Dragostea este experienţa căreia nu-i poţi supravieţui altfel decât a nu mai putea trăi fără ea. Este sentimentul cel mai adânc din structura organică a omului cu tot ceea ce i-a fost dat să fie, irezistibilul neant care aruncă omul dincolo de orice închipuire.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea unui luceafăr este experienţa vastă a luminii căreia nu-i poate supravieţui nimic până la următorul salt în neant al astrului preaplin de lumină, la fel cum speranţa se naşte din toate resursele interioare ale omului într-un moment capital, contopindu-se cu sufletul lui pentru a urca din nou în planul universului ca o stea nou-născută, cu drept de viaţă şi lumină.

Camelia Opriţa în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică şi spirituală în această lume în care omul cerşeşte existenţa. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-şi voinţa neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinţei sale îşi pierde sensul de a trăi în toate direcţiile frumuseţea tulburătoare a vieţii care nu e altceva decât iubirea.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea nu poate trăi fără lumină ca să înţeleagă limbajul universului. Spre deosebire de o stea, frecvenţa luminoasă a omului creşte odată cu sentimentul durabil că nu mai poate trăi nimic fără iubire. Iubirea este rezultatul unei consumări interne cu tendinţa de a fi exteriorizată printr-un fel specific al fiecăruia; privită ca stare sufletească este suma tuturor luminilor lăuntrice ale omului însufleţit de a cerşi continuitate şi existenţă; dragostea testează exclusiv tensiunea spirituală a sufletului omenesc.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este o hrană dulce şi întăritoare, fără de care nu poţi trăi.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornind de la ideea că suntem o mică parte din structura Univesului, trebuie să admitem faptul că lumea pământeană este un sâmbure din interiorul altei lumi. Şi că o evaluare corectă a informaţiei se bazează pe adâncirea şi calitatea gândirii omului astfel încât sentimentul să fie transformat în avânt şi cunoaştere progresivă.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul scutură clipă de clipă pragul bătrânilor. Dar ei ştiu să convieţuiească dulce cu înţelepciunea: sentimentul adânc de a fi astfel le generează puterea de a trăi şi muri fără durere, cu certitudinea că vor avea un loc luminos în marea eternitate...

Camelia Opriţa în Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârşit,
ceva se nalţă în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc şi mă tem. Ceva se nalţă în mine;
nu mai pot supravieţui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcţiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viaţă, neînţeleasă de moarte.

Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre fiinţa ta.

Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu eşti îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.

Iubeşte-mă până nu mai poţi trăi nimic
fără mine, iubeşte-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăieşti mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simţurilor profunde ale omului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este credinţa omului care se măsoară cu sufletul.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului, Liniştea dinaintea singurătăţii (13 iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este muzica sufletului

Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure şi disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaşte
adevărata măreţie a iubirii.
Nu poţi trăi cu gândul, să te macini
şi să pierzi părţi din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde îşi dorea:
să vadă cu înţelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumeţul văzu fericirea cu ochii,
o senzaţie atât de de profundă,
unde totul era armonie...
Merse mai departe
şi întâlni un om trist şi apăsat
de gânduri care-i zise:
Sunt foarte singur...
Drumeţul scoase din desagă fructul
pe care i-l dăruise Arborele şi-i
spuse omului necăjit: Gustă!...
Nu iubi singurătatea. În numele iubirii
eşti legat de D-zeu prin iubire.
În drumul său,
alt sărman îi ceru ajutor.
Dete şi acestuia
din fructul luminos...
Doar asta îmi dai?!
zise sărmanul.
Drumeţul îi răspunse:
Este cel mai preţios lucru
din toate câte sunt pe lume.
Tu, singuraticule,
eşti atât de singur,
că nu te laşi ajutat să exişti!
Puterea pe care o ai în tine
este Lumina aducătoare
de dragoste şi iubire.
Îţi păstrează sufletul viu.
Dragostea este muzica sufletului.

poezie de Camelia Opriţa din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea este sentimentul adânc înrădăcinat de însăşi mama natură în fiecare om. Ruşinea îi spune omului că anumite acţiuni sunt total împotriva firii. Problema este că ceilalţi oameni au învăţat să folosească acest sentiment pentru a-i manipula pe cei din jur. Ruşinea este una dintre cele mai primare emoţii umane. Ea este şi periculoasă pentru că îi spune unui om că el, ca individ, nu are valoare şi nu este destul de bun pentru a exista. Sentimentul de vinovăţie este sentimentul că acţiunile noastre au fost greşite însă ruşinea ne spune că noi suntem greşiţi. Omul va face orice ca să evite sentimentul de ruşine şi de aceea poate fi manipulat prin acest sentiment. Invidia, ruşinea şi vinovăţia sunt cele 3 emoţii negative pe care trebuie să le evităm în viaţa noastră socială.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte,
Iubeşti pentru a exista.
Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în acelaşi timp
şi identitatea omului care îl defineşte ca om
şi-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozaic de anotimpuri

Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăieşti mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simţurilor profunde ale omului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi este mai presus de toate formele de credinţă: dă viaţă condiţiei umane şi este sentimentul absolut; exprimă sensul şi cauza pentru care am fost creaţi.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea îţi închide necesitatea de exteriorizare, exclamaţiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poţi bănui niciodată cât de mult te poţi ascunde în tine şi cât de periferic poţi trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac – te transportă adânc în măduva nervilor întinşi la maxim – iată nemărginita încordare.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul este uşa spre dincolo.
Iar Dincolo există în unitatea organică, în comuniune, în contopirea, în topirea maestrului şi a discipolului. Este cea mai înaltă formă de iubire. Este cea mai profundă rugăciune, cea mai profundă recunoştinţă şi cea mai extatică,, experienţă,, disponibilă conştiinţei umane.
Maestrului îi lipseşte ceva când este singur, este ca un ocean, în care nu se topeşte niciun râu. Un discipol este cu siguranţă doar un nimeni fără un maestru. Cu un maestru el devine întreaga existenţă. Ambii sunt împliniţi într-o unitate.
Şi pentru că această unire nu este a trupului, nu este a eului, ci a ceea ce este dincolo de minte în tine, este posibil să o atingi şi să nu o pierzi niciodată. Dragostea este mereu în sus şi în jos, un moment vesel, un alt moment trist, dar dragostea despre care vorbim - iubirea între două spirite, între două fiinţe - doar începe, nu se termină niciodată.

citat clasic din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mintea este liniştită ca un lac fără valuri, atunci poţi privi în interiorul ei şi poţi să percepi adevărata ta identitate, dincolo de orice convingeri care credeai că te definesc ca om. Când ajungi acolo, o să ştii că nu ai nicio limită, nimic din ceea ce reprezintă personalitatea ta nu este real şi totul este doar o "invenţie" a minţii. Tot ceea ce îţi este acum dificil sau imposibil o să îţi devină simplu şi posibil după o asemenea incursiune dincolo de minte.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om construieşte cu intelectul un zid în jurul său, el nu afectează ceea ce este în afara zidului, ci doar împiedică omul să vadă ceea ce este dincolo de el şi distorsionează structura întregului.

citat din Stephen Arroyo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!