Omagiu
(de Ziua Națională,, Constantin Brâncuși")
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă-ntre surate,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum aproape-un veac jumate.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat COLOANA, MASA
Și POARTA- n parcul de castani
Dar și pe POGANY, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit și o vioară.
Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franța peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost țăran din Peștișani.
Cu dalta și ciocanu-n mână
Trudea. N-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârșită.
Ca pentr-un sfânt vom ține post
Și-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre țărani
- poezii despre vioară
- poezii despre talent
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sculptură
- poezii despre sat
Citate similare
La comemorarea lui Constantin Brâncuși
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă, asta-i cert,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum exact un veac și-un sfert.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat Coloana, Masa
Și Poarta- n parcul cu castani
Dar și pe Pogany, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit și o vioară.
Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franța peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost țăran din Peștișani.
Cu dalta și ciocanu-n mână
Trudea, n-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârșită.
Ca pentr-un sfânt vom ține post
Și-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
Viața cu el a fost crudă,
lăsată aici fara mormânt,
fiind un vis pentru omenire,
iar pentru noi rămâne-un sfânt.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre lemn, poezii despre dor sau poezii despre Constantin Brâncuși
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
Viața cu el a fost crudă,
lăsată aici fără mormânt,
fiind un vis pentru omenire,
iar pentru noi rămâne-un sfânt.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Din lutul Gorjului am fost eu întrupat... Hobița mi-a dat seva vieții. Să țineți minte ce vă spun acum! Statuia lui Brâncuși s-a turnat la București și s-a șlefuit la Paris! Dar modelul ei s-a cioplit la Craiova...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sculptură, citate despre lut, citate despre Paris, citate despre Constantin Brâncuși sau citate despre București
De ziua națională Constantin Brâncuși - La Masa Tăcerii
La masa fără halbe-a lui Brâncuși,
Mahmuri, se așezară niște ruși;
Aveau cu ei din stepa răsăritului
O sete... cât Coloana Infinitului!
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre țări
- epigrame despre tăcere
- epigrame despre infinit
- epigrame despre Rusia
- epigrame despre Masa tăcerii
- epigrame despre Constantin Brâncuși
- epigrame despre Constantin
- epigrame despre Coloana infinitului
Casanova din Craiova
bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o țuică
se aolea mereu
muicăăăă
frațilooor
ce mult am iubit femeia
și aș mai iubi-o și acum
dacă aș avea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
și o singură gură
și mai mult am ascultat
decât am vorbit
și n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
și un singur nas
și totuși mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici așa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
și picioare
umblătoare
și deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
și n-a fost rău
și mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
și aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
și făcându-mă de râs
la femei
lăsându-mă adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreșit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naștem odată
și să murim pe rând
poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A cincea roată
Era a cincea roată și-a plecat
La unchiul ei, un car cu boi, îmi pare,
Dar ditamai în funcție, cu stare...
Mă rog, i-a dat un post călduț, de stat.
Căci boi erau să tragă... cât au tras,
Iar cele patru roți s-au învârtit...
Un timp, nu mult, pân' s-au îmbogățit
Și au lăsat-o-n carul de pripas.
Ce să mai stea, să-nvârtă numai ea
Un car falit, cu boii ăia doi?
S-a dus rapid, ca roată de altoi
La car cu bani grămadă... la saltea.
Ce-a tras acolo, nu pot să vă spun,
Dar n-a stat mult, c-a fost control cumplit
Și noul car de muncă-a fost scutit
Pe câțiva ani de-un jude, presupun
Ce ghinion pe roata cea drăguță!
Păi, chiar așa, să nu se-nvârtă ea,
Nu să trăiască bine, cum ar vrea,
Dar nici măcar ca-n vechea ei căruță?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boi, poezii despre viteză, poezii despre ghinion sau poezii despre bani
Dor de tine
Pentru mine tu ai fost
Mângâiere, frumusețe,
Pentru mine tu ai fost
O eternă bucurie.
Tu ai fost un dar divin
Ce-a fost dat inimii mele,
Când am căzut și eram slab
Tu mi-ai dat putere.
Chiar și acum îți simt lipsa
După ani și ani de zile,
Dar speranță încă am
Într-a noastră re-întâlnire.
poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie
De la gotici încoace sculptura europeană a fost năpădită de ierburi rele, de tot felul de excrescente care au acoperit cu totul caracterul formei. Brâncuși a fost acela care a eliberat sculptura de tot ceea ce era de prisos și ne-a redat conștiința formei pure. Pentru a atinge acest țel, Brâncuși s-a concentrat asupra formelor simple și directe. Opera lui Brâncuși în afară de valoarea ei proprie, are o importanță istorică în dezvoltarea sculpturii moderne.
Henry Moore în The Sculptor speaks (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre arte plastice, citate despre valoare, citate despre istorie, citate despre dezvoltare, citate despre conștiință sau citate despre Europa
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre nuntă, poezii despre lumină, poezii despre legi sau poezii despre Iisus Hristos
De ziua națională Constantin Brâncuși - Coloana
Coloana
Să fi avut ca la Brâncuși
Coloana dreaptă, cât un munte,
Pe-americani, pe nemți, pe ruși
I-am fi pupat noi... doar în frunte.
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre munți sau epigrame despre Germania
Neanderthal (2)
Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.
Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.
Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.
Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plătește, că nu-i prost.
Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" și... a plecat.
(Traduc: "- Ești no.2, păcat!")
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre traducere, poezii despre stânci, poezii despre spovedanie, poezii despre speologie, poezii despre soție, poezii despre prostie, poezii despre plată, poezii despre pelerinaj sau poezii despre lut
Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent și acel care vine.
Invenția Brâncușiană, desfășurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însușire fără sfârșit
a minților,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără țăran inventiv,
scormonitor în vatră
și cioplitor în piatră
nu se poate!
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre infinit, poezii despre România sau poezii despre tăcere
Ne-a făcut să fim o rouă
Nici n-a fost și nu va fi
Nimenea ca și Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus
El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină
Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâșit
Și iubire-ntodeauna
Numai El este viața
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă fața
Și ne-mbracă în iubire
Plin de Duhul Sfânt era
Și în milă și-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieții vii cărare
El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl așează
Și-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuși să lumineze
O viața mai deplină
În sine el să creeze
Reazim sfânt și sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viață ne-a dat rost
Pe cărarea Lui Divină
Pe atâți Domnul ne-a luat
Ne-a spălat și fără vină
Pe stâncă ne-a așezat
Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăție
De e soare ori de plouă
Mire veșnic să ne fie
Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste și onoare
Căci ne arată veșnicia
El fiindu-ne salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre salvare sau poezii despre rouă
Cântecul cosașului
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Și greierii, prin brazdele arate,
Înalță-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Și câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzișul legănat.
I-a dat agricultorului fânețe
Și rodul sfânt al lanului bogat,
Și fetelor cununi de frumusețe
Și mierea dulce-a gurii de bărbat.
Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Și cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.
Noi să-l cântăm pe Cel a cărui mână
Ne ocrotește-n fiece moment
Pe drumul drept, în inimi să rămână
Cuvântul Lui cel înțelept și-ardent.
Deci să cântăm în zori și către seară
Din candelă cum urcă nori subțiri
Din inimi tras printr-un inel de ceară
Imnul întregii noastre fericiri.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre imn, poezii despre apicultură, poezii despre înțelepciune sau poezii despre seară
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prietenie, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre înălțime, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre oi, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Momentul adevărului (după nuntă)
El sincer i-a mărturisit,
Că a mai fost căsătorit
Și ea i-a spus că are-o fată,
Dar n-a fost încă... măritată.
epigramă de Gavril Moisa din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sinceritate, epigrame despre nuntă, epigrame despre căsătorie, citate de Gavril Moisa despre căsătorie sau epigrame despre adevăr
Haydn formează împreună cu colegii săi mai tineri Mozart și Beethoven (dar să nu uităm că i-a supraviețuit cu 18 ani lui Mozart) ceea ce în istoria muzicii este cunoscut sub numele de "trinitatea calsică vieneză". El nu are nimic din acel bătrân timid a cărui imagine ne-a fost transmisă de secolul al XIX-lea. Contrar lui Mozart, a fost mult mai puțin preocupat de convenții. Încă din timpul vieții, i-a fost reproșat violent faptul că și-a degradat arta prin umor și trăsături plebee. A fost tipul creatorului original. Din 1760 până la sfârșitul secolului, istoria muzicii devine din ce în ce mai mult a sa și el va termina prin a o orienta într-o direcție care s-a menținut, în bună măsură, timp de 150 de ani.
în Dictionar de mari muzicieni. Larousse (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre violență, citate despre umor, citate despre tinerețe, citate despre supraviețuire, citate despre sfârșit sau citate despre muzică
Epitaf lui Homo sapiens
În acest mormânt imens
Doarme Homo sapiens;
N-a murit de nicio boală,
Mintea lui i-a fost fatală.
Singur și-a săpat mormântul,
Distrugând întreg Pământul;
I-a fost dat ca să dispară
Dintr-o armă nucleară.
epitaf de George Budoi din Epitafuri (31 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală sau poezii despre Pământ