Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când zorii noii zile se arată

Când zorii noii zile se arată,
În întunericul ce- i ca o vamă,
Pătrunde- n suflet dintr-odată
Iubirea Duhului de oameni.

Și ciripitul live de vrabiuțe
Deschide geamurile vraiște,
Apoi urmează Dumnezeu să guste
O nesfârșită lacrimă din Paște.

Neîntrecut încep iluminarea,
Când geamurile sunt de veghe,
Să intre- n in case alinarea-
Cu-albastrul cerului să se- mpereche...

Neîntrecut aceste păsări, iată,
Zvonesc, că zorii zilei vin,
Jur- imprejur e-o beznă dezolată,
Dar, smuls din teamă, visul e senin.

Cum vine- o Zi, cum zorii o vestesc,
Știe numai Cel ce ne privește
Și dirijează lanțu-acesta omenesc
De cântece durute și totul zăbovește.

Mai zăbovesc în taine, albe rugi,
Și aș vesti, că-mi iese -n cale-o zi,
Dar amintirile supreme și prealungi
Îmi dau navală, lăsându-mi dorul gri.

Lăsându-mi zori de zi într-o culoare,
Prin care altfel noaptea ar pleca,
Dar m-ar uita pe mine într-o vale,
Să cant și eu, cum cântă pasărea.

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cântec de toamnă

împart cu poeții aerul romantic
măcinând tristețea sub piatra de moară
urc pe acoperișul cerului semantic
visul cel mai pur care mă împresoară.

mai toarnă-mi vin mai cântă-mi lăutare
gust iar bucuria în stare lichidă
flămândă-s de extaz și de încântare
mai petrec o toamnă galbenă lucidă.

nătângă nostalgie nu mai scap de tine
cuget cum să te transform într-o romanță
simt cum viitorul va trece prin mine
lăsându-mi în suflet o sacră substanță.

îmi îndulcesc prezentul cu miere de albine
cu versuri ce înclină o verde balanță.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zori

Pentru cei bogați, pentru artiști și pentru înțelepți, zorii
Sunt frumusețea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.

Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciți de trudă și de chin,
Cei care-și storc din deșertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi pășuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranța și teama-și aduc armăsarii sălbatici la păscut.

Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Și-și înalță mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.

Pentru aceștia viața n-are frumusețe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranțe, zorii au partea lor de vină.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Cum de-am uitat?

Și dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine ești speranța,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanța?

Și că nu pot, și că nu știu,
Pe care drum te mai caut
Deși nu e deloc târziu
cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deși tăceri în mine-au nins
Și încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Și ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârșite
Dar să adorm n-am reușit
Și gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvășit.


Dar zorii vin și din coșmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai scrie-mi și tu ceva...

Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...

poezie de (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vama iubirii

Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?

Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?

Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.

Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
treacă de-a iubirii noastre vamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vama iubirii

Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?

Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?

Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.

Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
treacă de-a iubirii noastre vamă.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răpăitul ploii

I

Răsărit din pământul sterp,
Puțin udat de ploaie –
Pe mii de hectare de-ogoare,
Sub spic, paiul de grâu se-ndoaie.

Din cețurile dimineții –
Pe-neașteptate, c-un sărut,
Soarele fierbinte risipește
Întunericul mut.

Din deșertul vieții,
Din vini de neiertat,
Din solul străveziu al sufletului meu –
Aceste cântece, de neuitat.

II

Numai răpăitul ploii are puterea
De-a-mi ostoi tristețea și durerea.

Era un flăcău tenace, știa ce vrea,
Râdea de povara pe care o purta;

Buzele-i erau bântuite de cântece necântate,
Decât briza celor șapte mări mai catifelate;

El a apărut din zorii zilei, fără veste,
Sculptat de flăcări. Dar, iată, nu mai este!

Numai biciul argintiu al ploii grele
Mai poate ține-nchise-aceste buze-ale mele...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra liniștii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iata cum

așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe

otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis

nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
nu-ți intre prea mult
în suflet

apoi

chiar îmi place cum te uiți la mine
trebuie doar te învăț
nu mai vărs nici
un pahar cu gramatică expirată
până când toate fiicele nu-și sărută
ochii

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Noaptea aceea...

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebun㠖
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Acum, când încă zorii nu-s...

Vreau vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire și o primesc (știți voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină și beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun și în singurătate, nu îi fie prea urât și-n liniștea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare și de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porți închise unde bat atâtea suflete-n neștire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus și să-mi aduc de ele-aminte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de pelin

Numai tu culegi din stele
ale sufletului gânduri rele
și le arunci spre miazăzi
sperând mai rămâi
încă-o noapte în al meu vis
încă-o noapte-n paradis
printre stele curgătoare
de dorințe arzătoare.
Iar când zorii stau vină
culegi clipe într-o duzină
aprinzi scânteii de foc
la un strop, la un potop
de întuneric, de pustiu
de-o rană de-un bisturiu.

Numai tu când zorii vin
te ascunzi în flori de pelin
și tânjești la a mea fereastră
la o iubirea pământească.

poezie de (20 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marți nu sunt eu.
Și luni când mai vine?

De-ași fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
declar că sunt eu.
Și luni când mai vine?

Mâine fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Și luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deșeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Și luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Și luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Și luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec și eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
și-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de (2010)
Adăugat de Silviu CrăciunașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lazaret, suflete ratacite" de Silviu Crăciunaș este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Când se va deschide alb, pământul

Când se va deschide alb pământul,
Și cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.

Și acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...

Apoi, se va sfinți obolul și carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitației- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.

Lumina, din el, ca mintea, ce naște,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaște,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.

Pretutindeni, nu va fi o altă putere,
Cu simț de Duh Preacurat și dalb,
Omul înviind, la ultima lui cădere,
Din crini va lacrima, eter la prag...

Se vor deschide grotele, amforele
Ochii oamenilor în Duh vor cauta
Ziua când s-au înmormântat zilele
Și cine era acest om, cum se numea...

Lilia Manole

poezie de din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străina din mine

Străina din mine
nu vrea spună de unde mă știe,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit
pe luciul unei coli
de hârtie.

Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezește în zori,
scutură cerul de nori și zâmbește
nefiresc de senină.

Străina din mine
nu vrea spună de unde mă știe,
dar cunoaște bine arta umbrelor
și, seară de seară, dansează pe toți pereții
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.

Poate ne știm
dintr-o altă viață
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărțit același colț de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.

Străina din mine
nu vrea spună de unde mă știe,
dar, din când în când, se strecoară afară
și plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.

Pe de-a-ntregul,
chipul și-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea spună:
"nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".

poezie de (2016)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.

Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.

Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Visul cel dintâi

Îmi place cum te bucuri,
Îmi place cum dansezi,
Îmi placi în orice clipă
Din zi sau când visezi.

Ești cântec, bucurie,
Ești dorul meu prezent
În timpul care trece,
În lipsa ta, prea lent.

Ești îngerul iubirii
Din visul cel dintâi
Când noaptea mă cuprinde
Și numai tu rămâi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.

Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.

Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.

poezie de (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sper în prezentul luminos

Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare și sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus și întors,
Ca și parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Și-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aș vrea strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred durerea mă străpunge
Și-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Și văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau fie luminos,
Că vreau am un vis mult mai frumos.
Trecutul rămână spălăcit
Și totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Și noi visăm din timp mereu.

poezie de (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de verde

Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.

Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.

Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.

Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia -nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook