Să nu-mi furi visul
O lume-a nemuririi îmi este cartea scrisă
Cu dorul din baladă pe portativ de gânduri,
Zăpada netopită țesută cu matisă,
Măslinul, ramul păcii, înțelenit pe prunduri.
Și amintirea mamei și dudul de la poartă
Și prispa casei albe și cuibul, gol, de păsări
Și-un plug ce ruginește și-o cană fără toartă,
Și-o mare de cuvinte, zăcând în nepăsări!
Azi, mâzgălesc hârtia să nu rămână albă,
Cu-nchipuiri și vise ascunsă prin sertare!
Nu sunt o hologramă în văl de floare dalbă,
Sunt om și simt durere, la Cer, îmi cer iertare!
Născut-am fost din pântec, din stranie sămânță,
Am supt laptele mamei, scăldată în iubire,
Semnat-am pe o frunză c-o ultimă dorință,
Pământului o carte, să las ca moștenire!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre cărți
- poezii despre zăpadă
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre măslini
- poezii despre moștenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ce gust o fi avut laptele mamei
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat
Atunci când brațele-i m-au leganat
Și-au șters lacrimi cu franjurii năframei?
Și om și vulturul din vârful coamei,
Pădurea, apele, am întrebat:
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat?
Că m-a ferit de foc, tăișu' lamei,
Cu nume sfânt m-a binecuvântat,
Azi, floare-i pun în părul argintat
Și fruntea îi sărut și dosul palmei...
Ce gust o fi avut laptele mamei?
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vulturi
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre mamă
Nu sunt singur
nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.
nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.
nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.
nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre rochii, poezii despre ploaie, poezii despre numere sau poezii despre moarte
De ziua mamei
Din zăpadă, o zambilă
S-a-nălțat înspre lumină,
Timid, din zăpada rece
Așteptând iarna să plece.
Trei narcise-au înflorit
Și-o lalea a răsărit,
Lângă ea și-un ghiocel
Alb, sfios și mititel.
Lângă gardul de nuiele,
Azi, răsar florile mele
Ce, din vară, le-am sădit
Pentru cineva iubit.
Ca în orice primavară,
Este ziua mamei, iară -
E o mare sărbătoare
Doar cu zâmbete și soare.
Anotimpul ăsta știe
Și-a livrat în florărie
Cele mai frumoase flori
Și grămezi de mâțișori!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre zambile, poezii despre sărbători, poezii despre superlative sau poezii despre lumină
Frunză verde și-un smarald
Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!
Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!
Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!
Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!
Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!
Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!
Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!
poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viteză, poezii despre victorie, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre trandafiri sau poezii despre rai
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre verb, poezii despre oi, poezii despre mântuire, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Regină Floare
Lăudați fie toți pomii matlasați cu pânze fine!
Logofeti în cămăși albe îmbrăcați de sărbătoare
I-am rugat să îți aducă, sufletul să îți aline,
Un puf alb de păpădie, să ți-l lase la picioare.
I-am rugat, pe cap să-ți pună că-i din curtea casei noastre,
Crenguțe de-arin cu țurțuri să-ți treacă dorul de noi
Și, că ești Regina Floare, mândra zărilor albastre
În loc de cercei de aur să-ți aducă, doi trifoi.
Tot de la noi din grădină, un strop din mireama vie
A lalelei înflorite și narciselor plăpânde,
A pământului putere umbra pașilor din glie
Unde ai crescut iubito și cântat la cer colinde.
Să zburzi pân' aici cu gândul, s-auzi cum clopote bat...
Că de sărbătoarea ta, numelui ce-l porți din fașă,
Azi, candela am aprins și poarta am descuiat...
Am pus ramuri verzi de sălcii...,, la mulți ani, Floare gingașă!".
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre crengi sau poezii despre țurțuri
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Ploile tale calde
Gust amarul până îmi iese prin ochi
și nu mă las furat de vorbe goale.
Sunt prins în vârtejul slăbiciunii omenești,
dar nu mă tem de nimeni.
Îmi adaug în fiecare zi câte o șansă,
să mă ridic cu sufletul la cer
în primăveri de cântec prin gânduri
și-n mâini cu măreția dragostei
ce-mi rodește-n palme.
Ploile tale calde
cu mângâieri rupte din cuvinte
îmi coboară prin trupul înfășurat
de atâta fierbinte iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre primăvară, poezii despre mâini sau poezii despre frică
Mamei, de 8 Martie
Mamei, de 8 Martie
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că de moartea vicleană e răpită.
În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!
De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.
Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța mă iubea ca Dumnezeu.
Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.
Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.
Autor Maria Filipoiu
7.03.2016
poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Luntraș pe cărările nopții
Vâsleam pe un fluviu, prin mine, stingher,
Făcându-mi pe Styxul din gânduri cărare
Spre-un far de iluzii strivite de-un cer
Cuprins de o noapte ivită din mare.
Grăbeam spre un țărm de-ntuneric deplin,
C-o lotcă atrasă de-o vagă scânteie
Rămasă alături de farul în chin
Spre-a fi, din trecut, viitorului cheie.
Prin Styxul din gânduri, vâsleam pe o mare
Și-un cer ce căzuse-ascunzându-mi reperul
C-o noapte mai neagră ca noaptea în care
Eram și vâslașul, și marea, și cerul
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre viitor, poezii despre negru sau poezii despre fluvii
Mă las Raiului tău
Îmi las pe mâna ta iubirea
Să te desfete nesfârșita
Cu-alura-i albă și neprihănirea
Roză hulită până-acum de moarte.
Îmi las pe mâna ta lumina
Cu ochii-n lacrimi să o vezi
Și până-n tălpi purta-voi vina
Izvoarelor cu gânduri repezi.
Îți las sub palme sânii plini
Să-mprăștii truda lor, din chinul
Iadului să zvârli pelini
Nemângâierilor preaplinul.
Îmi las pe mâna ta orbire
Știind c-o vei sui în cer
Că-ți va luci în piept pieire
Steaua-mi, cu ea să mori.
Mă șterg din mine toată
Chip, formă-albastră, fire
Cristal farului tău pun umblet
Numelui meu, Iubire.
Raiului tău mă las zidire
Mă leagă-n lanțuri de lăstare
În stihurile-ți strai de mire
Și-n veșnicii de abis la picioare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sâni sau poezii despre roz
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre miezul nopții
Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre uitare sau poezii despre sculptură
Dorință
Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am să sper
Din suflet până-n lacrimi.
O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.
O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.
Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.
Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.
E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre parcuri sau poezii despre durere
Moștenire
Din verbul mamei mele
Am învățat ce-i pâinea!
Din ochii săi de veghe
Ce este strălucirea!
Din inima ei blândă
Ce-i dragostea, iubirea!
Din ale mamei ceruri
Ce este înălțimea!
Din brațele ei calde
Ce este dăruirea
Și prin a ei ființă
Ce este moștenirea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre pâine sau poezii despre inimă
* * *
Vânt amestecat cu raze vinete
se zbuciuma amețitor la fereastră.
ele poartă urme de plânsete de prin lume adunate.
îmi cânta despre femei cu mâini de roabe...
care-și iau doar noaptea inima în brațe
și-o mângâie într-un ungher al casei
cu cântecul de leagăn al copiilor adormiți.
Se aud din crengi suspine din țărână de mamă
care și-a vândut un zâmbet dureros si-o bucata de carne vie
pentru o picătură de lapte și-un colt de pâine,
copilului să-i mai dea o gură de viață...
Se-aude zvâcnet de lacrimă cu gust de pelin,
De femeie cu vise sfarâmate-ntre zăbrele reci...
Care-si așeaza pe suflet o mânuța și-un zâmbet de copil
... închide ochii și-si spune tânguitor...
cu ochii către cer...
Mamă sunt, femeie poate mâine...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre femei
Pictorul de cer și ocean
albastru-mi strivește privirea
lumea este închisă-n tăceri
albul trist îmi poartă amintirea
măștilor ce nu vor să primească lumina
când în cer nu mai sunt albi pescăruși
sculptez cu clipe frumoase tristețile din valuri
cuvinte pictez neuitate-n gându-mi, amintirea
și demult respir prin frumosul ocean
așa am ajuns să adun și meduze
scoici, iar apoteotic sa pun și un ban
tarabele-n nisip își strigă disperarea
încercând să alunge tristețea, de peste an
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre pictură, poezii despre frumusețe sau poezii despre ocean
Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre narcise, poezii despre mere, poezii despre lumânări sau poezii despre icoane
Răsfoind în cartea vieții
Răsfoind în cartea vieții
Azi ți-am revăzut privirea
Și-i zâmbesc larg dimineții
Ce-o aduce amintirea.
Pe o filă-ngălbenită,
Într-un colț abia zărit,
Stă cuminte fericirea
Zilelor când ne-am iubit.
Vise, doruri și speranțe,
Depărtări și regăsiri
Toate adunate-n carte
Scriu povestea unei mari iubiri.
Inima încă te știe
Și tresare tulburată
Când din fila de hârtie
Tu-i vorbești ca altă dată.
Gândul să citesc mă-ndeamnă,
Dorul mușcă fără milă,
Iar eu n-am băgat de seamă
C-am întors ultima filă.
Recitind fără oprire
Am trăit din nou iubirea
Și-un suspin îmi dă de știre
Că am sfârșit povestirea.
poezie de Gabriela Veigang din Poteci de suflet, Suspine (decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Veigang
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri sau poezii despre vorbire
Am promis
Că îmi las în urmă clipa legând-o la țărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
Că las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Și un nasture din bluza, ce o mână o descheie.
C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiușa ancorându-și bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorințe, făcând cu precupeți târguri.
Și o mare sfântă cruce și pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot și scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Și speranța revenirii dintr-un mugure de brad!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre nisip, poezii despre nebunie sau poezii despre muguri