Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Ca o reverență, frunza

Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverență frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.

poezie celebră de din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Nichita Stănescu

Menuet

Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adrian Păunescu

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.

Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, năruie, rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.

Cu hachițe și mofturi și-alte alea
Îmi ești pedeapsa, dar îmi ești și doamna.
De pomi sinucigași se umple valea
Iubito, te iubesc și vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor și rugină
Eu morții mele te voi da exemplu
Cât ești de disperată și senină.

Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ți se-ntinde
Privește, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reverență

Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!

Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!

E ca la școală; nu-i absență,
nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.

Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!

Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....

Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!

Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!

poezie de (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ

Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – și-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – și-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Toamna ca o revansa

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

poezie celebră de din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Poeme de toamnă

Poeme de brumă
Pe-a timpului hum㠖
Poeme de vise și vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.

Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...

E toamnă de-acum,
Durere și fum,
Purtând și tristeți și tăceri,
E toamna din noi
Când desculți, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.

Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici și goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt triști și sunt goi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Răduț

O altă toamnă

Stau acum sub clar de lună
și privesc bolta albastră,
mai aștept bată vântul
norii să se răspândească.

Uite-o stea, vine în goană
peste-ntinsul străveziu,
lese-o dâră de lumină
și-apoi dispare-n pustiu.

Se simte răcoarea nopții,
frunza-n pomi a ruginit,
teiul a pierdut podoaba
și-acum este dezgolit.
A îmbătrânit și toamna
cum văd eu, așa, se pare,
holda este mai saracă,
suflă vântul prin hambare.

Mă retrag la mine-n vatră
văd ce-mi oferă timpul,
pentru anii ce-au rămas,
toamna este anotimpul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi este toamnă

Îmi este toamnă acum de tine
îmi este dor
de dor păgân
și-mi plange toamna flori pe sân
Îmi este toamnă acum de noi
și te găsesc părtaș la ploi
sălbatic
și frumos
creștin
... mai vii în cerul unui crin?
Îmi este toamnă nemiloasă
ține trează la ferastră
... și te găsesc la mine-n zori
creștin
sălbatic
și frumos
... mai vii în toamna unui Eros?
De tine'mi este toamnă acum
divin e cerul
cer de scrum
când eu întreb ca o nebună
.... mai vii in toamna mea de lună?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă la final

O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este și-n livadă.
Pomii și-au schimbat veșmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Diminețile-s brunate,
Crivățul trimite unde,
Semn iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca și ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.

poezie de (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foșnet, e melacolie și mai mult vis.
Toamna asta înseamnă și mai mult somn,
căci diminețile sunt îmbrăcate sumar în ceață
și te fac te ascunzi ca un copil în cearșaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viață,
ca să ne scoată sufletele din amorțire.
Totuși bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiți cu atenție la toate clipele frumoase.
Vei alege păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îți lasă senzații de must de dragoste...
Toamna asta trebuie ne scoată iubirile din amorțire,
trebuie ne fie ghid, mai uităm de alții,
și să ne întoarcem la noi, bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
și vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-și găsească timp, să se așeze
și să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Vals

pantofii ascultă cu toată talpa
suspinele rătăcite
printre umbrele frunzelor contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher în mine unde a crescut
o păpădie
ce mi-a umplut degetele de lumină

pe când mă scruta cu o nemaipomenită curiozitate
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam
această vaporoasă rochie galbenă
încrețită pe firul subțire al acului său
știa nu-mi plăceau crețurile adăpostind grăunți de singurătate
dar ea continua încrețească voalul
într-o nebuloasă de nori cenușii

altădată nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruințele
și totuși acum cât de neajutorată mă simt când vine vorba
resping o părere
fac o reverență mă rotesc în pas de vals
fac încă o reverență rochia aceasta mi se pare mai grea
ca o toamnă plină de căzături și răni
ace și ațe nu-s pentru a mai coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluță nu-i să-i apere trupul de ploile nepăsătoare
nu s-a descoperit niciun leac
credeam uitasem

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna cu aromă de gutuie

Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep cearnă
bunicii când povestesc.

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

E iarăși toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.

Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.

E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la mine pân' la toamnă

Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.

Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!

Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!

Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...

poezie de (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Evei

Toamnă lungă și ploioasă...
Numai Eva-i dezbrăcată.
Doar Adam al ei nu vine,
Frunza mai pice-odată.

De-ar fi în ceruri toamnă
Ar știi și el, Adam
Secretul Evei sale,
Cu frunza de pe ram.

poezie satirică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând ia-n desagi anestezia
Și arunce înainte punți!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu știe iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure

cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook