Puteam să ajung

regele albaniei la început
de secol trecut prin tirana
să ajung în
coronat de idei măreţe re
cunoscute numai de mine
doar de mine, ce gânduri
ce destrăbălat cu inten
ţii de tronul pe care puteai
să-l ai la început de secol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ea a trecut pe lângă mine
ca o petală de floare
gingaşă precum o boare
de început de mai
şi mi-a lăsat în inimă iubirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau sprijinit

în stiloul cu cerneală albastră
aproape uscată în rezerva
confort sporit pentru poetul
neinspirat astăzi
sufăr de o stare de slăbiciune
poetică netratabilă cu mijloace
obişnuite pentru acest început
de secol fără scris de mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citesc câte un lucru inteligent mă gândesc la tine, iar claritatea ta vizionară, accentul patetic al înţelegerii tale, îmi trezesc imaginea unui secol al XVIII-lea meditând Apocalipsul. De când sunt în Franţa am început să iubesc acest secol, pe care nu-l putem dispreţui fără să evacuăm inteligenţa din istorie.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (19 ianuarie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem sătui

de laptele care udă versurile
locuim întinşi pe piatra grea
şi rece stăm cu burţile prinse
în suculente digestii dintre pauze
la început de secol ne-am săturat
de spuma albă a berii blonde
aşteptând boarea moldavă
să ne mângâie pe nasul presărat
cu sare aşteptând momentul
eliberării jetului de lapte care udă
gâtul uscat şi ne satură zi de zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secol distanţă

Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Şi tu prin mine, pare-se.
A fost cumva şi-o regăsire?

N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câştigul!

Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăţi,
şi prin oceanul de "de ce"-uri,
am invăţat să rezonăm cu viaţa,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.

Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greşim,
iertăm,
miracole traim,
şi incă ne descoperim!

Fideli aceluiaşi vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greşeli!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici regele care stă pe tronul lui şi ţine coroana pe cap, nu poate să scrie cu litere de tipar hârtiile sale în Parlament, fără să fi început, pe când era doar un prinţ neîncoronat, cu alfabetul.

Charles Dickens în Marile speranţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să spun

Am început să spun
"Un sfert de secol"
Sau "în urmă cu treizeci de ani",
Referindu-mă la viaţa mea.

Asta-mi taie răsuflarea,
E ca o cădere şi o revenire
În imense, gesticulante, volte
Într-un cer gol.

Tot ce-a mai rămas să se-întâmple
Sunt câteva decese ( inclusiv al meu).
Mai rămâne de aflat doar
Ordinea şi felul lor.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea orgie de gânduri deşarte ce au trecut drept logică în ultimul secol.

citat din F.P. Lawvere
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul unui pictor nu va fi desăvârşit dacă el îşi va lua ca sursă de inspiraţie tablourile altora; dacă el se va inspira din natură, roadele lui vor fi bune. Ne-o dovedeşte exemplul pictorilor care au lucrat după epoca romană, şi care tot timpul se imitau unul pe altul, astfel că secol după secol arta lor decădea tot mai mult. După ei a urmat Giotto, un florentin, care nu s-a mulţumit să imite lucrările dascălului său Cimabue. Născut în pustietăţile munţilor, unde trăiau numai capre şi sălbăticiuni, înzestrat de natură pentru arta picturii, a început să deseneze pe pietre toate animalele ce-i ieşeau în cale. În felul acesta, după o strădanie îndelungată, el i-a întrecut nu numai pe maeştrii secolului său, ci şi pe toţi maeştrii secolelor următoare. După moartea lui arta a decăzut din nou timp de mai bine de un secol, întrucât toţi imitau lucrările pictate de Giotto.

Leonardo da Vinci în Scrieri literare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holocaustul a fost o perioadă obscenă din istoria naţiunii noastre... din istoria acestui secol... Cu toţii am trăit în acest secol. Eu nu am trăit în acest secol.

perlă de Dan Quayle
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiru Haret ne-a lăsat un învăţământ în care noi dăm de un secol cu baroasele şi nu reuşim să-l distrugem complet.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa este unicul "timp" ce-l avem, de care merită să profităm, ea pecetluind legătura dintre noi şi faptele noastre. Îmi răsunau în minte vorbele mătuşii "timpul nu este de vânzare, căci dacă ar fi fost, mulţi ar fi cumpărat secole..." Mda! Oare, ce ne dorim mai mult, un secol sau o clipă? Sau toate clipele dintr-un secol? Dau o clipă pentru un secol, sau, la fel de bine, dau un secol pentru o clipă; dar nu dăm nimic, pentru că nu avem ce da în efemera noastră existenţă pe Pământ!

Dorina Georgescu în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Dacă ţie încă nu ţi-am scris,
Pentru mine e sigur, precis
C-ai rămas în anul ce-a trecut
Şi urmează un nou început.

Eşti doar o amintire înrămată,
Nu privesc în urmă vreodată.
De când au pătruns zorii dimineţii
Am pornit pe noul drum al vieţii!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aproape un secol am început să ne batem joc de natură, acum îşi bate joc natura de noi.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când renunţi la o relaţie toxică şi la un partener nepotrivit, nu înseamnă că ai început să nu mai ţii la el. Înseamnă că ai început să ţii, în primul rând, la tine!

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care au prea repede, de la bun început idei, nu ajung, mai niciodată, să gândească.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani (1993)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, ţin şi cu dinţii,
Trenul în care sunt, aleargă pe şine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minţii.

În gara conştiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă naşul fără bilet.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirea cu obloane de sticlă

În clădirea veche cu obloane de sticlă
Timpul stă în loc de un secol
Şi nimeni nu mai intră pe uşa grea,
De lemn masiv,
Sculptată cu precizia unui vultur.
Praful trecut prin sită
S-a aşezat pe-ntregul mobilier
Şi toate încăperile au prins un aer greu,
Un aer cu aromă de trecut,
Unul ce-ar avea multe de spus
Mie, ţie, oricui ar sta să îl asculte.

Ea, clădirea cu obloane de sticlă
Poartă colateral găuri în pereţi,
Trecute gloanţe sângerii
Ce-n drumul meu le-am admirat zi după zi.
La colţuri a început a-şi decoji menirea
Şi câte-o ţiglă vişinie cade,
Spărgându-se-n milioane de bucăţi
Călcate de mine, de tine, de oricine-i dornic să le calce.

Anii apuşi s-au numărat pe degete
Şi au jucat mână de mână hora timpului,
Apoi s-au aruncat în foc, mistuindu-se.
Şi-aşa, clădirea cu obloane de sticlă
A încetat să mai existe.
Şi tot aşteaptă rece, amuţită
Pe cineva să-i mai arunce o vorbă:
Pe mine, pe tine, pe oricine...

poezie de Kevin Iovănescu (15 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orişiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orişicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopţile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
aşteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie

am început să le aşez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineaţă,
încerc să râd şi nu aştept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foşnitul pomilor prin lume

am început şi nu ştiu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las ţigarea fumegând, să-şi scuture cu scrum dorinţe

am început nou început, amar sau dulce, cine ştie,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!