Crişan, opinca şi nojica

CRIŞAN OPINCA ŞI NOJICA

Credeam că lancea pusă
în roata cea de
grof
răstoarnă şi caleaşca,
şi vechiul nostru of.

Speram la altă cale
când mi s-a rupt
opinca,
speram la altă moarte
când nu s-a rupt nojica.

Pe Horia şi Cloşca,
din cer eu îi privesc –

şi roata frânge raza,
şi corbii se rotesc!

Ce trişti îs trădătorii,
toţi galbenii
primiţi
un clinchet n-au de salbă,
din dangăt îs veniţi...

Istoria de mâine
grăi-va încruntată
cum ei ne-au tras pe sfoară,
cum ei au tras pe roată.

Şi dacă-n lunga
noapte
cădea-vom în uitare,
să ne legaţi opinca
de-un răsărit de soare.

Pe urme-nrourate,
găsi-veţi apă vie
în oale şi
ulcele,

pe bolta sinilie -
trei călăuze stele.

poezie de N. Petrescu-Redi (29 ianuarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe roata călăului, pe roata olarului ajuns-au Horea şi Cloşca. Apă vie în oale şi ulcele sunt lacrimile lor.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horia, Cloşca şi Crişan au tras de o roată.

perlă din examen
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii, roata sorţii se întoarce în altă soartă...
Cum se întorc stelele-n ceruri, roată, roată,
Spre renaşteri minunate sau nimicuri câteodată,
Răul fără rău se iartă.

catren de Valeria Mahok (6 august 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lancea lui Horea

În toate grădinile ţării e o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi al naţiei noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

Copiii o învaţă din laptele mamei
O ţin ca pe o cârjă oştenii cărunţi
Ţărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munţi.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
Să o aleagă întâi şi apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean şi muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloşca şi a lui Crişan.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

Sămânţa de lance aici se cultivă
Şi traşii pe roată ascunşi sunt în colţ
Şi nu mai e roata să îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roţi.

Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în ţară şi pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tras stele peste mine

Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,

Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,

Şi ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului

Învelită toată-n rouă
Să m-aştepţi la asfinţit,
Doar am rupt pământu-n două
Şi vântul l-am cuminţit,

Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Şi în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele încinge opinca şi opinca încinge piciorul.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu opinca-i veche, Crişan-răzvrătitul măsurat-a distanţa dintre bordei şi castel; cu nojica opincii - drumul de la pământ la cer.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfoară şi destin

Trag fermoarul şi-l închid
altă za s-a rupt din lanţ
sărăcie la bilanţ
şi tenebre cu acid

Umbre şi trasee sumbre:
s-a lungit dar se scurteză
funia de la amiază
când începe să adumbre;

Ghinion şi joc absurd
trag păpuşile pe scară
păpuşarul câte-o sfoară
leagă de destinul surd

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din raza de lumină

Am rupt din raza de lumină
Un colţ de soare pentru tine,
Căci văd că ai inima plină
Numai de dor, amar, suspine.

O să-ţi mai dau şi stele multe,
În noapte mii de licurici,
Când le vorbeşti, ei să asculte,
De glasul gurii tale mici.

Nu mi se pare drept să suferi,
Tu fiind un înger - ei nu plâng,
Atunci când dragoste oferi,
În suflet lacrimi ţi se strâng.

poezie de Răzvan Isac (18 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opinca

Motto: Istoricul Ioan Aurel Pop susţine că grupul Trianon 100
este finanţat de Guvernul Ungariei.
Rolul lui e de a difuza în limbi de circulaţie internaţională
teze potrivit cărora românii ar face parte "din rândul popoarelor fără istorie",
că ungurii au fost civilizatorii acestei regiuni etc.

mai vor pe parlamentul lor o hrincă
de farsă după fosta tragedie-
măcar o umbră dacă nu opinca
căprarului din Marea Românie...

epigramă de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din raza amurgului, roata olarului îşi face spiţă.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea roată

Era a cincea roată şi-a plecat
La unchiul ei, un car cu boi, îmi pare,
Dar ditamai în funcţie, cu stare...
Mă rog, i-a dat un post călduţ, de stat.

Căci boi erau să tragă... cât au tras,
Iar cele patru roţi s-au învârtit...
Un timp, nu mult, pân' s-au îmbogăţit
Şi au lăsat-o-n carul de pripas.

Ce să mai stea, să-nvârtă numai ea
Un car falit, cu boii ăia doi?
S-a dus rapid, ca roată de altoi
La car cu bani grămadă... la saltea.

Ce-a tras acolo, nu pot să vă spun,
Dar n-a stat mult, c-a fost control cumplit
Şi noul car de muncă-a fost scutit
Pe câţiva ani – de-un jude, presupun –

Ce ghinion pe roata cea drăguţă!
Păi, chiar aşa, să nu se-nvârtă ea,
Nu să trăiască bine, cum ar vrea,
Dar nici măcar ca-n vechea ei căruţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul roţii

Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,
S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată
Dintr-o scăfârlie intuitivă respirând lumină
Din cele mai expuse prototipuri de roată:

Scrutând întâia oară soarele ori luna plină
Sau poate orizontul pe-ntinderea lui toată,
Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,
S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată.

Pe munţi, pe ape, prin aer, pe orice dolină
Cea mai mare realizare născocită vreodată,
Ce-n învârtirea ei necontenită ne domină,
A inventat-o cineva sau ne-a fost d(on)ată
Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină?

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală

Opinca rugilor pe valuri plimbându-şi tăcerea
Sub al pescăruşilor trup,
Apasă ca o destăinuire prolifică.
Se umple lumina, când perciuni de nisip
Se-nalţă peste gene de alge,
Cu străluciri şi iubire.
Speranţele se ridică-n catarge
Păşind prin valea necunoaşterii adâncului,
După un strop de lumină.
Trepte blânde de îmbrăţişare
Alunecă-n soare.
Apune gândul şi visul şi toată inima mea
Lângă catafalcul stelelor ce se grăbesc să răsară.
Faleza s-a mâzgălit de umbre
Şi întunecarea mă soarbe
Ca un apus al propriei vieţi.
O altă dimineaţă se pregăteşte s-apară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele eu ca o roată

după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
şi ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
ţopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca uşor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraş
şi a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la şcoala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
dinspre turnul de apă
o sirenă sfâşia cerul cumplit
doi preoţi traversau strada grăbiţi
era iarnă

îţi voi cânta iubito despre oraşul uitat
pe o creangă subţire de prun
şi cum au înflorit într-o duminică
ochii tăi pe străzi
şi cum se aude de atunci lătrând
sfâşietor câinele meu

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă cauţi

să nu mă cauţi... întâmplarea
a fost când eu credeam că-s moartă
dar ispăşind pedeapsa vie,
am tras zăvorul de la poartă

să nu mă cauţi prin pădure
tu m-ai găsit când rătăceam...
acum busola e la mine
şi să mă cauţi e în van

să nu mă cauţi când e noapte
pe raza lunii alunecam...
am fost puţin descumpănită
acum privesc lumina iar

să nu mă cauţi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coardele iubirii

Aş vrea să-Ţi cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt...
Şi au rămas atâtea note fine
Prea trist şi-amarnic să vibreze-n lut.

Însă ecoul lor cu freamăt dulce,
Cu zvon prea stins, nesigur şi timid
Cum s-a rugat tâlharul de pe cruce,
Se-nalţă către cer la asfinţit.

Şi-un singur dor nelămurit în slovă
Ca o scântee luptă înadins,
Cum s-a luptat şi omu-ntâi, sărmanul,
În val de lacrimi pentu Paradis.

Eu nu vibrez ca în Eden, Stăpâne,
Eu cânt cum pot din strunele de lut...
Aş vrea să-Ţi cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt.

poezie de Mihai Ghidora (16 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata Norocului (Sonet Tarot)

Roata se-nvârte, timpul şi destinul
Te prind în hora lor ameţitoare
Urci, te făleşti, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Şi nimeni şi nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viaţă totul îţi va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poţi ţine.

Cicluri încep şi cicluri se termină
Când le înţelegi, trăieşti doar în lumină.

poezie de Octavian Cocoş (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.

Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam beţele
din roata Lunii...

Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,

cerul îi pare
o stranie mirişte,
roata Lunii
nu mai merge decât
înapoi.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Petrescu Mariea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aş mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuşi şi o roată!...

Vrei să spui că omul n-are
Şi o roată-nvârtitoare?
Ba să ştii că şi el are
Şi-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Şi nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Şi nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!

Peste mări şi ţări se duce
Şi-ntr-o clipă te aduce.
Colindă cerul cu stele
Astrele şi toate cele.

Tot creştinul se gândeşte
Şi nicicând nu se opreşte
Gândul e făcut să zboare
Şi când eşti în adunare!

Zburătoru-acesta ştie
Far' să scrie pe hârtie
Se-nvârteşte fără stare
Fuge şi din adunare!

Când se predica cuvântul
El, mai repede ca vântul,
Zboară şi nimeni nu ştie
Când concepe o prostie!

Însă totuşi este bine
Că n-are acces oricine!
Duhul locuieşte-n minte,
Roata merge înainte!

Mintea merge roată, roată
Nu se-opreşte niciodată...
Şi-acum vezi că omul are
Şi el roată în dotare?

Poate că ne-ar fi ruşine
De-ar avea acces oricine
Ca să vadă ce gândim
Câte rele plănuim

Stă în loc sărmanul frate,
Se gândeşte se socoate,
Şi, privind cu ochii roata,
Mintea la păcat se-ndreaptă!

Dacă vrea ochii să-nchidă
La păcat să nu se-ntindă,
Roata minţii totuşi merge
Lucrând la fărădelege!

Atunci cum să se ferească
Bietul om să se păzească?
Cum s-oprească roata asta
Să nu-l mai pască năpasta?

Unde-ar fi să se ascundă?
Cine poate să răspundă
Dacă-n orice loc sub soare
Roata merge-n goana mare?

Iată care e secretul
Citând din Scripturi versetul
Când citim în psalmul unu
Ce ne vorbeşte Stăpânu'

Cugetând să ai în gură
Doar Cuvântul din Scriptură,
Şi atunci va fi ferice
Roata mare-o să se strice!

Când închizi ochii anume,
Tu să stai în rugăciune!
Şi-atunci roata se opreşte
Răul nu se mai porneşte!

În concluzie se poate,
Orice om să se socoate
O invenţie perfectă
Dacă-ar fi, tot se defectă!

Dar e-o roată concepută
Numai Dumnezeu s-o-nvârtă
Daca-L laşi să îţi pornească
Roata cea duhovnicească!

Despre cea de-a doua roată
Nu cunoaşte lumea toată!
Numai cel care gândeşte
Prin Duhul, duhovniceşte!

Asta-i roata-adevărată,
C-aş mai inventa-o-odată!
Roata rea să se oprească,
Roata bună sa pornească!

Doamne, dă-ne-nţelepciune
Să nu mai gândim la lume!
Mişcă roata-n viaţa noastră
Doar pe cea duhovnicească!

Când intrăm în adunare,
Toate faptele murdare:
Bârfa, ura, duşmănia
Să nu ne strice frăţia!

Răutatea - roata mare
S-o scoatem din adunare
Iar păcatul şi prostia
Să nu strice omenia!

Vino Tu în adunare
Mişcă tu pe fiecare!
Lasă Duhul să lucreze
Şi poporul să vegheze!

Lasă adierea sfântă,
Mintea ne-o binecuvântă
Gândul, inima să fie
Doar la sfânta-mpărăţie!

Fă să sufle dinspre Tine
Duhul Sfânt peste oricine
Roata noastră să se-oprească
Sus în patria cerească!

poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!