Vara la fermă
Paie niște fulgere domesticite zac pe iarbă
Sau atârnate în zig-zag gardurilor vii pun barbă.
Apă verde-n teica spre care caii diseară-or să se-îndrepte.
Nouă rațe calcă legănat în două linii drepte.
O găină scrutează-atentă cu un ochi nimicul,
Apoi îl ciugulește. De pe cerul gol, negru trăgând pe el ilicul,
Un lăstun plonjează și, fulgerând din aripi prin hambar,
Se avântă, săgeată, spre înălțimi albastre iar.
Nu gândesc. Stau pe iarba moale-întins, timpul ignorând,
Mi-e teama de locul în care m-ar putea duce-un gând.
Alături, un greiere cu-alură de elen la proba de pancrațiu
Își întinde membrele și pe sine însuși se regăsește-n spațiu.
Sine peste sine. Stau pe-un vraf de euri sau intru pe o poartă
În regatul necuprins al timpului și c-o mână-abstractă
Ridic ferma-n aer ca pe-o pleoapă și văd, ciorchine,
Fermă peste fermă-n fermă, iar în centru mă-întâlnesc pe mine.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre rațe
- poezii despre negru
- poezii despre monarhie
- poezii despre găini
- poezii despre gânduri
- poezii despre greieri
Citate similare
Auto-cunoaștere
Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop și văd ca prin sticlă
Ferma în fermă și în centru pe mine.
poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la fermă
O găină scrutează cu un ochi nimicul,
Apoi, atentă, îl ciugulește
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar felul în care curg, dă, și astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureșul străbate visător Ardealul, mînîndu-și tot timpul undele spre apus, Oltul și le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniștit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conștiință. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veșnic în luptă cu lumea și cu sine însuși, iar în cele din urmă împăcat cu sine și cu lumea, treptele pe care el coboară și în același timp urcă sînt ale unui destin eroic și fecund.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate de Geo Bogza despre timp
- citate despre visare
- citate de Geo Bogza despre visare
- citate despre prezent
- citate despre pericole
- citate despre eroism
- citate despre conștiință
- citate despre Transilvania
- citate de Geo Bogza despre Transilvania
De Sine...
Bucăți de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Și ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.
Eu cresc tu descrești în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte.
E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă și -atât.
Tăcerea plesnește divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină ființa de Sine cu dor.
poezie de Elena Buldum din Pașii sufletului meu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre descreștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trecând frontiera
Stau cu spatele către motor și urmăresc
peisajul trecându-mi pe sub ochi.
Cred că știu unde merg și cred că am
câte ceva de spus în această privință.
Mai cred că aceasta a fost o țară
a oamenilor din smârcuri, a dezertorilor ajunși bandiții frontierei,
a stogurilor de fân și a acoperișurilor incendiate în bezna nopții, scânteind
pe hornurile căzute, pe săbiile roșii.
Mă gândesc la viețile
care încercau să-și împlinească destinul prin ierburile uscate.
Acum, care e diferența?
Stau cu spatele întors spre viitor, veghind
cum se scurge timpul departe în trecut. Stau, inexorabil
târât prin Controversatele Ținuturi ale istoriei, ascultând
blestemele, țipetele înăbușite,
căderea acoperișurilor
prin întunericul deplorabil.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre roșu, poezii despre peisaje, poezii despre noapte sau poezii despre motoare
Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existențe care trecând prin numeroase încercări înaintează spre propriul său centru, spre sine însuși...
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre simbolistică, citate despre existență, citate de Mircea Eliade despre existență, citate despre bogăție sau citate despre apărare
Lume priponită
în mine arde-o lume priponită
de crucea vieții fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-ncețoșată
și-ascult cuvântul
cel dintâi din punct
de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
și simt că mă scufund
o mână cât o frunză de măslin
mă scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid
și știu că într-un unghi al lui
al zidului
m-așteaptă
înțelepciunea firii să-mi înalțe
inima-n ceruri peste ceruri albe
și sufletul
în pasăre de foc
mi-l lasă
cenușa lui să-mi fie far prin lume
din spirit aspru mă ridic
și-n creste
înzăpezite îmi trimit și visul
și frica
frământarea și căderea
când lumina
la ceas de taină reaprinde
viața
e chipul chip al chipurilor aspre
blândețea nu se vede
se trăiește
se pictează
din fir de iarbă
scânteia prinde forță
din lemn din apă și metal
spre gheață
în gheață înnoptez
apoi răsare
el, forța vieții, blândul, asprul
soare
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre forță, poezii despre înțelepciune, poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre păsări sau poezii despre pictură
Pescaruș albastru
Acel pescăruș albastru săgetând în amonte
prin aerul strălucitor parcă-ar lăsa-n urmă
o parte din el. Copacii
sunt acolo doar pentru a-i sublinia trecerea.
Chiar dacă pare-a fi, nu este un vegetarian.
Nu ciugulește firișoare la hotarele
curcubeielor. El plonjează
în apele umflate, apoi, cocoțat
într-un arbust japonez, înghite
în propria-i incandescență
bucățele dintr-o plevușcă, dintr-un ghidrin
sau dispare în niște galerii, glorios
samurai, întorcându-se acasă
în maghernița lui.
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vegetarieni, poezii despre copaci, poezii despre apă, citate de Norman MacCaig despre apă, poezii despre albastru, poezii despre aer, citate de Norman MacCaig despre aer sau poezii despre acasă
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre realitate, poezii despre devenire, poezii despre durere sau poezii despre alb
Ultima fereastră
ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spațiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculță calcă pe-un cuvânt ce moare
liniștea se acoperă cu luciul oglinzii
absența ta clonează ecoul unui timp gol
în spațiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pace, poezii despre ore, poezii despre moarte sau poezii despre dans
Așa cum păianjenul își țese pânza din propria gură, se joacă cu ea și apoi o retrage din nou în sine, tot astfel Dumnezeu cel etern și neschimbător, care este fără formă și fără atribute, care este cunoaștere absolută și fericire absolută, dă naștere Universului din Sine Însuși, se joacă cu el o vreme și apoi îl resoarbe în Sine.
citat din Ramesh S. Balsekar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre păianjeni, citate despre naștere, citate despre jocuri, citate despre gură, citate despre fericire, citate despre cunoaștere sau citate despre Dumnezeu
Hoinar
Năvodul lung, înțesat cu pești, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieșirea la suprafață
S-a întors încet-încet înapoi în abis.
Daffodil s-a apupat, înșurubându-se înainte
Prin apa roșie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanțurilor.
Iar memoria aduna așchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Își sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Și-i jefuia pe Orion și pe câinele lui, Sirius.
Am trăit cu acel pungaș cumsecade-n mine;
Am trăit cu niște ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiți pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre greutate, poezii despre câini sau poezii despre comori
Solidaritatea este opera unui sacrificiu conștient, este ultima verigă în înălțarea morală a voinței și este ținta spre care se îndreaptă cultura; solidaritatea se produce prin încordarea și stăpânirea de sine. O societate cu suflete diferențiate opune imitației rezistență, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiu voit al persoanei fiecăruia. Solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuși, prin recunoașterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine.
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încordare, citate despre suflet, citate despre solidaritate, citate despre sacrificiu, citate despre moralitate sau citate despre cultură
Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept iubito... Te aștept să vii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi sau poezii despre îngeri
Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrimate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept, iubito... Te aștept să vii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe
am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre trecut, poezii despre râs, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Magia apei
Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neștiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce știu că vor rămâne departe, înapoi.
Sunt locuri ce mă-mbie și-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârșituri de poteci
Și-apoi, c-o nouă forță și simțurile reci,
Să îmi urmez făgașul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale și stânci și pietre tari,
Ducând cu mine viața și-ai undei băjenari.
Spre ce și către cine? nu știu, și chiar de-aș ști,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aș putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice și-mi pare că eu... doar apă sunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre stânci, poezii despre simțuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre naștere
Visul din noaptea albă
Eu sunt visul ce se-așterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvențe puse-n salbă;
Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.
Vin cu cele luminoase
și le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte
În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre șoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăștiate-n noapte,
Și îl fac să își revină,
îl aduc, din nou, în scena
peste care-a tras cortină
dragostei ce i-a dus trena.
Iar în somnul ce cuprinde
tot ce-ating spre dimineață,
și iubirile murinde
vor avea o nouă viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre seară
Înger
"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine că m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă o durere,
altă treaptă altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente că poartă-n ele
zborul...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre nori sau poezii despre muzică