Cântec pentru crăpatul zorilor
Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbușit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ și pământ și pământ
Gândul nu mă mai știe cum sunt
Ah, de-aș putea
să te iubesc
fără amintiri!...
Cin' ne-ar mai ști între-atâtea neștiri?
... degeaba se-alungă-napoi și-napoi, pătimaș,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub pași...
tot mai aud prin întunericul șerpuitor
pietrele-n lut cum se dor
Hai, vino!...
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
... Peste tot e numai pământ și pământ și pământ...
Gândul nu mă mai știe cum sunt
dar ți-oi aprinde, în pălmi, flăcări verzi...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre muzică
- poezii despre mere
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gravitație
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre existență
- poezii despre devenire
- poezii despre atmosferă
Granița între cer și pământ e o linie matematică infinit de subțire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi acești mici pași este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică și în morală.
citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre matematică, citate despre politică, citate despre moralitate, citate despre infinit sau citate despre graniță
Dumnezeu a uitat de Pământ
Dumnezeu a uitat de Pământ,
A plecat, cu sau fără regrete,
Să mai semene viață și vânt
Pe puzderii de alte planete.
Sau se poate să nu ne fi șters
Din agendă, îl duce doar graba
De a nu mai lăsa-n Univers
Miliarde de stele degeaba.
Când, trecând, vaporos, prin eter
Va veni peste ani, cine știe,
În sectorul acesta de cer
Va găsi o planetă pustie.
Și-o să ia o bucată de lut
Peste care-o să sufle o dată,
Să creeze un nou început
Pentru încă o lume ingrată.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre planete, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre religie
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre strigoi sau poezii despre pedeapsa cu moartea
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Undeva, între pământ și cer
Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.
S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul
De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea
Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!
poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfaturi, poezii despre odihnă, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Sunt pământ
Sunt pământ și
de el mă dezbrac
ca de tot eul meu,
să rămân același
sărman pribeag,
ce am iubit și
iubi-voi mereu.
Nu am timp și
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
și în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.
În lumea asta mare,
plină de tot ce e rău,
eu sper și cânt iubirea
uitând de neant și greu
așteptând clipa când
o să mă întorc din nou
în pământul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă sau poezii despre seară
Pământ rătăcitor
În veacuri de pământ, tu, domn la Putna,
In veacuri de pământ ascultă țara.
Moșia n-ar fi toată făr-aceste
Veacuri de vecie prin care trece vara.
Nu doarme Domnul Ștefan, nu dorm plăieșii încă,
Nu-ncape-n cerul mare înaltul chip al lor,
Ei n-au murit si nimenea vreodată să nu creadă
Ca poate fi Moldova... pământ rătăcitor.
Ei n-au murit, o spunem pe apele ce curg
Din munții noștri liberi, averea noastră sfântă,
Ei sunt pământ, pământ in țara lor
Și-acest pământ pe românește cântă.
poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Drăguș Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre munți, poezii despre libertate sau poezii despre avere
N-avem pământ!... Ne trebuie pământ!... Fără pământ nu mai muncim!...
Liviu Rebreanu în Răscoala
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre muncă
Viață trebuie să existe peste tot în Univers! Dar cum există, paralel cu cea de pe Pământ sau în alte perioade... nu se știe.
citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență sau citate despre viață
Iedera
Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toți o sfarmă cu piciorul,
Și ea veștejește în grabă,
Dar, când iedera se-nalță,
Tot mai sus și mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubește,
Lăudând-o, că-i frumoasă.
Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toți îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul își înalță
Gândul către Cer mereu,
Îl iubește toată lumea
Și-i ajută Dumnezeu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre frumusețe, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
Între pământ și cer
Neliniștea șerpuia printre frunze
Își desfăcea eșarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă cațăr în sus,
Tot mai sus,
Și n-am observat cum amurgul
Își ascuțea stiletul...
Și eu atârnam între pământ și cer.
poezie de Zeno Ghițulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre Soare
Domnului Băsescu
Marinarul, pe pământ,
Știe numai una bună:
Peste tot seamănă vânt
Și culege-apoi furtună.
epigramă de Valeria Moroșan (2009)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt sau epigrame despre marină
Culori în calendar
de la Andrei la Ioan,
de la Ioan la Dumitru
de la Dumitru la Gheorghe,
de la Gheorghe la Mihai,
de la Mihai la Nicolae,
de la Nicolae la Vasile,
tot pământul se îmbracă în culori
vii, vesele, mohorâte sau triste,
iar culorile se amestecă într-un cer
peste o primăvară
peste o vară,
peste o toamnă,
peste o iarnă,
peste un pământ răscolit de nevoi, de griji
doar uneori de bucurii,
la sărbători toate culorile se adună să spună povestea
unor oameni simpli,
ce au trăit și murit într-un pământ numai al lor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre calendar sau poezii despre bucurie
Pe pământ
Pe acest Pământ al nostru
Rotitor și material
Ceva, fără îndoială,
E greșit fundamental.
E prea multă răutate
Oamenii sunt învrăjbiți
Nu mai știu ce e virtutea,
Sunt rebeli și ipocriți.
Dacă am pleca pe Marte
Sau pe Venus ori pe Lună
Oare am putea să facem
O lume cu mult mai bună?
Sau ar fi mai indicat
Să sărim ca o gazelă
Printr-o gaură de vierme
Într-o lume paralelă?
Dar o să ne fie dor
De acest Pământ de vis
Unde totuși am putea
Să trăim ca-n Paradis.
poezie de Octavian Cocoș (21 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre răutate, poezii despre rai, poezii despre greșeli, poezii despre fățărnicie sau poezii despre dor
- Ori că mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheamă!
- Pământ!... Pământ!... Pământ!...
Liviu Rebreanu în romanul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte sau citate de Liviu Rebreanu despre moarte
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre cuvinte
Pe pământ avem de toate
Timpul vieții ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alți doar din ce au dat
Sunt săraci și bogați
Lași scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Până la cer va urcați
Pe spinări de noi... sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stelei
Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitați ca aveți frați
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și-a putea, și nu se poate
Și noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii
Apărații luptând
Doborâți monștrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pași.
Între ei sunt sudați,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnați un elan
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Fii ai munci aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alți fac
Uni dorm alți sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea
Și nu se poate
Și ruina si cetate,
Genii mari si frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Si-a putea și nu se poate
Și noroi și stele
cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre îngeri, poezii despre vamă sau poezii despre sclavie
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au murit poeții
Vouă, celor morți, arși, împușcați,
Vouă vă scriu, colegi din tinerețe.
Un torent de pământ se prăbuși peste voi
și freamătă - cu freamăt de plante.
E tăcere, nemișcare și gol
Vârtejuri de pământ, pe jumătate stinse -
Unde este durerea - gurilor moarte
cuvintele să nu le lipsească -
Iată, deasupra, înalt, în trunchiuri
din voi crescute freamătă nopți și vânturi,
pentru gurile pline de pământ și var
în zadar căutați cuvinte -
E târziu, prea târziu pentru încătușate mâini
prin neodihnite furtuni, nopțile să le sfarme.
În zadar pe cei vii îi chemați
cu plânsetul și vaietul vântului.
Târziu, e târziu. Se ghemuiră vânturile
pajiști adânci ademenesc, arome de lumi subterane,
mai departe trebuie să sap sub pământ, mai adânc
până voi ajunge la voi.
Prea târziu, deja e prea târziu. Trebuie să tac,
depășit și uitat. În ochi morți
se clatină copacii și cântătorii grauri.
Oarbe torente de pământ se rostogolesc, se rostogolesc
Risipiți prin rizomi de ferigi,
în rădăcinile mestecenilor și-n zmeurari sălbatici,
plutim tăcuți, încotro, pentru ce?
mai departe, tot mai departe - - -
poezie de Tadeusz Borowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre gură, poezii despre înălțime sau poezii despre tinerețe