Trezește-te, bărbate, femeie și copile!
Măicuța mea, iubită Românie,
Nici sângele de veacuri nu-ți este închegat,
Dar știu că viitorul îți e sortit să-ți fie
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat.
Te-au apărat cu viața părinții și strămoșii,
Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci,
Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii,
Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci.
Eu încă am speranța ca tinerii să vină
Să vindece un cancer ce s-a întins treptat,
Mă simt debusolat când țara mea suspină
Și mă gândesc la mâine, când azi este ratat.
Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul,
Din interes meschin am fost amanetați
Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul,
Dușmani de moarte sunt, deși credeam că-s frați.
Trezește-te. bărbate, femeie și copile,
Căci crud e adevărul și timp nu mai avem,
Ne-am ridicat bătrânii din scaun cu rotile,
Chiar de suntem slăbiți, să reușim putem!
Istoria nu iartă și crunt ne pedepsește,
Ne va trata la fel cum facem noi cu ea,
Trăim și respirăm și plângem românește...
Și când va fi să mor, să mor pe limba mea!
poezie de Alexandru Florian Săraru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre țări
- poezii despre votare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac,
Dar nu se poate.
C- am tot tăcut.
Și suntem toti tăcuti,
Si- njunghiați toți pe la spate.
Si nu- ntrebați
Nici cine sunt,
Nici ce- am facut,
Caci știu:
Se merita sa mor cu ei de gat.
Dar vă întreb acum, pe toți:
De ce- am tăcut?
De ce ne-am bucurat la hoți?
De ce nu am făcut nimic atunci?
De ce- am abandonat in țară bieții prunci?
De ce bătrânii noștri- au trebuit sa- i crească,
Cand noi cerșeam o pâine mai domnesscă?
Se umflă maruntaiele in mine,
Sa urlu-atât cât pot, acum imi vine.
Și vă întreb din nou, de la- nceput:
De ce cu tinerețea am plătit tribut?
Prietenii ne-au fost uciși in plină iarnă,
Și n-au mai prins nici ' ăl Craciun,
Nici altă toamnă.
Dar ne-au murit justificat?!
Noi ce- am facut pe urma?
Doar am stat.
Și ne- am uitat ca la prăpăd...
Ne bucuram ca liberi suntem peste pod.
Dar podul nici acum nu e cu noi,
Și este plin după atația ani,
Și de o parte si de alta cu noroi.
Și vin si te condamn pe tine, țară!
Cum ai putut sa ne suporți,
Când am vândut și ale tale porți?
Cât ai putut să suferi, să te doară,
Când te- am facut de trei' j de ani, doar de ocară?
De ce nu ne -ai luat de gulere, de gât?
De ce ne-ai suportat atât?
De ce nu ne - ai oprit din exaltare
Când ai vazut că-i chinul cel mai mare?
Am stat cu toții- n tinerețe...
Știam de- acum să dăm povețe.
Am stat ca proștii-n batatura,
Ne bucuram că țara ei ne-o fura.
Ne vin copiii blanzi din spate...
I- am invățat sa- și spună și ei "nu se poate"
I - am învățat ce e patriotismul,
Fără sa știm că-l confundăm cu autismul.
Ne- a luat credința - n Dumnezeu pe sus.
Credeam că El ne duce singur spre apus,
Credeam că dacă ne schimbăm și imnul,
Vom fi si noi de-acum,
Ca cei ce ne-au cerut să facem schimbul.
Și-acum, ce mai strigăm prin piețe?
Suntem convinși ca nu suntem paiețe?
Pe cine vrem de - acum să mai înece?
Că boala e din nord in sud,
Din est in vest,
Din Dunare in Prut.
Ne-au cocoșat cu legi tembele.
Copiii nostri s-or lovi de ele,
Căci legile- astea pe noi ne doboară.
Maicuța țară, fă ceva, că ne omoară!
Și de acum nu mai avem nici codrii seculari
Să ne îngroape sub ai lor stejari.
Și de la prunci nu merităm niciun chibrit
Să ni - l aprindă in țarână, c- am mințit.
Că i- am mințit că vor avea de toate,
Dar n- am facut nimic, când țara ne-au prădat-o de bucate.
Când ne- au furat pământul de sub noi,
De ce- am uitat țăranii noștri,
Cum ochii le scoteau,
Când se apropiau de boi?
Măicuța dragă, țară sfântă!
Ia tineretul tot și îl încânta.
Sa fie ei uniti in a ta vatra,
Sa faca ei, ce n- am facut noi, viata toata.
Și roaga- te la Dumnezeu,
Să nu te vândă pe un leu.
Să urle vena lupilor in tine.
Măcar acum, să ai respect cum se cuvine.
poezie de Simona Moise (ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poduri, poezii despre copilărie, poezii despre țărani, poezii despre învățătură, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre respect
- poezii despre pâine
- poezii despre odihnă
- poezii despre murdărie
- poezii despre inimă
- poezii despre adevăr
- poezii despre România
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre cuvinte, poezii despre Soare, poezii despre șefi, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre vorbire
Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare sau poezii despre răsfăț
Copiii ăștia
Copiii ăștia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Și ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, și rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.
Copiii ăștia ne-au îndulcit iubirea
Și-au prelungit din nou simțirea,
Ne-au îmbunat și ne-au secat,
Ne-au stors și ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.
Ne mângiie a lor privire
Și al lor har cu implinire.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre fotografie sau poezii despre creștere
Bucovina
Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poți fi tu oare?
Nici nu mai știm și noi
de ne cunoaștem
sau suntem doi străini.
Avem același sânge,
aceeași mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noștrii munți
pe amândoi ne-au apărat
și Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
și-n stăpânire te-au luat,
și-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toți-unire
și într-un singur glas
răsune-a noastră limbă
în orice loc retras.
Că azi în țara mare
români din orice zare
cu gândul la-nfrățire
uniți toți în gândire
rup granițele noastre
și toți cu mic, cu mare
cântă.
E sărbătoare!
poezie de Monica Trif (5 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre muzică, poezii despre munți sau poezii despre mamă
* * *
Eu nu-ți mai spun că te iubesc vreodată
și nici să-ți scriu vreun rând că-mi este dor
îți voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simți amarul vremii și ochii mei cum mor.
N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îți las doar sloiuri reci să curgă
să simți din rana mea sângele ce-i stins.
N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
și anii așteptării câți au fost.
Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit și gol
iti iau și curcubeu și soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Ne despărțim, o viață nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Și-n urmă întâmplări și fapte
Ce mustrător ne vor privi.
Refren:
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Ești pe viața mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.
Și când ți-o fi mai greu pe lume
Să-ți amintești cât te-am iubit
Nu știu cum s-a-ntâmplat anume
Dar totul are un sfârșit.
Eu nu știu cine-a fost de vină
Ce mari orgolii ne-au învins
Mi-e inima de viscol plină
Iar focu-n candelă s-a stins...
De ce plângi? De ce plângi?
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sfârșit sau poezii despre rouă
Scrisoare către Țară
E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.
Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.
Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.
Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.
Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?
Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?
E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez să ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre suflet, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare, poezii despre râuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Colind în cer
Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecați cândva, cu leru-i ler.
Și îngeri ning, din ochii mei, de suferinți,
Plâng pe pământ, loviți de ger, copii cuminți.
Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noștrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc și traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă și eu.
Privesc biserica cu jind și m-aș ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoți,
Că ne-au prădat și biciuit atâția hoți...
Facturi prea mari ne osândesc și e păcat,
Copii un brad împodobesc. Și s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.
Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranțe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e ușor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...
Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuțitul unei vieți de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt și plâng, în lumea mea, și oameni buni.
Covidul iar ne-a invadat. Și în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simțim în noi. Cumplit destin, sfârșit de veac,
Sfârșit de lume, sau de vieți... e tot un drac.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre îngeri sau poezii despre trecut
Plâns de Românie
Mustește sângele pe glie. Tu, țară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng și dor,
Căci ne-au luat de la icoane și mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilință, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat și neam și port, credință, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilință, din ochii noștri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoșii și tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una și sfântă pe acest pământ.
Unește-ți grânele cu brazii și apele cu libertatea,
Românii frați cu toți românii, spre a putea învinge moartea.
Unește litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ți pământul și dă-l să bea urmașilor.
Frământă pâinea cu cenușa eroilor ce au luptat.
Liberi să fiți! Nu fiți povară! Nimic din cer nu a picat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre brazi, poezii despre apă sau poezii despre victorie
* * *
Noi am rămas aici, uitați în țară,
Noi, disperați de toate și avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toți, suntem - de fapt - cei apatrizi.
Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.
Atâtea dependențe ne-au vândut,
Încât la chioșc dau viață pe caiet,
În timp ce ninge negru și urât
Pe țara mea, obiect de amanet.
Noi, cei mai șmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toți,
Noi bem șampanii și tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloți,
Noi, la volanuri de mașini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,
Noi, condamnați la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proștii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau să plătim ghicitul la țigănci,
Noi am rămas vânduți pentru vecie,
Acestei țări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinați acum... când e Unirea...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre unire, poezii despre prostie, poezii despre prietenie, poezii despre plată sau poezii despre patrie
Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci
Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre zâmbet, poezii despre vals, poezii despre râs sau poezii despre negru
Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
Unde sunt seninătatea
Și mândria ce-am avut?
Azi domnește lașitatea,
Și cu asta ce-am făcut?
Și-uite așa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără țară,
Căci cu asta ce-am făcut?
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre mândrie, poezii despre mâncare, poezii despre lașitate sau poezii despre bani
Mă iartă, Doamne, că blestem!
Pe voi ce țineți soarta-n mâini
Și ne tratați ca și pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveți bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveți bani pentru colivă,
Nici morții să vi-i pomeniți,
Săraci lipiți, în veci să fiți!
Cât de-mbuibați sunteți acum,
Dea Domnul să cerșiți în drum!
Un colț de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca să simțiți și voi osânda,
Cum simte țara mea, flămânda.
Voi huzuriți pe munți de bani
Și ne catalogați golani,
De îndrăznim să cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâța-ndestulată
Vă dăm și vouă, ca dovadă
Că din puținul ce-l avem,
Știm să-mpărțim, cât mai putem.
Dar, voi cu burțile pe-afară,
Sfidați, ciocoi, întreaga țară.
Și nu vă pasă de flămânzi
Și de copiii muribunzi.
Și nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranță de mai bine.
Și vă blestem, ca de rușine,
Să-ngenuncheați umili ca noi
De-atâtea griji și de nevoi...
Atâția ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te miști, când n-ai un ban?
Halal, așa european!
Nu cer averi și nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
Să pot, să-mi pomenesc părinții,
Bărbatul și pe toți cuminții,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca țară, ce frumoasă!
Acum orfană și de casă,
Orfană și de neam și fii-
Fă-ți, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă și bucate,
Să-ți fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre rușine
Țara mea
Țara mea, tărâm de vise, frumuseți pe guri de rai,
Ape clipocind la vale, codri verzi, lanuri bălai,
Te-au furat, te-au sărăcit și te-au jupuit hingherii,
Fără milă ți-au secat drumul laptelui și-al mierii.
Țara mea, te-au dezbinat, să-i înduri n-ai să mai poți,
Guvernanți penali, corupți, ți-e scârbă să-i mai suporți,
Au scăpat de închisoare, sunt curați, li s-a șters totul,
Se întorc iar la putere, vin să ne cerșească votul.
Țara mea, izvor de lacrimi ți-a umplut obrazul sfânt,
Te-au batjocorit jigodii, blestemați pe-acest pământ,
Nocive, defecte chipuri, soi de mizerii umane,
Depravate prototipuri lăcomind după ciolane.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde sau poezii despre rai
Mă iartă, Maică Românie!
Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ți sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoșească glie,
Că nu mai știu să-ți fiu gorun!
Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Și nu mai știu ce-i vrednicia!
Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginți!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minți!
Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar și greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!
Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânși!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unși!
Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!
poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre minciună, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe sau poezii despre ceartă
Refugiată în România
Cum pot să mă apăr de absurda urgie?
Acasă, părinții plângând i-am lăsat...
Dorit-au să moară pe scumpa lor glie...
Copilul, în brațe, l-am luat și-am plecat.
Cu lacrimi de înger, cel mic mă întreabă:
,, De ce astăzi tati nu este cu noi?"
Îi răspund că are, la servici, multă treabă...
Cum să spun c-a plecat la cumplitul război?
De i-aș zice, cum, oare, ar putea înțelege
Un puști care are are doar câțiva anișori
Că-n Ucraina domnește a păgânilor lege,
Ai țărilor noastre, eterni dictatori?
Am trecut astă-noapte, cu copilul de mână,
O graniță plânsă, către oameni frumoși,
Care vor armonie în Țara Română.
Ne-au primit cu pachete, covrigi și gogoși.
Românii sunt buni, ne rugăm împreună,
Nici ei nu-nțeleg de ce vrea să murim
Acel,, om" cu o minte deșartă, nebună.
Cât am vrea să putem în ochi să-l privim,
Să-i zicem că rușii de rând nu au vină,
Că pace-și doresc, nu moarte și chin
Sunt oameni ca noi, vor pace, lumină,
Că războiul acesta și lor li-i străin!
Nu știu ce-i acasă, nu știu dacă mama
Și tata sunt bine, dacă azi mai trăiesc...
În genunchi ne rugăm, în suflet simt teama
Că mor și n-apuc să le spun că-i iubesc.
Nu știm de vom prinde și ziua de mâine,
Nici pașii pe unde târziu ne-or purta,
Dar știm că românii ne-au dat casă și pâine
În clipele grele. Și nu vom uita!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război
Gelozie și blestem
Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".
În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce aveam,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.
Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.
Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un om, nu impostor
Cu două fețe, nici topor
De-aceea vei plăti-o.
Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi sau poezii despre gelozie
Istoria
Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.
Dar noi, fără să vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.
Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.
Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goală
metafore orfane..., într-o poezie!...
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre poezie, poezii despre metafore sau poezii despre istorie