În punctul acela
chipul mamei se scufunda
n-aș fi știut să spun
cum îi erau ochii
dacă îi ținea deschiși... înalți
sau pătrunși de un somn
bradul era viu
lângă o vitrină
poate în unghiul acela
unde uimindu-se un copil
își așezase hotărât desaga cu fericire
un altul se trezea
intempestiv umplea aerul
cu sperietură de aripi
fuga lui în picioarele goale
impregna cosmosul
cu atâtea lecții neînvățate
supusă mâna desena
formule chimice alambicate
numai dorul de altceva
se simțea parfum de levănțică!
din abisul unui balcon
doboram cu viteza iubirii
mai toate necunoscutele
până la floarea-de-măr
de nu va fi fost
Mama.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre înălțime
- poezii despre viteză
- poezii despre sperieturi
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
(Pseudo)imortalizând
ochii ei se deschideau
ca și cum n-ar fi privit vreodată o floare
nici întoarcerea-n timp a corolei în cântec
ce straniu se făcea viață! ce straniu!
nici mâna lui aranjându-i tandru-estetic
tristețile ample micile ingenuități... femeia
nu o zărise... nici un semn nu dădea că o va
și păsările defilau în lipsa oricărei imaginații
nimic dincolo de datul acela mecanic din aripi
doar chipul deposedat neintrat în iubire
să fi fost ea?!
mai ales sternul cavernos/ cutia de rezonanță
a trecerii inofensive a unui timp
ea nu știe să aștepte:
habar nu are ea să se bucure!
ea nu știe... nu poate să plângă
nici să înțeleagă căderea trupului dincolo de el
în zona incandescentă a țipătului
aici
poza goală
matrioșkă fără de vocație
ce niciodată nu are să muște
din pomul interzis
undeva
un pictor naiv
el însuși cumva derutat
de propria creație
să fi fost el?!
și floarea era cântec
și cântecul se făcea floare
dar cine să fi știut?
să fi fost ei?!
! nimeni să-i pună față-în-față
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
ținea pastila
de iod în mână și se întreba
dacă a fost vreo explozie
el nu auzise pentru că dormea
cu dopuri în urechi și ar fi inutil
să bubuie
ceva în apropierea patului
lângă seiful unde depozitase
mica pastila de iod care ar rezova
problemele ridicate de radioactivitate
o ținea în mână
și era hotărât s-o înghită cu puțină
apă sau bere neagră și rece
nimeni nu poate fi vătămat de o
o
o pilulă
mică era imaginea din cap
cu tabloul chimic în care era plasat
iodul cel împricinat de oameni
sau l-au scos de pe tabloul
cu elemente chimice în ultimii ani (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre chimie, poezii despre urechi, poezii despre negru, poezii despre imagine, poezii despre bere sau poezii despre apă
Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!
începeam și azi cu aceeași oboseală
aceeași teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu știu
dacă ne rușinam dacă ne încăpățânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?
încet încet ne pierdeam
abilitățile de actori
o pală intempestivă și rolul nostru...
am zis că e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere ușoară o "variație"
se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi știut să-mi răspunzi dacă te-aș fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseși
n-aș fi știut să-ți răspund dacă m-ai fi întrebat...
poate vrusesem cu orice preț să fim originali... alții
fără prea mult pe gânduri să stăm... o luasem de la zero...?!
de undeva se cernea o tristețe vanilată
prelungi umbre tainice dezveleau timpul
și fețele noastre palide s-au oprit din tăcere:
ni s-a făcut dor!
dintr-un instinct am apăsat butonul acela
pe care-l acopereau praful nimicul fricile
ne-am trezit
de noi amintindu-ne
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre instinct
Restanțe
ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!
! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul
tu rămâneai
undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui
nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!
vietăți preistorice revendicau simțurile când
caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect
chipul meu îți rămânea
într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate
între noi
se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...
numai un destin care ne excludea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre trădare sau poezii despre tramvaie
În acea viață tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetița ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă și aspră, fetița simțea că se maturizase. Se simțea mai bătrână decât mama ei. Știa că celelalte femei spuneau adevărul. Știa că zvonurile erau adevărate. Nu știa cum să explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil.
citat din romanul Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay
Adăugat de Parachiv Andrei Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre adevăr, citate despre viață, citate despre fete, citate despre femei, citate despre copilărie sau citate despre bătrânețe
Nu se-ntâmplă nimic
oamenii arătau
de parc-ar fi uitat
împăturiți în așteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porți... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei
capetele creșteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmității telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte
începuse un crivăț
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeții
în care ni se împotmolea fantomatica viață
ne era foame!
riscam demineralizări
intrarea definitivă în neutralitate
șoseaua se decolora văzând cu ochii
specii necunoscute ambiguizau ansamblul
drumul se desfășura în continuare
la fel de mecanic de insidios de inutil
această bandă electrică de alergat
crescută din înseși tălpile noastre
ca dintr-o convingere
dintr-o neputință
din nepăsare?!
unde erau copacii?
unde podgoriile?
unde orașul aprinzându-se-n noapte
de la sufletul viu?
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre zăpadă, poezii despre viticultură, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre oraș
Nici măcar
aș putea la o adică
să te iau în serios
să dau amploare
evenimentelor tale casnice
cum ar fi dulceața cu levănțică
punctelor negre intempestiv apărute
abaterilor nesancționate de la normă
să întrerup anotimpuri embrioane programe...
să mă pun între moarte și Dumnezeu
cu baloane și confetti
să te dau la breaking news
să te trec la "evenimentul secolului"
docilă
eu să mă atârn
pe post de accesoriu
eventual un buton
sau o iluzie
să mă așez
într-un colț cu vedere
numai la tine
să-mi trăiesc anonimatul
micul spectacol invizibil
cu ochiul liber
dar ce păcat
pentru tine!
eu văd totul
la scară cosmică!
scuză-mă
dacă nici măcar
nu te-am identificat!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre libertate, poezii despre astronomie sau poezii despre anotimpuri
Viol
poteca îngustă pe care intempestiv te trezești
(de fapt, nu se știe nici acum dacă nu tu o cauți cu lumânarea)
baricadată din toate părțile de crengi groase cu întuneric
purtând în sacoșe biodegradabile biscuiți cu cremă autan 4 înghețate dezghețate
pescărușul dând miezul-nopții printr-o sperietură de aripi
neamul păsărilor albe prevăzute pentru supraviețuire
cu ochi ucigași și ciocuri pietroase
bucuria stranie dragostea mea devenită dependență
de toate vietățile astea nici măcar bănuite
făcând compoziția intrinsecă a întunericului
familia microscopică!
brațele goale ale arțarilor și ce-or mai fi pe care
dintr-un instinct le îmbraci noaptea cu rochiile personale
(ai grijă să lași măcar o miime din parfumul tău de magnolii. din istoria ta)
te lovești mai apoi frântă de uitare
de gulere și de mâneci de cordoanele desfrânate
de tine!
cea luată de Acasă risipită în largul lumilor
rememorezi omul-negru de la miezul nopții... jocurile copilăriei
antreul în care pe un perete atârnase ingrat mercurul unui termometru
până la venirea lui inelată înspre tine
moartea
pe care într-un fel o așteptaseși
dintr-o curiozitate
din prea marea neîncredere
că oricând poți fi și altfel
ziua-n-amiaza mare
zgomotoasă nevrotică normală
lumina rea dezvelind ascunzișul mușuroiului afectiv
tu însăți arătându-te lumii
suportând consecințele dezvelirii
speriindu-te de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre lumină, poezii despre supraviețuire, poezii despre rochii sau poezii despre neîncredere
Nu ne aminteam
dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine
și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante
și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi
dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?
curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă
... și oare obișnuiai să-ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!
cu certitudine
prin noi trecuseră alții
nu specii
în papuci și halat de casă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre picnic, poezii despre minute sau poezii despre generozitate
Geneză
la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Copil
și Copilul ținea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele și crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
și pajiști cu fluturi, iar peștii și păsările erau cusuți
pe fusta plină de culori a mamei
plăpîndă era lumea și mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre ființare și stră-ființare
și palma lui creștea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munții și rîurile, cîmpiile și mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mișca aerul cu palmele lui, rîzînd
și Bătrînul din ziua a șaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia își ține umbra firavă, proptită cu umerii
și în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
în cristelnița unui izvor
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zile, poezii despre pești, poezii despre nori sau poezii despre munți
Face to face
[show must go one]
o să se așeze exact în unghiul acela
care îi permite să se vadă
într-o lumină unică
fără a risca să se risipească
în altă femeie sau în altă iluzie
la urma urmei viața este
despre perpetua căutare
de sine
o să-și atingă pielea
pielea ei cu cruste litere și baloane
cu denivelări și abdicări de poziție
pe alocuri amorțită într-un cântec desfrânat
al ursitoarelor dușmănoase
frica asta deșucheată o să-și atingă
o să insiste așa cum zăbovești asupra ariei problematice
o să-și treacă buricele degetelor peste fauna amuțită intempestiv
o să dea să se oprească
într-un oftat-cu-sânge
o să continue
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre dușmănie, poezii despre desfrânare, poezii despre degete sau poezii despre abdicare
Monolog 2
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sânge, poezii despre greutate, poezii despre fotografie, poezii despre cuvinte sau poezii despre aer
Inamicii
calcă suveran peste sufletul lui făcut trup
furtunoasă parfumată în alai de magnolii
codobature insolente îi țin hangul
el moare!
îi incizează centrul masculinătății
aruncă peste inima ei niște chestii
declamându-și hiperafectivitatea... neputința de-a continua viu
ea trântește geam opac în fața verdelui de la iris
el merge orb mai multe secole:
cerșetor. interpret ambulant. vânzător de vată-pe-băț și iluzii cu nemiluita
intempestiv
o vede pe ea
cum pune culoare
cum Îl ajută pe Dumnezeu în ziua a 7-a
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre obrăznicie, poezii despre inimă sau poezii despre comerț
Încă!
foarte probabil nu din egoism
resimțeam eu senzația aceea
într-un fel sau altul
era primăvară!
îmi plăcea nebunește noaptea să contemplu
când străini oamenii se băgau înfrigurați sub așternuturi
neștiind dacă aveau să repete și mâine gestul acela
până la insomnie până la ridicarea subtilă din patul fantomatic
îmi plăcea
legănarea albă-catifelată a florilor de cireș ca niște soldați
pe timp de pace când liniștea împrăștie miros de scutec
și mângâie geamuri într-o desființare aparte a separării
era povestea fostului copil... poate!
și ziua!
ziua-n amiaza mare!
hainele mele colorate făcând pe plac vântului
mai ales foamei personale de irealitate
tărâmul acela în care nicio trecere nu e definitivă
și asta nu încurcă nicidecum planurile vreunui dumnezeu
știam: purtam parfumat părul și pulover cu mărgele
o eșarfă păstrată în creanga ascunsă a unui copac
stările mele ieșeau dintre clișee asemenea rădăcinilor ample
îndelungă-vreme captive în conținutul atrofiat
undeva la un capăt praful tramvaielor secetoase
figurine mergând la voia întâmplării
lăsându-se murite
nici măcar până la proba contrarie
nu din egoism resimțeam eu senzația aceea
eram sigură!
o dragoste anume încă era capabilă
să țină desfășurat pământul
deasupra nimicului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Când mă culcam seara, niciodată nu aveam chef de somn. Stăteam întins în pat cu ochii deschiși și ascultam sunetele îndepărtate ale unei sonate beethoveniene ce ajungeau la mine de la câteva încăperi distanță. Mamei îi plăceau sonatele din volumul I. Apoi veneau mazurcile, preludiile și valsurile lui Chopin, iar câteodată Liszt. Compozitorii ruși preferați de mama erau Ceaikovski și Rubinstein. Anton Rubinstein era la apogeul faimei sale și mama îl considera un fenomen mai mare chiar decât Ceaikovski. Un portret al său atârna deasupra pianului.
Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans, citate despre vals, citate despre sunet, citate despre somn, citate despre seară, citate despre portrete, citate despre pian sau citate despre ochi
Favoritism
întâmplarea noastră acaparase
o parte însemnată din prioritățile omenirii
pentru noi se făceau cozi la garoafe bătute
se răceau cafele dădeau iasomii verzi în clocot
îngeri se retrăgeau pe vârfuri:
spectacolul se ținea cu casa închisă
nimeni n-ar fi putut spune
dacă "vreo dată viitoare"...
octombrie își amânase periplul
ca un înțelept fără alternativă ocupase
colțul invizibil de la terasa de pe Magheru
o marmură ratase cu brio programarea
la "De vorbă cu identitatea"
se abțineau apele
pământul se statornicea
cu fața la roșu
cât ai clipi
cosmosul se strânsese
în incandescența unei eșarfe
în pulsul nostru rarefiindu-se
până la a cădea
în eternitate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre roșu, poezii despre puls, poezii despre priorități, poezii despre garoafe sau poezii despre cafea
(pseudo)imunizare
atinseserăm probabil
punctul acela paroxistic
al suportabilității durerii
în ordine umană
de aceea poate ne permiteam
să existem firesc, ba chiar cu urmele
unei fericiri tâmpe incrustate
în felul de a așeza o gutuie
rufele pe culme
undeva
același lup sta la pândă
aceeași pasăre își reprima negația
simulând și ea marea normalitate
văzut din afară tabloul era banal
cu nonșalanță distribuindu-se
în rândul produselor în serie
se prognoza fenomenul globalizării
acea uniformizare plictisitoare de moarte
dar cartofii înfloriseră din nou
purtau aceiași gândaci insistenți de Colorado
numai ochii le crescuseră suspect de mult
pâine era suficientă
pentru o euharistie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre lupi, poezii despre gutui, poezii despre fericire sau poezii despre durere
Prea greu
noi eram sobri și purtam măști respectabile
călcînd peste zidurile care se frămîntă sub cetate
peste dureri din carnea raiului de sub noi
sărmani ca sufletul unui dascăl bătrîn,
imaginea unui Dumnezeu viu ne trezea din somn
și ne ascundeam cu frunză de smochin locurile intime,
locurile goale pe unde intrau în noi culorile frumoase,
și viersul păsărilor și vîntul ostoind marea
prea tare iubeam cerul, prea tare ne ciupea arcușul
prea greu era să privim frumusețea cu ochii,
prea greu era să ascultăm muzica de veacuri,
deși am asurzit,
noi cei din linia întîi, secerați, ținînd piept lumii
cu toate simțurile noastre,
goi și singuri,
ca niște soldați pe scutul care îi apărase
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre smochine, poezii despre simțuri sau poezii despre rai
Dumnezeu face Dragoste, nu sex
intru în dimineața aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desființez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!
așadar
să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... și Copacul...
pe noi înșine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
și pe noi... pe noi undeva ne-ar durea
! în spate ditamai grădina
de moarte
ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea
de bună-credință închipuindu-și
o dramă/ subiectul acela care
îl va scoate din anonimat
cu ochi netragici de manechini ne vom uita
ca-ntr-o uitare înlemnirea va opri iarba
până la următoarele interdicții:
intrarea în Nimic!
*
se va scurge o apă
poate numai modul firesc al timpului de a trece...
scena aceasta absconsă pe care se desăvârșesc înțelesuri
asemenea nesfârșirii genezelor
în fața ta voi sta ca pe marginea unei prăpăstii
în fața mea vei sta ca pe marginea unui cer
ni se va face curaj în ultima clipă
cum altădată spaimă albă
o pasăre cu frunză va vesti început
ca dintr-o placentă din cârpe ne vom aduna
urma de divinitate încrustată în adn
cu mâna găsită voi aranja sentimente
țipătul sufletului după ceva-ul pierdut
lupi argintii la noi se vor da
lucizi ne vom încredința mușcăturii
nu șarpelui
din sângele propriu se va naște habitat
poate o biblie / cosmosul acesta inundat cu heruvimi neaipăcatului
orfani ne vom descoperi frați și dragostea noastră
în afara oricărui incest
ca la o fereastră ne vom așeza unul lângă celălalt
clarvăzători vom simți cum se înnoptează de dimineață
cum Dumnezeu este îndrăgostit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dimineață, poezii despre copaci sau poezii despre șerpi
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!