Dragoste bleu ciel
cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor -
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel -
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre naștere
- poezii despre apă
- poezii despre urechi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre insule
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dragoste bleu ciel
cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri
În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puține doruri sunt pe lume
Născute ca și stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puține doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puține doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veșnic este Primăvară
Iar micșunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertați și plămădiți din nou.
Puține doruri vor cunoaște pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci și flori
Cu viața veșnică în împărăția cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre flori, poezii despre stele, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre lumină
Tasnesc din piepturi doruri sfinte
Culori si frunze stralucesc in soare
Si ploua, cu stropi calzi de fericire,
Cu inima-mbracata in cantare,
Ne pregatim de Marea Sarbatoare,
Tasnesc din piepturi doruri dupa Mire!
Covor de aur se asterne pe pamant
Si stelele in noapte ne zambesc de sus,
In jur e numai bucurie, cant
Iar Cerul e-n priviri si-n gand,
Tasnesc din piepturi doruri de Isus!
Toamna ruginie a sosit din nou,
Din an in an, tot mai frumoasa,
Un susur bland rasuna in ecou,
Impodobind acest unic tablou,
Tasnesc din piepturi doruri de Acasa!
Atata Har nemeritat aicea jos,
Iubirea-I fara margini e-un mister,
Atata dragoste ne da Hristos,
Preludiul e atat de glorios,
Tasnesc din piepturi doruri sfinte dupa Cer!
Marius Alexandru
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
Mare calmă
Cât de calmă,
Ciudat de calmă
Este astăzi marea bleu ciel
Nu este bine
Pentru nicio apă
Să fie calmă-n acest fel.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent
Matrioșka 7 sau poemul nopților albe
ai simțit vreodată sunetul nopților albe?
Matrioșka da!
l-a simțit și știe că e precum plânsul viorilor din orchestrele la care mereu plătește scump biletul de intrare, deși aici evoluează un singur personaj
ea compozitor
ea violonist
ea dirijor
ea spectator
Matrioșka știe că e precum dangătul de clopot mănăstiresc tras de călugări la ceasul vecerniilor
când luna își despletește razele argintii în poala nopții ca ea să-i audă glasul
o liniște nefirească o pătrunde și plânge
cuvintele-i nerostite se adună în cristelnițe și capătă forța apelor vii
și, ca un ecou al nopții, tâmplele îi răspund:
ce sunt lacrimile?
lacrimile sunt roua sufletului
nașteți lacrimi!
izvorâți lacrimi!
curgeți lacrimi!
din puterea lor pieptul vă înflorește flori și spice de grâu cu chipul Lui Hristos,
din puterea lor pruncii capătă glas, mamele aripi de îngeri, iar poeții se nasc de sub pietre
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre timp sau poezii despre sunet
Doruri în amurg
Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte și nu vreau să plec.
Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.
Clopotele mișcă stâncile munților
cu recunoștința sudorii frunților,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?
Din pașii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.
poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre vamă, poezii despre stânci, poezii despre seară, poezii despre recunoștință, poezii despre ochi sau poezii despre munți
Septembrie
septembrie și câte doruri scriu
în muntele iubitului din vis
cu un cuvânt te chem în paradis
cu-n alt cuvânt în mine e pustiu
dar zâmbetul ți-ajunge până vin
în țara unde-mi lăcrimează norii?
în cântecul divin privighetorii
i-ajunge să te-ntârzie puțin?
hai, să ne-aprindem gândul-început
în preajma canionului cu doruri
ridică ale deznădejdii storuri
să ardem vâlvătaie-ntr-un sărut
poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre rai, poezii despre privighetori, poezii despre nori sau poezii despre muzică
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Dorul
Azi m-am întâlnit cu dorul,
Când mergeam alin pe drum,
Și-am văzut curgând izvorul,
Cu-n trecut, cu a lui parfum.
Dorul meu de-atâtea gânduri,
A chemat și alte doruri,
S-au pornit și niște vânturi,
Răscolind trecut din pături.
Adun dorurile-n rânduri,
Doruri vechi și doruri noi,
Păsari au venit cu cârduri,
Să le poarte prin năvoi.
Se destramă doru-n zare,
Simt o dulce alinare...
2019 Italia
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre gânduri sau poezii despre Italia
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre trup și suflet, poezii despre trenuri, poezii despre sânge, poezii despre religie sau poezii despre porturi
Pe străzile burgului
pe străzile burgului
ochi de chihlimbar și rubin ne pândesc din sânul fiecărei frunze pașii mărunți
noi înșine suntem mărunți
neimportanți
pelerini prin lutul pământului de la naștere până la moarte
toamna ne numără durerile, facerile, zidirile
suntem martorii unui perpetuum mobile construit din
oase și sacâz,
vibrații,
cuvinte și tălmăciri
condamnați la visare și anesteziați de rugina
care mai conturează un rid frunții, o nervură frunzei
suntem datori cu încă o moarte în toamna care a venit
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre pelerinaj, poezii despre moarte, poezii despre lut sau poezii despre durere
Roada oamenilor...
Aș pleca, Doamne, în lume
Să bat piepturile-amare,
Să sparg ne'ncetat la Doruri
Roada sufletelor bune.
Aș da nemilos în ele,
Să se spargă-n frimituri,
Să se piardă ca și iarba
Sub omătul Domnului.
Aș pleca în Toamna asta
Să culeg Doruri cu sacul,
Grele și necoapte bine
Asemeni gutuilor.
Ce zici, Doamne, mă ajuți?
Hai să rupem roada asta
Din moi suflete fierbinți!
Ce zici, Doamne, mă ajuți?
Să luăm fiecare Dor
Cum culegi poama din pom
Și-apoi în loc de gutui necoapte
Punem Doruri la ferestre. Ce zici, vrei?
... Roada oamenilor buni - doruri grele,
plâns și-amar!
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gutui, poezii despre zăpadă, poezii despre oameni buni, poezii despre copaci sau poezii despre ajutor
TRIMITE DOAMNE PLOI, DAR NU DILUVII (Rubaiat)
Trimite Doamne ploi, dar nu diluvii,
Să nu prefaci pâraiele în fluvii
Și nici câmpiile întinse lacuri;
Spre Tine, urcă rugi în vii efluvii.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie sau citate despre fluvii
Iarăși se plânge
De doruri nătânge
Pe plaiuri pribege
De doruri vitrege.
catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între doruri și iertare
Repetând lumina care mă înfloare
Sărut icoana care plânge înrourând
Sufletul meu între doruri și iertare
Abilă înstrăinare în tot ceea ce sunt
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre icoane
Cu cireșe la urechi și cu fragi
Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinerețe
S-a șters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici povețe
Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde și poate, îndemnul
Cu veșnice doruri de ducă
Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-așteaptă în nopți viitoare
Cu cireșe la urechi și cu fragi
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre sfaturi, poezii despre nebunie sau poezii despre femei
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor
O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aștept, hai iubite, cuprinde-mă iar,
Și soarea-nceput în noi să răsară
Să-i spunem tristeții că e la final.
O iarnă de doruri aduc după mine
Și simt iar mirosul din aerul crud
Și vântul trimit strigând după tine
Hai vino și spune-mi ce vreau să aud.
Sfârșise-va iarna cu tine de mână,
Și visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
Să ducă ecoul atunci când te chem.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vârstă, poezii despre tristețe sau poezii despre aer
* * *
mă taie în vene
doruri alene
doruri de sticlă
flori de mălin
foiță de spin
gonind să înece
tu-ul în ieri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Rugăciune
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Dă-mi cântecul și dă-mi lumina
Și zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Și de durerea altor inimi
Învață-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maștere și rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.
Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Și gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliții-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoșată
În inimă tu mi-o coboară.
În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Și cum sub bolta lui aprinsă,
În smalț de fulgere albastre,
Încheagă-și glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.
rugăciune de Octavian Goga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre sclavie