosit, nimic n-a mai rămas,
S-a stins și cel din urmă vis și cel din urmă ceas.
Supuși aceluiași sfârșit, același glas ne cheamă.
Deși de-a pururi ne-am mințit, trăim aceeași dramă.

Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Sub vraja vechilor ninsori, secundele își cerne.
Și ninge-n plete de bătrâni și lacrimă și vis,
Mărgăritare-n borangic, sub floare de cais.
Un drum spinos pe care ieri mergeam încrezători,
Un lan de grâu cu maci arzând sub soare, uneori.
O trecere spre nesfârșit, o liră de răcoare
În dans etern, necunoscut, aceeași resemnare.

Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Prologul unuei alte lumi, prologul altei ere.
Hublou ce duce repetat spre ornicul durerii,
Popas în vreme, peste timp, la mesele tăcerii.
La tâmple cad ninsori... Târziu, ninsori ne-ascund în noapte
În urmă nu-i decât un gol și vânturi reci de șoapte.
În noi furtună-i... ori e ceasul 'nainte de-a pleca
Tăcut, în alte veșnicii?! Aici cât vom mai sta?!

Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite
Ce între timpuri s-a ivit... Un pumn de oseminte...
Tăcere... lângă un mormânt se-așează un fecior,
De bunii lui părinți, ghiciți, îi este tare dor.
O fiică,-n lacrimi pune flori, citește rând cu rând,
Despre părinții ei iubiți. Cu fiecare gând
E mai aproape a-i vedea. Și fiecare ceas,
Petrece-n amintirea lor, atât cât i-a rămas.

Înalță rugi spre cer, creștin! Pios iei aminte!
Căci toate pe acest pământ, de-a pururi sunt ispite,
Doar fapta ta și gândul tău, trist călător prin lume
Pentru acei ce-ți vor urma în amintiri rămâne.
Fii blând și bun, nu regreta nicicând o faptă bună,
Înțelepciune, vis, gând bun, în viața ta adună,
Ca-n clipa când va fi să pleci cu inima-mpăcată,
Să nu regreți nimic, nimic, din tot ce-a fost odată!

Înalță rugi spre cer, creștin! Pios iei aminte!
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt lacrimi

Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo, din cer ne veghează
Și-l tine Hristos în mână, acum!

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe... muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of... cât mai rabde sărmanul român!

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci... tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!

Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată... ți-e boala calvar!

Sunt lacrimi de mame... ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-si crească cum pot, copilul flămând
Dar tot nu le pasă acelor corupți!

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!

E lacrima mea... e lacrima voastră
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar tara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos tine-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă
Gusta-vor amarul... noi calea-nvierii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de
Adăugat de Laura StifterSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mormântul eroilor revoluției din 1989

Un singur semn mi-a fost de-ajuns
Căci rana-n piept mi-a și pătruns.
De uiți ușos, ce ești, ce-ai fost,
Laș trăiești? Nu are rost,
Viața pe ascuns.

Un zbucium rănile-mi deschid,
Ce dor, de-a purururea și-n vid.
Gândul îmi zboară dragi eroi,
Era fiu și eu cu voi,
Dar pieptul mi-a fost zid.

Fie-vă dorul din mormânt,
Pentru cei vii un legământ.
Să poarte stegul triumfal,
Să-ndeplinească-un ideal
Căci ați murit cântând.

Cu pieptul gol printre vrăjmași,
Marșul acelor bravi ostași,
Ce-au respectat un jurământ
Să-și apere pământul sfânt,
Să nu moar㠓 ocnași”.

Si gândul vostru-a triumfat…
-nchin plângând și cu-n oftat…
O rugă, Doamne-ți adresez,
Căci nopți de-a rândul îi visez,
De ce ni i-ai luat?

Apoi…. plec la crucea lor,
Trei lacrimi curg pe obrăjor.
Eu n-am uitat cum ați căzut,
Vă las piosul meu salut,
In glastră…. Un bujor.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean - NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Reverie

În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.

Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.

Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.

Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.

Dau și eu ceasul în urmă,
Cu amintirile toate,
Au fost ani grei, nu glumă
Ducându-i mai departe.

Privesc îngândurat în zare
Și copilașii din jur
Care îmi dau târcoale,
Voind ceva să le spun.

N-am stat mult și am început
C-o voce înceată și moale
Așa cum m-am priceput
Pentru o bună desfătare.

Să trăiți, dragi copii,
Să ajungeți oameni mari,
Să aveți numai bucurii
Împlinind suta de ani.

Strânși cu toții în jurul meu
Să asculte ce le vorbesc,
Le-am spus despre viață mereu,
Să fie harnici cât

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Doliu în cer

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite
moartea întruchipată în înger pervers
ademenește lumea cu dulci ispite.

câteodată vreau mă ascund în vers
între litere albastre fericite
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

acele timpului nu se rotesc invers
fiu iarăși copil pe negândite
fie jocul vieții doar un fapt divers
trăiri nevinovate de îngeri ocrotite.

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aniversare mireană

(pentru Mihaela Ion)

La Mulți Ani, prietena mea dragă
tot binele din lume să te locuiască
splendorile vieții mereu să te atragă
Dumnezeu ca sfinții profund te iubească.

casa -ți fie plină de cânt și veselie
ai spor în toate, minuni împlinești
zâmbete amicale bujori pe fața rozalie
răspândești în lume și să te fericești.

fii sănătoasă cât e viața de lungă
cu sorți de împlinire în tot ce întreprinzi
sufletul în tine nicicând nu plângă
armonii între cei dragi mereu să cuprinzi.

anotimpuri de tristețe nu te ajungă
lumini de speranțe din stele aprinzi.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Îți scriu în palmă

Îți scriu în palmă "te iubesc!"
Și trandafirii înfloresc.
Cu tine-n gând, un curcubeu
De dragoste, e visul meu.

Cu sufletul am scris pe cer...
Ești jumătate de mister
Ce viața mea a desenat...
Ești stea din Carul Mare luat.

Ești lacrima și visul meu.
Oh, eu te voi iubi mereu!
Ești pacea pietrelor de jad...
Foc de iubire,-n tine ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
detalii despre cartePaulo Coelho

E ușor suferi din dragoste pentru aproapele, din dragoste pentru lume sau din dragoste pentru copil. Suferința îți sentimentul că asta face parte din viață, că este o durere nobilă și măreață. E ușor suferi din dragoste pentru o cauză sau pentru o misiune: asta înalță inima celui ce suferă. Dar cum explici suferința din pricina unui bărbat? E imposibil! Atunci te simți în infern, pentru că nu există noblețe sau măreție - ci doar mizerie.

în La râul Piedra am șezut și-am plâns (1994)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "La râul Piedra am șezut și-am plâns" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 22.99 lei.
Corneliu Culman

Craiova din vis

Acum, la apus de viață, când m-ajunge tristețea
întorc la Craiova -mi revăd tinerețea,
Să-mi revăd începutul, capăt puteri
Pentru ziua de mâine, pentru ziua de ieri.

Merg încet pe străzile mele, prin orașul meu
Și mă rog în sine la Cel Bun Dumnezeu
Să fac-o minune, fiu transformat
În copilul de atuncea, cu sufletul curat.

Și mă văd, copil fiind, la școala cu popi,
Străjuită la poartă de patru mari plopi,
Cu "brüder" Silvestru învățând scriu și să cânt
Și să spun în germană "mutter", primul cuvânt.

Iată-mă 'nălțând zmee pe cer
Și mergând desculț prin iarbă și flori,
Cu grija de mâine ascunsă-n ghiozdan
Și mingea de cârpă jucată-n maidan.

Mai târziu, la liceu fiind, jucam în piese de teatru,
La Național, seara sau la matinal la patru
Și uneori cu alții și cu doamna Margo
Frecventam cenaclul de versuri la Frau Farago.

Și văd prima dragoste, colorând plânsu-n batistă
Pentru o fată frumoasă, cu fața albă și tristă.
Fată frumoasă cu păr și ochi de povești,
Mai ești oare-n viață, mai ești sau nu ești?

uit în juru-mi, mirat ca un prost;
Nu a mai rămas nimeni din cei ce au fost.
Pentru cei dragi, viața din ochi pe vecie s-a stins...
Ai fost tu aievea, Craiovă sau numai un vis?

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook