Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Constantinescu

Înger nins

În dimineața nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,
Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.

De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă
Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,
Își socotește pașii, căci vremea asta țipă,
De-aceea ține aprinsă o candelă mereu.
O văd lângă icoană îngenunchind smerită,
Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,
Că Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită
Pictată în albastru și-n verdele minune.

Apoi, aud cum plânge, nu știe c-am venit
Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,
Rostește rugăciunea privind spre răsărit,
Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.

O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,
Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire,
Tu răspândești lumină și gând de pace atins,
Ne-nveți să prețuim secunda-n fericire.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

La praznicul părerilor de rău

La praznicul părerilor de rău,
În fața catedralei părăsite,
E-un singur ușier și-acela-s eu...
Păreri de rău?! Ce -mi aduc aminte?!

Mi-aplec genunchiul și mă rog spășit...
O candelă în mine încă arde...
Mă iartă pentru tot ce am greșit
Să pot pleca lumină mai departe!

La ciobul de icoană vechi și spart
Îmi las apoi o lacrimă ofrandă
Și-un lung și parcă nesfârșit oftat...
Mă iartă pentru tot ce-s vinovată!

Altaru-i încărcat cu amintiri,
Cu fapte, cu visări... Împărtășire
Vin ca să cer, apoi îngenunchi
Către dumnezeiasca fericire...

Aud șoptit fior în urma mea...
Un înger mă atinge cu aripa...
Și plâng... și plâng... m-am spovedit tăcerii...
Ce blândă și ușoară este clipa!

M-am miruit cu plâns și plâng mereu
Și sângele ceresc mi-a dat lumină!
Și-n catedrala sufletului meu,
La praznicul părerilor de rău,
.............................................
E Duhul Sfânt, Iisus și Dumnezeu.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină

Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi

Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire

A venit Mântuitorul
ne ia pe-a Sale brațe
ne fie El izvorul
Iubirii — să ne înalțe

ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Și astfel fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos

Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul

Din lumină spre Lumină
Ochii ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem

Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați

Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ

Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă stingi în ochii tăi

Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub pașii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus

te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam și mă îmbătam
până dimineața

simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
stingi în ochii tăi
lumina stinsă
își va risipi cenușa

nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.

poezie de
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Orasul alb" de Ioan Barb este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Pustiul iubirii

Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
orașul pare pustiit
și voci aud duse de vânt!

Și merg prin totul meu pustiu
în care tu domnești tăcută,
ești când pictată în granit
și uneori ești doar o umbră!

Din când în când brațe întind
și mă încurc în false-amoruri
și orice fac și-n orice gând
doar tu îmi ești legată-n doruri!

Te caut cu ochii mei doar triști
și nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!

Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
pot s-o văd, te aud
și să ajung cumva la tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Malvina

Oh, Malvi, ești frumoasă, o stea din carul mare,
Atât de luminoasă și de strălucitoare!
Ești înger, vis, lumină, puterea de-a iubi...
Și strălucești mai tare în fiecare zi!

În slovă de lumină și-n susur de izvor
Lucești fără de seamă... un mic Apolodor...
Căci râuri de cristale, cuvinte prinse-n stele
Îți strălucesc pe buze... iar gândul tău e miere...

Pe negrele șuvițe călătorind tăcut,
Simți un fior de pace eternă, renăscând...
Ți-e părul Oltul însuși și-atâta desfătare
E-n chipul tău, fecioară! Și-atâta sărbătoare

Încape în lumina din ochii tăi cerești,
Încât te simți sorbită în lumi împărătești.
În veci, în nopți cu lună, poeme sângerii,
Croiești prin conjugarea verbului "a iubi".

Aceeași bunătate ai mereu, mereu!
Să ai credință-n suflet, căci bunul Dumnezeu
Îți va veghea cărarea! Să urci transcendental
Pe culmile de glorii, în viață, iar și iar...

Presară-ți cu iubire cărările lumești,
Iubește-ne așa cum, doar știi să ne iubești!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Zbor spre alte lumi

Ascult în noapte cum lună-și strigă dorul
La margine de boltă printre luceferi-fluturi,
Își uită pentr-o clipă, voința, rostul, zborul
Și caută prin iarbă, urma la dulci săruturi.

Ea urmărește ciuta și cerbul când se-adapă
Învăluiți de-un abur născut dintr-o iubire,
Atuncea tulburată zărește-n ochi de apă
Cât este de stingheră, cu soarta-n rătăcire.

Și pleacă fără vlagă, zburând peste pământ
Să-și caute perechea prin alte lumi astrale,
Dar către miezul nopții se-abate strașnic vânt,
Ce-i răscolește fața ascunsă-n nori și jale.

Încet și peste mine se-așează un văl de somn,
Iar timpul meu se-oprește la margine de vis,
Mai simt pentru o clipă că luna-mi face semn,
Apoi, trudită adorm și mă transform în ibis.

Mă-nalț spre cer uimită, căci nu zăresc hotare
Și trec o punte-albastră ce pare o rădăcină,
Din când în când m-așez pe un ecou din zare
Sădind grăunți de pace și lotuși de lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Gând ca firul de păianjen

Iată- înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
iar frica de iubire va dispărea
ca fumul ultimei
țigări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Un nufăr ca solie

Mi-ai apărut în vis, chemându- suptil
Să vin la Ipotești, de-am gânduri rătăcite,
Să-ți caut urma-abur ce-apare, așa, tiptil,
Pe-o cărăruie verde din țărmuri infinite.

Și m-ai privit ciudat, cu ochii mari, de foc,
Ce luminau un pod peste o umbră-nvinsă,
Pe cer, mii de luceferi îți pregăteau un loc,
Tu, însă mi-arătai că steaua mea-i aprinsă.

Dar luna te-a chemat și-ai tresărit puțin,
Căci vocea ei a fost ca ruga-ntr-un altar,
Apoi, privind o rază ai scos un mic suspin
Vrând te-ntorci acolo, la veșnicul hotar.

Am alergat spre tine c-un nufăr ca solie
Adus de-un înger alb venit pe cal măiastru,
Prin el știu când vii, ies din colivie,
Zburând cu aripi noi spre lacul cel albastru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E lumină-n miez de noapte

E lumină-n miez de noapte,
Ce fie oare? ce s-a întâmplat?
Păstorașilor le bate inima de spaimă,
S-au înfricoșat.
Și lumina vine, vine
Se coboară spre imaș.
Frinca-n piepturi le sporește
Bunilor păstorași.

În lumină văd un înger
De o frumusețe de ne-nchipuit;
Are-un glas nespus de dulce
Cum ei niciodată n-au mai auzit:
Nu aveți de ce vă teme,
Păstorașilor iubiți ;
Vestea mea o să vă facă
Fericiți, fericiți.

Căci eu sunt trimis de Domnul
Mare bucurie vouă vă vestesc,
Să tresalte mic și mare
C-a venit în lume Fiu dumnezeiesc
Cel pe care voi de veacuri
Mult de tot l-ați așteptat,
E la Betleem în iesle
Înfășat, înfășat.

Lângă prunc se află mama,
Sfânta Născătoare a lui Dumnezeu;
Și Iosif, în rugăciune
Umilit adoră pe Stăpânul său,
Și-ntr-un grajd e fericire
Când acolo-i Domnul sfânt,
Căci cu el coboară raiul
Pe pământ, pe pământ.

Și cu îngerul deodată
Mii și mii de îngeri glasul și-l unesc
Și-ntonează o cântare,
Umple tot văzduhul corul îngeresc.
Întru cei de sus mărire
Fie Domnului preasfânt,
Și-ntre oameni pace fie
Pe pământ, pe pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfânta Lumină

Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Așa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... vină.

Așa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi să vezi
Apoi, văzând, pe loc crezi?

Lumina Sfântă care vine
Uimește ființa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!

-N-am crezut și am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Și-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât – este Divină!

Privind spre cer, așa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.

Ridică-ți ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, vezi
Divinitatea să o crezi.

Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!

Ridică-ți ochii și-ai -L crezi
Unde vei merge ai -L vezi;
Ridică-ți ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.

Hristos a înviat!

poezie de (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Constantinescu

Femeia-primăvară

Pășesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Și să-i ofer iubire, un vis și tămâioară.

Dar iat-o, așteaptă în pace și tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulți ani ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie și candelă a nopții
Își poartă crucea-n taină, cu forță și tărie,
Ca nufărul plutește peste noroiul sorții
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor și voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine și zborul dintre șoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viață,
Izvor al ființei, speranța-n lumea asta,
E far ce luminează prin negură și ceață,
Se roagă pentru tot, înlăturând năpasta.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ascunsele rugi

În întunericul din mine, a nins... Și nu-mi găsesc cărarea.
Și munții vieții-mi sunt ruine. Nu-mi mai aud cum plânge marea!

Copacii mi s-au frânt de doruri și țipă rugi în gândul meu,
Iar păsări vin la liturghie. Dar unde, unde, unde-s eu?!

Îmi țipă pescărușii taina neîmplinitelor speranțe.
Mă contopesc cu disperarea dictând a morții ordonanțe.

Bat vânturi reci dinspre amonte și coasa morții se aduce
De gerul ningerilor mele și de calvarul de pe cruce.

Cu ochii,-n cercuri de lumină, pe drumul crucii rătăcesc,
Ascunse rugi din piept se-nalță. Și-n altă lume desenez

O altă viață peste care e Soarele în răsărit.
Plec și te părăsesc, copile, dar nu uita că te-am iubit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Început de primăvară

Ninge-n noi cu fulgi de stele...
În grădini au nins petale
Din copacii de bezele
Ce, de-un timp, au dat în floare.

Se aud pocnind pe ramuri
Muguri noi... Și-un vânt adie
Mângâindu-ne în taină,
Ca un vers de poezie.

Totu-i cânt, lumină, taină...
Vezi?! Mustim a primăvară!
Cer și ape sunt mai limpezi,
Bun venit, iubită doamnă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de îndoliere

Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urm㠖
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-, măicuța mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.

Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.

În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, -ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi pleci, refuz plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!

Cu greu îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!

Mă dezarmezi, dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja rup de timp dar nu și de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suprema-Ți Jertfă

Cu tâmplele în mâini, înzăpezită de gânduri
M-afund în meditare, poleind câteva rânduri,
Îmi cațăr pașii pe calea spre sfânt mister,
Străbat mărăcinii, îngenunchind la porți de cer,
Alunec pe stâncile cu fruntea-n azurul celest,
Zidesc faptele pe fiecare treaptă, ca pe Everest;
S-aprinde pământul cu Lumina Cea Adevărată,
Cugetul licăre din Duhul Sfânt, prin zale aerată,
Iau de la Dumnezeu Slava, Răsăritul și Apusul,
Glasul-Izvorul de început, Darul și Ipostasul,
Îmi rezem pe pieptul Său, cu tremur, rugăciunea
Privindu-I fața ca fulgerul și veșmântul de nea;
De pe Cruce, prin dar și adevăr, văd pe Fiu,
Propovăduind Împărăția Lui Dumnezeu;
Prin bogatul har, prin sfântul sânge care a curs
Am aflat valoarea Greutății Jertfei Lui Iisus;
Las cu bucurie, crească-n mine pe Mântuitor,
O dragoste desăvârșită aprinde al veșniciei fior;
Precum un păstor își poartă mieii pe brațe
Domnul ne leagă de inima Sa, cu oțelite ațe,
Prin Jertfa Fiului, dovada viene iubește,
O sărbătoare nevăzută de cer, ne pregătește;
Învie Hristos în noi, uniți prin Sfintele Taine,
Înșir la picioarele sfinte, mărgăritarele divine,
Se deschide grădina de crini și nuferi cerești,
Colțul de Rai apare prin ramurile pământești;
Se coboară din nou, Preadulcele și Iubitul Iisus,
O Maică Înlăcrimată, nădejdea în noi a pus,
Cu tristețe de mormânt, în suspine încondeiată
Aud cum plânge Domnul în grădina neuitată.
Răspunsul unui gând, ca temă dată de către distinsul părinte George Mitrache, (titlul îi aparține.)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iarna străină

Aș vrea plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.

Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.

Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință piară teama sumbră,
Ca eu pot zbura la cuibul meu din zare.

Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, fie multe.

Iar taica se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător așteaptă copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă
Și-i place apoi plece, la colindat pe alții.

Pe ulițe-i Crăciun și bucuria-i mare,
La oricare creștin e-o candelă aprinsă,
Un sfânt fior străbate divina sărbătoare
Și ne-nfrățim cu cerul, căci ușa e deschisă.

Dar visul se sfârșește și mă trezesc buimac
În camera pustie, cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu îndrăzneală pe Domnul meu îl strig.

O, Doamne, Milostive, sunt doar un biet pribeag
Departe de-a sa vatră, de-ai săi înstrăinat,
Te rog Iisuse Doamne, du-mă pe-al meu meleag,
Să fiu de sfânt Crăciun pe ulița din sat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,

Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei asculți.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mandolinate

Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea — din apus.

De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!

Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.

Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus…

Dar ceasul cel
Fatal veni —
Ea râse, el
Îngălbeni:

S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El — spre apus…


II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!


III
Eu știu cât sânt
De efemer —
Un fulg în vânt —
Dar până pier,
Vreau te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer…
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț —
Tu numai cum
Știi zâmbești!

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit Cel ce-a creat

a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați fim todeauna

a venit Învățătorul
tot ce-i bun să ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe

a venit Hristos iubirea
să ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului

a venit Cel ce-a creat
aici mersul — omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea

Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi — Isus

și-a vorbit de sfințenie
de pace — neprihănire
c-ar vrea omu-n veci fie
pătruns de a Lui iubire

El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
să ne ofere-ntodeauna
fim fii de Dumnezeu

a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină

și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie

Domnul — Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
să ne ofere-n veci salvarea

însă noi toți plini de ură
l-am scuipat — l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El fie răstignit

plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat

ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus — dându-i pieirea

fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit

Isus mâna ne-a întins
viața ca să ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere

El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor

a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ

pe ologi El i-a făcut
ca să umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare

a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii vină
s-asculte de Tatăl Sfânt

de acee-a fost condamnat
El moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit

pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți

Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește

fă-ne Isus -ți slujim
și noi ca să fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină

numai Tu dai mântuire
și poți ca să ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus — Tu vezi

glorie și slavă Ție
peste noi vrem domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești

vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
-ți cântăm mărire Ție

poezie de (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook