Cei vii

e frântă în braţele mele
dar încă nu o pun în sicriu
aud zăngănit de atele
metalice – femeia e vie
dar oare şi eu sunt un viu?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalia

în fiecare dimineaţă în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieşi grăbită pe uşă
o bat şi eu la cap cu două atele portante
până recade
în braţele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal şi al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă viu

cu buzele ude u
de răsucind o ţigară
călăul de gâde u
cide puţin şi omoară
cu mână uşoară
o inimă grea
în pieptul de-odinioară - o stea
de cometă
l u c e f e r i n d (?!)
se coboară
în jos doar privind
pământ scormonind u
neori. după un muc
încă viu de ţigară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea vie

acum eşti încă prea vie
trebuie să te machiezi cadaveric
scriu poezie după
poezie cu avânt stratosferic
acum eşti încă prea vie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie

Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi şi oase, carne grea şi sânge,
dar – mai ales – sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu şi fraged ca un miel bălai
purtat prin pieţe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la fereşti;
anii de azi îmi spun că mă iubeşti,
dar osiile lumii sunt neunse –

că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
şi eu sunt singurul care dă seamă
de zariştea fugită din colind...

sunt viu, eşti vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri erotice

femeia cu braţele ofilite mă îmbrăţişează:
pentru ea
sunt un adolescent minunat, suplu, cu picioarele
patului abil desfăcute
pentru jocuri erotice! di
rect la podea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui vitezoman

Sub acest copac cu flori
Stă-n maşină, ca-n sicriu,
Cel ce-a vrut s-ajungă-n nori,
Dar nu mort, ci încă viu.

epitaf epigramatic de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate poeziile mele sunt mai bune decât multe ale mele...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclava enclava

nu vreau să văd america
vreau să locuiesc
într-o casă de americani
femeia
dominantă să urce
peste emigrantul din estul
europei prea albe
(?!) - femeia
să fie totuşi o prietenă de de
mult citită prin cărţile mele
să fie frumoasă să fie
femeia
o superbă negresă cu părul
inele sau noduri
de circulaţie sanguină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea velină

deşi zilele i-ar fi rele
o femeie adevărată
o po
etă s-ar arunca în gol (?!) în braţele mele
deschise ca un compas bun rămas
pe o
margine de prăpastie - a
fericirii veline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi eu ce crezi că sunt?! Uită-te la mine! Ce ţi se pare că aş fi? Vreo cârpă numai bună de şters pe jos? N-am oare un servici'? Sunt cumva şomer? Cum crezi că am ajuns aici, dacă nu trudind, ostenind; pe merit!? Nu mi s-a oferit nimic pe tavă! Am muncit mult pentru ceea ce sunt acum! De acord, poate că nu cu braţele, ci cu mintea, dar tot muncă se cheamă şi asta! Am ajuns aici, în acest fotoliu, numai cu sudoarea frunţii mele; nu din mila altora!

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare albe

ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înţeles că e albă e albă
femeia cu albă carne şi piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca şi sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în faţa
altarului alb cum e noaptea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canibalul

aşa cum ţi-am spus - gălăgie -
dar puţin ai uitat ai uitat
te-aş fi iubit disperat dis
perat, fără să caut
să te mănânc foarte vie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canibalul

aşa cum ţi-am spus: gălăgie!
dar puţin ai uitat ai uitat –
te-aş fi iubit disperat, dis
perat, fără să
caut să te mănânc foarte vie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între Senta şi Ostojicevo ziua

începe cu cereale risipite pe gresie –
o doamnă drăguţă şi un
guroaică de la cantină glumind în sârbeşte
sare în ajutor cu o mătură
.
pentru o şi mai bună impresie
eu continui cu felii de caşcaval şi salam
scăpate din mână
mânuind furculiţe de argint foarte viu
.
cu lapte şi ceai cu iaurt revărsate
în pictura-n ulei care în
făţişează un alun secular străbătătut de trasee
de veveriţe-n căldura din iunie
.
spre masa de seara
prietenul Milan mă bate pe spate
şi-mi spune: Traian
ziua are orele numărate! şi
...
atunci ziua-ntre Senta
şi Ostojicevo-i pe sfârşite în braţele mele
nenumărate – frumos desenate
în cărbune de-alun

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-aş săruta

gura dar mă împiedică
buzele tale
pliculeţele cu pastile pentru
tensiune mă
voi duce la farmacie
ce farmece
ar putea să îmi facă femeia
în halatul ei alb?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

să fiu prieten cu oamenii foarte
trişti care şi-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până şi mama şi tata păreau
nişte sugari în braţele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoare procuroare

ştiu tinere tinere femei pe
care de le
privesc într-un anume fel
se emoţionează (?!) - scot
pixul şi notează. privirile mele - ah
dar eu nu
înspre asta lucram
cu elevele mele pe când
erau foarte mici
balerine omologate-n barou
şi la bară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai frumos şi mai frumos

cei mai frumoşi de sărbători
sunt elevii mei din a cincea
care urcă pe pereţi cu desene
cu brăduleţi
cu reni cu actori la pensie îm
pachetaţi în vată de zahăr (?!) cu
umbra fiicei mele pierdute
cu anii pe a
cele meleaguri de ceaţă - de
ce credeţi c-ar trebui să îi pun
scrisoare moşului care sunt

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine

cît de bine poate El
să scrie cu mâinile mele împreunate
(?!)
în rugăciune în faţa Cuvântului
pe care nu, încă nu L-a rostit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!