Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Biet nemuritor la zidul morții

Numai viteza mă mai ține viu
Și sclav măreț acelorași proporții,
Să mă opresc, n-am dreptul nici să știu
Că sunt alergător la zidul morții.

n-am timp la zidul morții să m-așez,
și combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că și trișez,
dacă, de-o viață, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roți, cu-această șa sunt una,
iar dacă aț încetini, umil,
m-aș prăbuși din zid, pe totdeauna.

Distanțele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele și rămase,
pe zidul lentei morți, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

A mă mai crede liber, nu încerc,
În toată cursa asta nebunească,
Ființei mele, alergând în cerc,
Îi este interzis să se oprească.

Și, vai, în toată tragica belea,
Cobor și urc mereu aceași pantă
Și nemurirea e o boală grea,
Un fel de plictiseală arogantă.

Destui își pot închipui că eu
Ador această-ntrecere vulgară,
Că-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul morții unui circ la țară.

Dar eu alerg, ca să nu mor, cumva,
Și înțeleg cu vrere vinovată
Că nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul morții, niciodată.

Nu pot trăi, precum nu pot muri,
Nu mă opresc, precum m-alungă sorții,
Nu pierd nimic și nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul morții.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

Numai viteza mă mai ține viu
și sclav măreț acelorași proporții,
să mă opresc, n-am dreptul nici să știu
că sunt alergător la zidul morții.

catren de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreției, al tăcerii mincinoase,
Al decenței parșive, zidul morții,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înflorește,
Nu mă-ngropați voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Ioan Gârda

N-am chef

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?

N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?

N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele -mbie peste tot!
De ce- lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?

N-am chef să mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce- aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul de la Universitate

Zidul de la Universitate
Este astăzi doar ruine,
Căzut nu din greutate,
Ci de prea multă rușine.

epigramă de (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Zidul plângerii interioare

Imaginează-ți sufletul tău trist din cauza anilor de detenție și singurătate, rugându-se în genunchi la zidul plângerii interioare. Rugându-se pentru tine. Toată viața i-ai oferit pe sub ușă porția zilnică de promisiuni, minciuni și iluzii. Tu l-ai ispitit uneori cu un pahar de vin, o țigară sau chiar un om de ocazie. Sufletul tău nu s-a hrănit cu nimic din toate acestea și a îmbătrânit. El nu a fost niciodată liber, nu a vizitat alți prieteni, alte iubiri și nu s-a întors niciodată acasă cu alt suflet de mână. Tot ce a făcut a fost privească din când în când lumea printr-o fereastră cu gratii. Acum, când ți-e frică de necunoscut, îți întrebi sufletul dacă mai există salvare, dacă se mai poate schimba ceva, dacă măcar pe lumea cealaltă vei fi fericit. Dar sufletul tău tace și privește zidul mucegăit la care s-a rugat toată viața. Îi este greu să se despartă de el.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi și pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ți liniștit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereți și vrăbii.
– Ochii tăi trudiți și fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viața
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, așteaptă-ți dimineața
Și o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Pentru a recunoaște lumina, trebuie fi văzut mai întâi întunericul, muritorul de rând sau cel dinafara rândului e un alergător spre zidul morții.

în poemul Prizonieri în lanțuri de zăpadă, volumul - Insomnii în alb-negru
Adăugat de Mirabela PopișteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau stau pe loc,
dacă vreau fiu ca focul, sau ard cu totu-n foc.

Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...

poezie de din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început căutăm din nou iubirea
Și am ințeles trebuie darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spațiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat -l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru el aparținea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu îl dărâme
Și Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca să ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit mirați și îngroziți
În același timp,
Pentru că nu ne mai recunoșteam unul pe celălalt.
Și am înțeles relația noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu facă o minune
Și Dumnezeu ne- a dat lacrima.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugenio Montale

Pe zidul mâzgălit

Pe zidul mâzgălit
umbrind la întâmplare scaunele
arcul cerului se decupează
complet.

Cine să-și mai amintească de focul care a strălucit
impetuos
în venele lumii – formele opace sunt scuturate
în înghețul repaosului.

Mâine voi vedea cheiurile iarăși –
și zidul – și drumul știut.
În viitorul care se deschide, diminețile
ancorează ca niște bărci în golf.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fluture de Dinard" de Eugenio Montale este disponibilă pentru comandă online la numai 25.00 lei.

Zidul din cărămidă rezistă; zidul uman dăinuie!

aforism de din Solilocuri
Adăugat de George GeafirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Suntem proprii noștri dușmani când ne dăm de zidul morții pentru bani.

aforism de din Aforisme rebele
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Negustorul de vorbe

Atunci când îți declar te iubesc
Ai crede că încerc să născocesc
Când eu îți spun că-mi este dor
Nu sunt vorbe spuse de un negustor

În lipsa ta sunt disperat al sorții
Dacă ști că nu mă mai iubești
Fără poți să mai clipești
Eu m-aș lăsa în grija morții

Nu sunt actor de comedie
De multe ori trăiesc o tragedie
Sunt doar un muritor de rând
Te am perpetuu în inimă și-n gând

Am tot pictat in viața asta
Natura asta verde-albastră
Dar niciodată n-am pictat
În tente calde, iubirea noastră

Aș vrea fiu un negustor
Cadou, acum -ți fac un dor
Ce s-a născut cam prematur
E dorul nostru, pot să jur

Sunt oare eu un negustor
Sau poate doar un visător
Ce vrea să-și vândă al său dor
Sunt negustorul tău de vorbe

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.

Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!

Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.

... Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 18.99 lei.
Adrian Păunescu

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul bine-n țara mea.

Puteți să mă-ntrebați: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit și nervi și timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.

Puteam să-mi fac în alte părți avere,
Puteam fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toți servii,
-l rod meschin și fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toți nervii
Și ea nu-minici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferință?
Nu-mi dați cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia ființă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Și n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
-nvețe nebunia blestemată
De-a-i fi ușor când țării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toți o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deși putea zbura, dacă voia.

N-aveți la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luați,
Un singur leac îmi trebuiește mie:
-i pot vedea pe ceilalți vindecați.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numește Țară
Și leacul este ea și numai ea.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Damnate citadele

Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, -nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".

Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum strig -sunt răgușit- la cel ce subjugă; "Porc!".

Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!

Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, strige-un vinovat; "Greșești!"?"

Mi-a rămas lângă, o resursă, s-o întreb pe ea; "Mă mai iubești?"...

poezie de (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Eu nu-l văd. Doar platanii îmi spun mereu
despre zidul ce crește
înspre mine, inhibând-.

Negreșit, cineva mi-l va arăta
sau simplu urcând
îl voi zări încremenit
în vale.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
îndepărtez
cu o rotație elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colțurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice…

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Palma condamnatului (După o întâmplare adevărată)

Înainte de fi condamnat la moarte
și executat
printr-un sir nenorocit de imprejurari
si erori judiciare,
și-a pus palma pe zidul gros urlând:

- Nevinovat sunt eu, Doamne,
ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Și Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă, porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte

poezie de din vol. Paso doble (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iertare

Eu iert, dar n-am să pot uita...
Cei ce-au fost dragi în viața mea
Și au crezut i-am trișat,
O viață gândul și-au pătat.
Nu cred că lacrima ștergând,
Reînvia-vor jurământ
Prin care zidul indulgenței
Va sfărâma cercul demenței.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook