Sunt un copac rămas fără pădure
Sunt un copac rămas fără pădure,
Și-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe și secure,
Sau a jelit până s-a irosit...
Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,
Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Și două ramuri groase, antebrațe,
Văzând un tăietor și le-a mascat.
Și ocolesc salcâmii încă tineri,
Și m-aș opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aș simți închis, un deținut.
Mărșăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăț de viață, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...
Călătoresc... Eu vreau pădurea unde
Aveam și frați, și veri, pe mama mea,
Sub poala sa, - că are un* m-ascunde -
Aș mângâia un frasin ce jelea...
Mă depărtez spre primăveri călduțe,
Să-mi crescă muguri că îmi e urât,
Și n-am pădure, merg pe câmp, străduțe,
Și-n brațe duc coroana, hotărât.
De nu-mi găsesc pădurea, în ierni voi pribegi,
Cu ramurile-n brațe până voi rebegi...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
Citate similare
Pădurea de bambus
(Lui Net)
Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă,
Tu să nu pleci niciodată
De-acasă!
Fie ca muzica glasului tău
Să-ncânte pământul și cerul mereu.
Mușchiul era moale sub tălpile tale
Și-n loc de buze aveai două petale
Care rosteau ca un greieraș:
"Am văzut un mic fluturaș
Un fluturaș alb, alb am văzut"
Zbura prin pădurea ta
La-nceput.
Pădure de bambus legănată de vânt
Născută prin biruința acelui CUVÂNT
Ce mi-a adus atâta mângâiere
Cât cuprinde pădurea ta adiere.
Doar eu înțeleg ce se-ascunde sub pleoape
Când izvorul de lacrimi stă gata s-adape
Căprioarele ochilor tăi neștutori,
Eu te-am ținut în brațe până-n zori.
Pădure de bambus
Frumoasă, frumoasă...
Tu să nu pleci niciodată de-acasă
Până când nu voi pleca eu prima,
Căci vreau să-ți alint până-n
Ultma clipă tâmpla și mâna.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre greieri sau poezii despre frumusețe
Să mă plimb prin tine-o viață...
M-aș plimba prin tine-o viață, să te știu și nu te-aș ști
Din amurg spre dimineață și nimic nu m-ar opri
Să-ți pătrund prin constelații, steaua mea să o găsesc
În Centaur, Andromeda din decorul tău ceresc...
Să mă plimb prin capilare, chiar de spațiul e îngust
Mă strecor cu versu-n brațe, din hematii să te gust
Și de simți cum trec prin tine, dă-mi un semn c-un tremur scurt
Ca să nu m-acuzi, iubite, de vreo fraudă, sau furt...
Am intrat ca să mă caut, dacă mi-ai găsit vreun loc
La parter sau la mansardă, poate sunt chiar la mijloc.
Sau în stânga unde-i locul pe care-l pândesc demult
Stau cu versul la intrare și bătăile ți-ascult...
Hai, deschide-te și lasă-mi poezia-n atriul stâng!
Iernile ce te apasă, numai eu știu să le frâng.
Vin cu primăveri în brațe și cu stihul violet
Vin în pași de sarabandă și în pași de menuet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre stele
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi cresc din brațe ramuri
Din nou e verde, îmi cresc din brațe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorțită așteapt o nouă ploaie.
Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au așezat, atâtea, pe-al meu creștet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, brațele-s încărcate, de alunet
Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a țesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit și zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară
Părul meu galben se împletește cu faine frunze,
Din cosițele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre păr, poezii despre anotimpuri, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre religie
Iubita mea, crudă pădure
Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Și-n frunze pete de mister.
În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine șerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.
Prin tine trec săgeți în fugă
Chemându-și puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguțele coapte în soare.
În tine înnoptează șoapte,
Săruturi dulci, îmbrățișări
Și stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.
Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii, poezii despre noapte sau poezii despre lactate
Carrighfergus
Aș fi vrut să fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
Să-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.
Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.
Și în Kilkenny,
Precum s-a zvonit,
Marmura-i cerneală
În strai cernit.
În argint și aur
Vreau acum s-o port.
Nu mai cânt un cântec,
Vreau doar să mă-mbăt.
Azi m-am îmbătat,
Treaz sunt tot mai rar,
Un chipeș hoinar
Prin oraș umblat.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
Aș fi vrut să fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
Să-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.
Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
folclor irlandez, traducere de Eduard Zalle
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Interpretează: Maria Gheorghiu
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre oraș, poezii despre ocean sau poezii despre moarte
Cu pădurea în gând
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.
mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre manele sau poezii despre gânduri
Și pădurea cântă
Am deschis fereastra
invitând pădurea
să intre în pădure.
Chemarea s-a pierdut
deasupra orașului
în chemarea autobuzului
se transportau turiștii
la pădure.
Îngândurat
am închis ușa,
pașii purtându-mă
în sala de concert
s-ascult
cântecul pădurii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre turism sau poezii despre autobuze
Insomnie târzie
Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure
Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit
Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.
Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar
Numai așa, probabil, aș fi cules, ales,
Dar cum nu sunt, aștept un vânt
Să răsufle ușurat în crengile mele prea grele
Și rodul să-mi răsară-mprejur la primăvară
Căci, precum pădurea e visul fiecărui pom, la om
Lumea e visul și viața. Bună dimineața!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre sfinți, poezii despre sat sau poezii despre rușine
Pădure de brațe
Scriu-n frunze, tu adii ca o pădure de brațe...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă rog nu-mi cereți...
Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum să-ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereți să îmi schimb
Naturalețea când mă plimb.
Vă rog nu-mi cereți să mă-ntrec
Cu-n înțelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.
Nu pot să fiu ce alții sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Și nu pot să m-opresc din mers.
Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aș duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereți să cobor
În spațiul fără vreun izvor.
Desigur, nu mă răzgândesc
Și cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereți întâmplări din Carte
Vă spun de-o viață după moarte.
M-aș bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare să pornim
Nu-mi cereți gândul să mi-l schimb
C-aș vrea să vă arăt un Nimb.
Să-ncerc să fiu mai "nu știu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credința nu pot să mi-o vând.
Vă rog nu-mi cereți să renunț
Am pentru voi un scurt anunț:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre schimbare sau poezii despre păr cărunt
Bolnav de moarte
Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat
Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare
Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă
De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc
M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre ceas, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Fuga sau 14 13
14
13
Tras prin ac
căzut din copaci
Pădure
Arde pădurea
34
Înainte
La stânga
Mă sui pe copac
45
46
Trebuie să sar
Ard
Ard cu pădurea
poezie de Dominic Iiarksson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci
Cântec de harpă
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în brațe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristețea neagră să mă înhațe.
te blestem să mă iubești până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrânețe împarte
și ne trecem și noi cum se ofilesc crinii.
o viață întreagă și încă alte zece
eu doar la ține m-aș opri să te iubesc
dar ce păcat că viața repede se trece
gânduri și sentimente în vânt se risipesc.
sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Mă simt închis într-o ou de beton armat
lovesc cu disperare pereții precum un pui anemic
care nu și-a înghițit încă gălbenușul
e ca și cum m-aș grăbi să ies în viață
să rup iarba să-mi mișc aripile
să casc ciocul după un strop de apă
ori doar să caut căldura universală
dar de atâta freamăt oul s-a rostogolit în el
fără a mai căuta temei în lumea de dincolo de lume
ca un meteorit incapabil să ardă până la capăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meteoriți, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Mai este viață, fără tine...
Se scutură copacii de zăpadă
Și eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.
Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ți-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.
Și totuși pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi țin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta și de necaz.
Baladele îmi gustă din durere
Și-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n brațe și-n tăcere,
Încerc să înfloresc și iar mă mint,
Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiți, de-o viață le repet.
Și dacă nu simți sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu și-aproape inutil.
Am învățat să nu te am aproape,
În niciun anotimp și știu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag și dor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre albastru, poezii despre învățătură, poezii despre înfrângere sau poezii despre vioară
Iubire veșnică
(în memoria ta, Adriana, suflet drag și iubit de noi toți)
Tu poate crezi că vei pleca departe,
Că nu voi reuși să te găsesc,
Atâta timp cât inima îmi bate,
Eu nu voi înceta să te iubesc.
Te voi vedea în orice colț de zare,
În orice răsărit, orice apus,
Zâmbind în orice sunet sau culoare,
Sărut să-mi fii și pavăză de sus.
Te voi simți în orice adiere
Ce mângâieri pe față îmi va da,
Iubirea n-are limite, nu piere,
Mereu voi fi al tău, vei fi a mea.
Tu nici nu pleci de fapt, rămâi aproape,
În brațe să mă ții, atâta vreau,
O să zburăm, iubire, peste ape
La pieptul tău mă trage, am să stau.
Eu am să-ți scriu poeme de iubire,
Pe bolta înstelată să citești
Nu poți să-mi fi o simplă amintire,
Când veșnicie pentru mine ești.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre limite sau poezii despre lectură
M-aș preface, de-aș putea
De-aș putea ca dorul aprig să-ți alin, în prag de seară,
M-aș preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simți în somn vibrând
Când, cu brațele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.
De-aș putea să-ți vindec dorul, m-aș preface într-un nor
Ce ți-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aș preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingașe petale, să percepi al meu parfum.
De-aș putea să-ți alung dorul, m-aș preface-n curcubeu,
Și te-aș invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădați de patimi, de păcate izbăviți,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiți.
De-aș putea să-ți alin dorul, m-aș preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aș preface într-un cânt,
Prin sublime incantații, de-al meu dor să te descânt.
Dar, din tot ce-aș vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ți alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ți tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ți spun că... Te iubesc!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre mântuire
Trăind un vis urât
M-aș contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Și morții dănțuiesc hai-hui.
M-aș admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.
M-aș pune-n cartea de povești,
Cu-a mea privire autistă,
Să poți cândva să îmi citești
Un testament ce nu există.
...
M-aș face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu știu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre testament sau poezii despre superlative
Neștiute nespuse
De m-aș mai naște ieri, pe mâine
Te-aș căuta cu disperare
În cald de zi de zi, cum pâine,
Tartină, de nectar din floare.
Aș privi cer la nesfârșit,
Să te regăsesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la răsărit,
L-aș stoarce tot, din ars, inele...
... Să-ți fac în dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zână,
Să mă topesc în trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cunună.
Mă voi culca cât ziua lungă,
Să-ți fiu etern erou de vise,
Să știu că nopțile-ți alungă
Nereușirile promise.
Pe nevăzuta față a lunii
Pândă voi fi, ascuns mereu;
Să-mi dai sclipire mie, lumii,
Ți-aș fi scânteie, Prometeu.
Aiurea timp nu m-aș mai pierde
Că știu acum ce e murirea
Și de sub scoarța crucii, verde
Îți voi simți veșnic simțirea.
Voi fi un scurs de caldă lavă
Pe unde-mi calci răcori, sirenă...
Voi fi în sleit, de înoți, o navă;
Pluti-voi să te țin, carenă.
Și zbor mă vei găsi, că sunt
În veșnica ta așteptare.
Pe brațe să te port sunt vânt,
Cu aripi rupte de culoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre viitor
Voi încerca...
Voi încerca să calc în viață numai pe cărările dreptății în ciuda tuturor spinilor otrăvitori, care mă provoacă la duel împiedicându-mi înaintarea.
Mă voi înconjura în viață de trandafiri spirituali care să-mi imunizeze sufletul atunci când este trist.
Voi spulbera praful răutăților din jurul meu ca vântul, când împrăștie puful păpădiilor mature.
Voi căuta lumina înțelepciunii printre norii negri ai destinului, până când îmi va fi simțită căutarea.
Voi mângâia caracterul stâncilor neânduplecate de dreptate, până când vor înțelege valsul armoniei.
Voi încerca să-mi slefuiesc caracterul până când îl voi simți pe Dumnezeu zâmbindu-mi.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dreptate, poezii despre vals sau poezii despre trandafiri