Înainte de a iubi

Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranţa că voi fi iubită,

Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg poveşti
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,

Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi muşchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitaţional defavorabilă;

Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forţa de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiştea dinaintea ei,

Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...

Înainte de a iubi.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde

Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Aşa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veşnicia pe care-o aştept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,

Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,

Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,

Azi eşti sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,

Schimb o secundă din infinit
Cu preţul de-a nu mai cunoaşte, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te ştiu fericit.

Dar ştiu că nu poţi veni către mine,
Mai ştiu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viaţa mi-a luat
Cu preţul enormului bine
Şi al lumilor fără de tine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile ne-mpărtăşite

Plouă,
Se scurge luna veche
În luna palid nouă,
Oamenii picături
Se scurg şi ei ca nişte firimituri
De bine, pe o masă de săraci,
Aleargă abătuţi, uşor posaci,
Privind în golul de necunoscut
Care atunci când trece, iar va fi durut...

Şi braţe n-am pentru atâtea trupuri,
Buze nu am, ca în săruturi
Pe frunte, să pot spune "te iubesc",
Profundului sclipirii întru omenesc.

Iubirile ne-mpărtăşite,
Fac astăzi parte din ursite...
Şi-n neputinţa mea mă daruiesc a nimănui.
Plouă,
Merg pe străzi şi mă-ndrăgostesc de statui.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profund fericită

M-ai întrebat de ce sunt fericită,
Cum pot în lumea asta smintită;
Pentru ca moartea n-a fost nicicând o opţiune
Apă sfinţită pe negru tăciune,
Rugă-n genunchii impusei tăceri,
În eternul priveghi al zilei de ieri,

Pentru că sunt câteva minuni esenţiale
În zbuciumul gândurilor existenţiale
Ce trec prin mine precum o undă,
În zbaterea lor nemuribundă,
A stării pe loc ca dovadă de-o zi,
Pe marginea sfărâmată a prăpastiei de-a fi,

Îndrăzneala ca boală nevindecată
Îmi îndreaptă privirea spre cer înc-o dată
Şi privesc în ochii lui Dumnezeu,
Miracolul facerii iubirii din greu,
Din gri, din singur, din moarte explicită,
Îţi răspund, atunci mă găsesc profund fericită.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creare

Poate-ai să râzi, dar am puterea de-a te face
Să mori de câte ori omori, la rândul tău,
Tot ceea ce-mi doresc şi nu-mi dă pace,
Tot ceea ce mă face să fiu bun din rău.

Te pot, oricând, întoarce împotriva vieţii,
Atunci când eşti cu totul împotriva mea...
Ce crezi? Nu te poţi pune cu poeţii,
Cu toate că nici tu nu eşti o simplă "ea".

Cu doar un pix, o foaie şi un suflet rupt,
Pot face-ntregul Univers să fie contra ta...
Oricând, pot face tot ce m-a durut,
Să facă-ntreaga suferinţă-n tine-a persista...

Atâta timp cât îndrăznesc a mi te scrie,
Nu îmi permit a-mi face griji de ce-ar urma.
Nu m-ar putea răpune nicio tragedie
Şi de ar fi să vină, doar din partea ta.

Pot transforma, oricând, durerea-n cântec
Şi drama s-o preschimb într-o favoare...
Nu e nimic, de care să mă vindec,
Să nu-mi permit, vreodată,-a fi în stare.

Ca să-nţelegi: Nu eu depind de nemurire,
Căci ea ca hrană-şi are nebunia mea...
Tu eşti aceea ce ar trebui ca, prin iubire,
La rândul tău, să poţi ajunge a crea...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjeneşte: m-am pomenit în viaţă fără încuviinţarea mea; trebuie să plec din ea şi asta mă face nenorocită. Şi cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Şi în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfăţişa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simţământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemporaneitate

În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,

Ciulinii defăimării credinţelor lumeşti
Precum balauri sadici din cartea de poveşti
Se-nhamă bidivii la cârmele caleştii
Reducţii prea absurde în matematica poveştii;

Iubirea, chiar şi ea-i un strugur roş' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri

Şi sigura sunt astăzi că aş fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine şi azi se pierde- n clipe
Tot aşteptând sa-i crescă albastrele aripe,

Sunt azi aici şi caut lumina-n bol de aur
Sinapsele iubirii din forţa unui taur,
Contemporană sunt făgaşurilor lunii,
Renaşterilor toate după sfârşitul lumii.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare adevăr pe care îl descoperim este o oglindă netulburată care împrumută ceva din strălucirea ei şi celor din jur, înainte de a le reflecta imaginea. Atraşi de tot ce străluceşte, oamenii de rând se adună, privesc în oglindă din depărtare, iar tocmai în centrul strălucirii zăresc, pe jumătate ascunsă în fund, o imagine înfricoşătoare, sinistră şi ceţoasă. Cuprinşi de groază şi repulsie, ei îşi întorc privirea de la oglindă şi o învinuiesc pe ea, învăluind în acelaşi simţământ de ură şi oglinda şi strălucirea ei. Ceea ce i-a înspăimântat a fost doar răsfrângerea propriei lor nimicnicii!

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea ce ucide

Poartă-ţi mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Şi care zbate să trăiască,

Rană îţi sunt, adâncă plagă
Şi numai timpul va decide
Dacă-ţi sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide

Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu

Şi mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Şi mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi întoarce

Mă voi întoarce spre poezie ca spre-o ţară a mea, ca spre casa mea,
Ca spre copilăria îndepărtată pe care,-am pierdut-o – din nepăsare,
Pentru a căuta substanţa tuturor lucrurilor, cu încăpăţânare,
Şi voi striga cu ardoare sub o mie de lumini strălucitoare.

Sophia de Mello Breyner Andresen

poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotonda dăruirii

Când o femeie îmbraţişează un bărbat,
Se pierde ce a fost pe ce va fi urmat,
În puterea de a fi,
Facerea lumii, doar într-o secundă,
Se derulează şi inundă,
Hotarele puterii de-a iubi,

Când o femeie îmbrăţişează un bărbat,
Iertarea se coboară din păcat,
Ca binecuvantare,
Lutul curat ia formă-n infinit,
Renaşterea de lumi după sfârşit,
Porneşte galaxia rotitoare,

Picuri de viaţă strălucesc ca rouă,
Celula primordială se divide-n două,
Destinul din pustie-i evadat,
În magma trupului care iubeşte,
Mileniile arzând renasc dumnezeieşte,
Când o femeie-mbrăţişează un bărbat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice Kingsleigh: Îmi pare rău, Hamish. Nu mă pot căsători cu tine. Nu eşti bărbatul potrivit pentru mine. Şi îmi pare rău dacă asta îţi va cauza probleme cu digestia. (Se întoarce către sora ei.) Te iubesc, Margaret. Dar asta e viaţa mea şi eu sunt cea care decide ce face cu ea. (Alice se întoarce către Lowell, întâlnindu-i privirea aspră.) Eşti foarte norocos să o ai pe sora mea drept soţie, Lowell. Să te porţi frumos cu ea. Te voi urmări cu atenţie. (Alice se duce la mătuşa Imogen şi o ia de mână.) Nu există niciun prinţ, mătuşă Imogen. Trebuie să vorbeşti cu cineva despre halucinaţiile tale. (Alice trece pe lângă Lady Ascot, uitându-se urât la ea.) Se întâmplă să-mi placă iepurii. În special, cei albi. (Se duce la mama ei.) Nu-ţi face griji, mamă. Voi găsi eu ceva folositor de făcut cu viaţa mea. (Se întoarce către surorile Chattaway.) Voi două îmi amintiţi de doi băieţi hazlii pe care i-am întâlnit într-un vis.
Lordul Ascot: Pe mine m-ai uitat.
Alice Kingsleigh: Ba nu, domnule. Dumneavoastră şi cu mine avem de discutat despre afaceri.
Lordul Ascot: Am putea merge la mine în birou? (Alice zâmbeşte şi se îndreaptă spre casă, când, deodată, se întoarce cu faţa către mulţime.)
Alice Kingsleigh: Şi încă ceva. (Alice îşi ridică marginea fustei până la genunchi şi începe să dansese futterwacken.)

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ernest Hyde

Mintea mea era o oglindă;
Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia.
În tinereţe mintea mea era doar o oglindă
Într-o rapidă maşină zburătoare,
Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj.
Apoi, cu timpul,
Crăpături mari au apărut în oglindă,
Lăsând lumea de afară să intre înăuntru
Şi lăsând sinele să privească în afară.
Astfel se naşte sufletul, în durere,
O naştere cu câştiguri şi cu pierderi.
Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte,
Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el.
O oglindă crăpată nu reflectă imagini –
Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toţi cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viaţă, de zmei,

Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniştea curbă lumina e miopă,
Păşesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânţă-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Aşa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădeşte-mă cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădeşte-mă cât încă sunt trează,

Căci azi încolţită-n speranţa ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot şi din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisericuţa veche

Un deal, bisericuţa veche şi-un bocet în amurg,
Ape uşor neclare ce tulburi doar se scurg,
Fug într-o calmă fugă, ce parcă încă-mi pare,
O fugă fără ţintă sau şansă de scăpare,

Urme, în urma-mi, nu lasă tălpile zdrelite,
Obrajii roşii, ochii în ale lor orbite,
Mă dor de teama nopţii ce ar urma să vină,
O noapte fără lună, o noapte nesenină,

Sunt vulturii deja ascunşi pe ale lumii stânci
Iar lupii şi-au săpat deja bârlogurile-adânci,
Nuferii albi se scutur' pe ape ce inundă,
Tăgada fericirii e lumea muribundă,

Toţi urlă din bârloguri şi urlă de pe creste,
Se roagă disperaţi spre lumile celeste,
Să cadă întuneric, să ne salveze-odată,
De fiara fără suflet, de fiara disperată,

Cu chip de fariseu, zâmbind meschin, meşteşugit,
Cu chipul disperării a ceea ce n-am iubit,
Ascuns în galbenii curgând din al trădării pom,
Opreşte-mi tu sălbăticiune, fuga dinspre om.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

O zi dac-aş avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită aşa,
L-aş strânge-n braţe şi i-aş aranja cravata,
Pe frunte-apoi uşor l-aş săruta,

I-aş spune că sunt bine, fericită,
Că viaţa mea este aşa cum şi-a dorit,
Să-l simt cum ştie că mă simt iubită
Să-l simt şi eu că este fericit,

O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş strânge- n braţe ca pe-un prunc
Şi tot ca prunc aş fi întotdeauna gata,
În braţele-i prea sigure să mă arunc

Aşa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş ţine-n braţe, doar plângând.

(In memoriam Prof. Dr. Vincenţiu-Valentin Tcacenco)

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul toarce leneş în privirea mea

ca o felină
cu blana moalale
netezeşte fiecare amintire
din când în când îşi ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câţiva ani mai mult

prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorţit de la strigăte
şi mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să ştie de mine

trecutul toarce leneş în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
şi inventez oameni
care nici nu vor să ştie de mine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aş întoarce zece ani în timp.

Fără şarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireaşă neagră, coaptă
şi înăuntru o zeiţă aşteaptă.

De m-ai lăsa o noapte în braţe
Ar curge apă din speranţe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.

Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învaţă-mă să te uit!

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uite poezia

Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roşii ceruri zidite in pământ
Dintru cenuşa notelor, ce-au ars în al meu cânt,

Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua braţe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,

Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Şi care-i dau luminii doar spaţii necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc

Şi am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de mamă

Te voi iubi, frumoasă mamă,
Te pot iubi ca-n visu-ţi drag,
Te pot iubi precum un soare,
Ce te încălzeşte în prag.

Te pot iubi fără ca tu
Să-mi ceri iubirea zi de zi,
Te pot iubi şi când spui "nu",
În orice caz, te pot iubi!

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!