Femeia de rezervă

ea are braţe de foc şi te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
şi cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiţi la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viaţă
moarte
viaţă
îţi iubeşte rănile
îţi ascute simţurile
prin păduri trec îngeri îndoliaţi
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ţi-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanţele şuierând şi păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet
viaţă
moarte
viaţă
e vremea să numeri rănile adânci
să lustruieşti adevărul
să-ţi chemi calul şi să pleci înapoi
ca orice soldat
femeia asta te-a iubit ca pe un copil rătăcit
în propria poveste
şi toarce încet
viaţă
moarte
viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ca pe o ultimă fibră a existenţei
şi o plenară nevoie de adevăr,
ca pe un ultim simţ nedescoperit
şi o dorinţă acerbă de absolut,
în viaţă, ai întâlnit...
Femeia!

Sărut eternizat al voluptăţilor parfumate –
învăluire a cărnii,
ce-ţi transcede fiinţa,
(Infern şi Paradis – Coabitation),
ţi-a cuprins gândurile în aşternut...
Femeia!

Îţi străpunge şi-ţi îmbată orgoliile,
îţi redeşteaptă simţurile,
nostalgiile, melancoliile
şi toate gândurile-ţi închistate
în fanteziile-ţi puerile,
cu nuanţe simile,
Femeia!

Îţi macină fiecare margine a firii,
îţi înfloreşte orice regret ce-ţi
tremură în vene...
până la ultima suflare,
până la ultima strigare,
e absolutul ce nu cunoaşte-aşteptare –
Femeia!

Îţi smulge dorul frenetic,
ce sângerează în inima ta,
ca pe un ultim Paradis pierdut,
te iubeşte ca pe o ultimă închipuire
a vieţii sale etern paralele,
Femeia!

În pace şi onor,
îngerii par că mor...
şi, când ai vrea, discret,
s-o mai săruţi o dată,
cu o sete apocaliptică de amor,
mai ia-o de unde nu-i...
Femeia!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Au fost odată două lumânări
Noi, albe şi curate.
Credeau în tinereţea lor
Şi viaţă fără moarte.

În una focu-i stins demult,
În cealaltă mai bate,
De parcă n-au trecut ani grei
Şi multe vieţi deşarte.

Se-apropie încet, încet
Şi ce adânc e chinul,
Cu ultimele ei puteri,
Când a-nceput declinul,
S-aprindă viaţă în perechea
Ce i-a ales destinul.

poezie de Felicia Herscovici din Fata din provincie (1998)
Adăugat de Felicia Herscovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea

Ordinea e aşa:
Naştere, viaţă, moarte
şi atunci eşti un om
moarte, naştere, viaţă
şi atunci e Hristos
pasăre, zâmbet, lacrimă
şi atunci eşti poet
floare, ploaie, obraz
şi eşti îndrăgostit
sabie, mamă, frunză uscată
şi atunci eşti soldat
cade soarele în mare...
si te-a udat
şi tot aşa...
cine le mai ştie?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

Îti spun
dar lasă-mă să trec
de cuibul lupilor
înfometaţi de sânge
de caii burlaci
ce nechează căutându-şi perechea
strivind comori sub copitele
potcovite în bătaia lunii

sunt
femeia tăcere
fur straiul Nemirei
la căderea zăpezilor
pentru balul de la sfârşitul lumii

sunt femeia ciudată
îmi vindec rănile
ascultând
jalea din plânsul ploii

da
eu sunt
sunt femeia
concediată din clubul spionilor
la lecţia de poezie

îmbrăţişasem
vânzătorul de cărţi

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păşit în viaţă alături de multe fiinţe. Femeia mi-a inspirat încredere. Femeia mi-a inspirat teamă şi emoţie, stabilitate şi cutremur. Femeia a stat mână în mână cu mine. M-am simţit un răsfăţat al vieţii când femeia iubită a avut curajul să îşi deschidă sufletul în faţa mea, când m-a lăsat să aţipesc pe pieptul ei, când m-a primit lângă ea.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia păcătoasă

Iubirea este ca un vis!
Te poartă n-zbor de nedescris.
Te-nalţă până n-paradis
Ca să te-arunce în abis.

Femeia, e şi ea.... femeie. (sic)
Cea mai perfidă dintre fiinţe.
Te crezi puternic şi voinic
Şi-n faţa ei eşti un nimic.

Mă gândesc şi-i dau dreptate
Celui care a zis odată
Că femeia-i dintre toate
Fiinţele, o vietate mai şireată.

femeia-n viaţă te inalţă.
Cănd vrea femeia, te coboară.
Doar ea femeia îţi dă viaţă
Şi tot ea te omoară.

Când vrea femeia ceva de la tine,
Ţi-ntinde mreja. Deşi nu vrei,
Oricât de mult te vei abţine,
Tot cazi răpus în plasa ei.

Cameleon ce-şi schimbă iute faţa,
Femeia-i draga şi frumoasa
Care-ţi marchează bine viaţa.
Întâi tiptil apoi făţiş, loveşte păcătoasa.

poezie de Ion Rotaru (2005)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepedepsită

nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrăţişând deşertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veşmânt de moarte
femeia deşertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul ia atunci când femeia este pregătită să dea. Numai cu această condiţie poate începe o viaţă în comun;acest adevăr de viaţă nu este însă înţeles.

citat din Ana Stratulat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia creaţă

Având multă experienţă-n viaţă,
Deseori am observat:
Cu cât femeia e mai creaţă,
Cu atât creieru-i mai plat.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred decât în foc. Viaţă. Foc. Fiind eu însămi o flacără, îi înflăcărez pe alţii. Niciodată moarte. Foc şi viaţă.

citat celebru din Anais Nin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine noaptea şi nu vede nimeni, mi-e teamă de orice: de viaţă, de moarte, de dragoste şi de lipsa ei, de faptul că toate lucrurile noi devin obiceiuri, de faptul că pierd cei mai buni ani din viaţă într-o rutină care se va repeta până la moarte şi de ideea de a înfrunta necunoscutul, oricât de surescitant şi de aventuros ar fi.

citat din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem antagonic

Bărbatul calcă peste cuvinte
purtând bocanci înţintaţi.
Scrâşnind din gânduri
ciopleşte cu barda
crucea metaforelor
condamnate la povara agoniei lui.
Bărbatul iubeşte Femeia
precum iubeşte Hristos biserica
fiindu-i călăuzitor
şi mântuitor în toate,
îmbrăţişând-o cu paşii lipiţi de ai săi.

Femeia păşeşte alin printre simţuri.
Frivolă,
posedată estetic,
filigranează tandru,
dureros de încet,
fiecare nufăr aşezat în neant.
Femeia iubeşte Bărbatul
cu patima apei,
îi intră în sânge
şi îl întregeşte în tăcere,
lăsându-l pe El
să culeagă stelele
dăruite-I din iubirea cu iz misogin.

Bărbatul urăşte femeia poet.
Femeia iubeşte bărbatul poet.
şi Copiii
Sunt sfâşiaţi de idei.

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.

epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - cât ar fi de tare - nu poate suporta orice fel de adevăr, mai ales când e la mijloc o chestiune de viaţă şi de moarte, când adevărul înseamnă condamnare la moarte.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e o carte scrisă

"Femeia e o lume de mister!?"
Femeia e o carte scrisă, rămasă-n biblioteca tristă
Definiţia divină a femeii e chiar acel sâmbure de viaţă
Ce va răsări din piatră seacă,
Ea, e chiar acel pântece necesar pentru o nouă viaţă.

"Dorinţă şi speranţă în neant?"
Acea nimfă căutată de zeii Olimpului??
Da, este chiar ea o definiţie a frumuseţii şi artei
Ce se etalează-n faţa ta.
Acea oglindă,
Chiar deşartă ispită!
Ce nu răspunde imediat durerii tale.

Femeia a înviat odată cu tine, odată cu viaţa
Şi nu va risipi acele sentimente pure, în nisipul infertil
Ea, dănuie în zi sau noapte, cu magice surâsuri vii
Ea este însuşi lumea toată.
Ea este arta.
Poezia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, eternul necunoscut

Tainelor de nepătruns
Le-am găsit la toate cheia,
Dar o viaţă nu-i de-ajuns
Să cunoşti perfect femeia!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia rămâne o taină

Femeia e o scânteie,
E un dor nemărginit.
Femeia e o zeie,
Chiar dacă din cer nu a coborât.

Femeia e un strop de rouă,
Un fir verde de iarbă.
Femeia iubeşte, luptă
Şi tot în lumea aceasta rabdă.

Femeia e un fagure de miere,
E şi un pelin.
E o dulce plăcere!
Dar şi un veşnic chin.

Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veşnic descoperită.
Şi îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.

poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia râzgâiată nu toarce.

proverbe bulgăreşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

O frântură de timp
Este, poate,
O frântură de viaţă
Sau un pas către moarte,
Într-o clip-adunându-se toate,
Hotărând între viaţă şi moarte.

poezie de Viorel Mitea (17 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!