Cântecul cel vechi al Oltului

Vine, tată, Oltul mare;
Malul stâng de-abia îl zăresc.
Las să vie Oltul mare,
Că, români de când trăiesc,
Oltul tot la piept ne are
Şi-i al nostru şi ne ştie
Şi nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, las să vie
Că ni-e sol dumnezeiesc.
Vine, tată, Oltul mare,
Brazi trăsniţi rostogolind.
Las să vie Oltul mare,
Căci tătarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cărare
Şi n-au inimă să-l treacă
Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,
Cu noi horă nu se prind.
Las să vie, că-i îneacă,
Neamul nostru mântuind.
Vine, tată, Oltul mare,
Şi cu sânge-amestecat.
Las să vie Oltul mare,
Că mulţimi de oşti tătare
El pe mal a apucat.
Lifte poartă, lifte duce,
Lifte, bată-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Las să vie să-i apuce
Că ni-e scut de Domnul dat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A făgăduit marea cu sarea şi Oltul cu totul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul întîlneşte acum cei mai frumoşi oameni ce s-au ivit vreodată pe malurile lui.

Geo Bogza în Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorii dormeau în colibă -, şi, ca un vis al lor, plin de imagini tulburi şi dureroase, Oltul pornea în lume.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea şi Oltul

Dunărea vorbea cu Oltul:
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu
Plouă mult la voi la munte,
Sate şi câmpii de-neci,
Ori ţi-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?

Rup şi maluri câteodată
Şi fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, şi-i păcat!

Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi şi ţări şi munţi frumoşi,
Neamuri ce-şi vorbesc ferice
Graiul din strămoşi.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viaţa
Şi de soarta lor.

Vezi şi-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene şi mândre fete
Şi flăcăi voinici.
Şi ţi-e dragă ţara asta
De români, căci te iubesc
Dar tu nu cunoşti de-a-ntregul
Neamul românesc!

Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre şes scobor,
Căci de unde vin, e spaimă.
Groază şi fior.
Tot români sunt şi pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor şi astăzi
Jugul este pus.

Ei n-au voie să-şi vorbească
Graiul strămoşesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Suliţele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepţi sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!

Ah, de mila lor eu, maică,
Vin aşa de tulburat,
Şi de ciudă pe duşmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec şi mal şi oameni,
Nu mai ştiu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Foaie verde maghiran
Mă făcu muica oltean.
Dacă ieşeam prim ministru,
Înfrăţeam Oltul cu Nistru.

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din manuscris (20 mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din acea nemaivăzută cetate, ce străluce de lumina eternităţii, Oltul coboară asupra cîmpiei şi a oamenilor, ca un călător temerar spre o foarte mare a lui aventură. Limpezi, apele vin vestindu-se printr-un murmur: cîntecul lor şi al drumului pe care au pornit, — şi mereu îl cîntă, în timp ce alunecă la vale, mai departe, o undă pentru fiece clipă a vremii.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul nu este doar un râu, ci un simbol, un martor al celor mai importante evenimente istorice prin care a trecut poporul român.

Geo Bogza în Despre cartea - Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Când din lanţuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Şi nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioţi împrumutaţi au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt şi verde,
Care urcă în Ardeal şi pe veac de piatră şede.
Trunchiul nostru-i şir de veacuri: şi cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeaşi limbă şi strămoşii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregeşte în ţarina oltenească
Şi-i de vatră, de-o sămânţă, cu ţărâna ardelenească.

Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude româneşte - şi aici şi peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ţi umblă peste apă şi n-are niciun hotar.

Patria se oglindeşte în ape nemuritoare:
Oltul, Mureş – fraţi cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba şi p ă m â n t u l...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de aceste culmi singuratice, pe toată întinderea Ardealului, şi mai departe încă, Oltul se pregăteşte să ia fiinţă.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olt

Oltul nu este doar un râu, ci un simbol, un martor al celor mai importante evenimente istorice prin care a trecut poporul român.

definiţie celebră de Geo Bogza (1945)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las

Las dragostea-mi înfometată
Să-şi ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secaţi să plângă
În hohot dupa el
Şi inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieţi-mi să se-arate
În chinuri şi în suferinţă,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul să-i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-şi strige neputinţa
Şi glas, durerii de-o viaţă-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând să ştiu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val
Trecutul să-mi inunde.
Las vântului să spargă zarea
Cu greaua mea povară,
Apusului sa înnopteze
Ce-a fost odinioară.
De-o fi-n zadar cu tot ce las
Să ies din neputinţă,
Las răsăritul să se-aşeze
Pe calda-mi suferinţă.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Olt

Larg unduia Oltul devale, departe,
Apele-i se învolburau în albii late,
Podul tremura pe bârne-mperecheate,
Lutul cădea din malurile sparte.

Fete voinice în vad cântau pentru-ndemn
Rotind mănunchiuri de cânepă măruntă,
Vergi de oţel plesneau spuma căruntă,
Apa juca silită în cercuri fără semn.

Trupuri ca pâinea în coajă castanie
Se aplecau învoalte în cămeşoaie,
Roiuri de-argint topeau beteala-n şivoaie
Murind spumos în râul greu de glie.

Venea furiş o seară cu păr roşcovan
Sub cortul cerului – mătase înroşită
Pe pod o turmă trecea grămădită,
Fetele-n vad strigau către cioban.

Trifoiuri schimbau miresmele în răcoare,
Oltul pe vânăt drum pierdea lumini,
Jocuri de peşti presimţeau noaptea din arini,
Vadul tăcuse deşirând gheme de vâltoare.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.

Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herţa, Cernăuţi
În graiul nostru cel latin
Îşi plânge fraţii părăsiţi.

Bucovina e prea tristă
Şi-n Muntenia e jale
Cât Ţara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.

Şi Oltenia, şi-Ardealul
Au un suflet sfâşiat
Mureşul, Oltul şi Jiul
De dor toate au secat.

Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Ţară-Mamă!

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul coboară din inima muntelui pentru a trece prin lume şi lumea se trece odată cu el prin pământul apei.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge ...vin (5)

Pe fluviu de vin veni-va ca potopul
M-aş stabili unde se varsă Oltul
Şi fericit aş fi, între urare şi şughiţ,
Că mie-mi place să beau vinul şpriţ?!

epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ştii cum a crescut ţărâna acestei ţări, am să-ţi spun următorul lucru:
De pildă, lui Amza Pellea i-a curs Oltul în vene până când trupul său s—a unit cu pământul românesc.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.

Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.

cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia şi Bulgaria, şi se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeşul, Ialomiţa şi Siretul care, ca şi celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.

Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmboviţa ce dă în Argeş; Prahova, care se varsă în Ialomiţa; Buzăul ce dă în Siret, şal.

Iosif Genilie în Principe de Geografie şi Astronomie (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nepotu-meu nu mă înţelege, prefer să mă las păgubaş în a-i mai explica. Îl las să îşi ridice ştacheta cât de sus vrea.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am promis

Că îmi las în urmă clipa legând-o la ţărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
Că las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Şi un nasture din bluza, ce o mână o descheie.

C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiuşa ancorându-şi bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorinţe, făcând cu precupeţi târguri.

Şi o mare sfântă cruce şi pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot şi scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Şi speranţa revenirii dintr-un mugure de brad!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!