Vorbeam

cu femeia din scara
mea de bloc – îmi făcea
cu mâna tai-tai din ferastră.
seara şi ea cobora
cum obloanele de
re-flux – se făcea se făcea
că râde femeia de mine
deşi mă iubea mă iubea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îţi trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos şi-mi ajungeai tomnatic
Şi-aproape stins... el, calul din dotare
Păştea prin veacuri oala cu jăratic.
Şi se făcea că mă faceam că-mi pare
Şi se făcea că îţi vorbeam peltic,
Îţi înnodam la colţuri un batic
Creştea în tâmplă semnul de mirare.
Şi se făcea... din pură întâmplare
M-am deşteptat. (Nu se făcea nimic)

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii mei din Braşov îmi făceau plăcintă bună cu rubarbă, mă duceau la schi, la patinoar şi mă învăţau să citesc cărţi frumoase. Bunica mea din Bucureşti mă iubea mai mult decât pe oricine, îmi făcea mâncare de gutui, bea cafea cu mine pe ascuns şi îmi aprecia toate "performanţele artistice".

citat din Andreea Esca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îţi trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos şi-mi ajungeai tomnatic
Şi-aproape stins... el, calul din dotare
Păştea prin veacuri oala cu jăratic.
Şi se făcea că mă faceam că-mi pare
Şi se făcea că îţi vorbeam peltic,
Îţi înnodam la colţuri un batic
Creştea în tâmplă semnul de mirare.
Şi se făcea... din pură întâmplare
M-am deşteptat.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi aminte, Ginger Rogers făcea tot ce făcea şi Fred Astaire, numai că o făcea cu spatele şi pe tocuri.

citat din Faith Whittlesey
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La degetul inelar: Calea Vieţii

Se făcea că mor şi de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.

Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri – nu-mi ceri...

Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...

Se face-acum de zorii dimineţii –
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieţii?

Se face că mi-e dragă iară ceaţa
ce stă pe ochi aşa cum o ragletă –

eu nu mai văd, eu nu mai ţin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

adio! i-a spus femeia
bărbatului pe care nu
îl iubea -
nici el nu stătea
chiar degeba: pleca

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-şi extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine că am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Şovăia la fiecare îmbucătură şi sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând să înghită câteva bucăţele de peşte sau nişte legume (nu cred să fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; şi încă, trecând prin acea teribilă umilinţă care era la ea mâncatul. Era limpede că simţea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat un vis frumos

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuţ
Şi mă jucam cu un fir de păpădie.

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăşi un copil voios,
Şi alergam după avioane de hârtie!

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Şi lumea îmi aparţinea doar mie!

Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Şi eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.

poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

salut muribundule! spune
ea
ce ţi-aş făcea de aş fi
nu
mai a ta mu
ribundule!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măduvă în os de cer

mi se făcea de aerul tristeţii
scumpo
prietena mea bună
pe câmpul cetăţii, de luptă
lance şi scut
ciclon singurătăţii

mi se făcea dor de iubire
apuso
pe unde-ţi vieţuieşti venirea
coloană plină ochi zboruri
de vulturi
cu infinit măduvă-n cer
de stih la duhuri

mi se făcea de dorul tău
amarnic
de pieliţele-i albe
fine
dădeam cu cerul de pământ
să-şi spulbere hiroshimă
absenţa ta
în eu.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine

la orele două din noapte
ea face baie, face sinteze: mă
întreabă pe unde-am umblat
aşa nespălat
în zilele şi nopţile din urmă
fără să priceapă că bărbatul
din mine are nevoie
de femeia afemeiată din mine (?!) cu
tot penisul în
zorzonat
cu scâncete mici într-o plasă cu licurici
de kaufland -
de sân
ge plas
tificat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul şi femeia (minifabulă)

Fu trimis pe lumea noast'ă,
Dracul ca să-şi ia nevastă;
În trei luni fu făcut muci
Şi-şi făcea în draci la cruci...

fabulă epigramatică de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (mai 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dan îl iubea doar motanul său, Moţ, atât de devotat lui... Deşi Moţ parcă îmbătrânise niţel, nu mai era atât de zburdalnic, ca în urmă cu câţiva ani. Însă tot avea putere şi încă făcea rost de bunătăţi, atât pentru el, cât şi pentru prietenul său uman.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul

mi-au căzut capetele unul
după altul - si
si(n)gur la calm (?!)
giordano făcea totuşi
pe-nflăcăratul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde ea se temea să pună piciorul, el se năpustea cu toată repeziciunea. Acolo unde ea se şovăia şi îşi făcea mii de griji înainte de-a trece la fapte, el trecea mai întâi la fapte şi apoi îşi făcea griji, dacă îşi făcea vreodată griji.

Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aranjament

Aşa a fost aranjamentul,
Şi a funcţionat mulţi ani,
El o "făcea" pe prostul,
Ea... o "făcea" pe bani.

epigramă de Paul Constantin (10 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganca

În cărţile ei afumate,
Ţiganca iubea un aromân
căruia-i netezea aspru obrazul
cu cele negre, două cozi
ca-ntr-o balanţă împletite
în focul ce mocnea bătrân.

Din zâmbetul necazului albastru
în lumea care se prindea-n mister
până la mărul cel muşcat al fustei,
Ţiganca îi făcea din buze:
-Mânca-ţi-aş gura lu' matale
că alt nimic nu am să-ţi cer...

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fumul făcea spumă!
Tata ne culegea din gurile crengilor.
Scara îşi mânca treptele.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăşti, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simţeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înţeles greşit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat şi o femeie îşi sunt predestinaţi unul altuia şi era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puţin nu ca la femeia mea şi nici nu sunt sigur că era femeie, deşi nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viaţa grea, inclusiv ei înseşi).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!