Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionica Bandrabur

Știa bunicul cine-i Eminescu

Din Eminescu, recita și,, bunu",
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta,
Rugându-l în genunchi pe unde apuca,
O rază, să îi lumineze drumu'.

Pe stradă îl privea, ades, străinu'
,, Mai am un singur dor" pe buze-i fremăta,
Din Eminescu recita și,, bunu"
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta.

Din plopii fără soț, îi cerea, unu'
Deajuns ca să se rezeme când șchiopăta
Și pentru,, buna",, floare-albastră" sâmbăta
Să-l ierte când o făcea pe nebunul...

Din Eminescu, recita și,, bunul"!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gheorghe Gurău

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soț
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de țară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Burdușel

Dor de Eminescu

Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâta veșnicie...

.. De haosuri eterne cu aștri murmurând
Nostalgic se lovește frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veșnicie... De unde-n Eminescu...

De unde... dulce mama și grelele scrisori
Și codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin

De unde și Cezarul și plopii fără soț
Și greco-bulgărimea, Fanarul cu iloți
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Și vreme ce tot vine și valuri ce tot trec?!

Suntem români și punctum... zic aștrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veșnicie... Atâta Eminescu...

poezie de
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Eminescu e cu noi!

Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!

Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!

Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!

Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!

Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut -ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!

E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafărul nostru

Tembelul contestării
acrit de neputință...
Invidia, de fapt asta e,
invidia.
Dar râsul strident,
râsul, de ce?
Incredibil, Demiurgul Poeziei,
luceafărul Eminescu,
e socotit nebun.
Când îl vei vedea pe poenar,
aruncând cu piatra,
în muntele ce-l năucește,
deja știi: rana-i mortală...
Minți, invidiosule, minți,
am protestat, Eminescu a
fost otrăvit.

parodie de , după Emil Botta
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Mihai Eminescu

Mihai, îți mulțumesc c-ai existat
Și încă mai exiști în fiecare,
Pe-acest pământ tu prea puțin ai stat,
Dar EȘTI în poezii nemuritoare.

În versul tău eu caut alinare
Și ca-ntr-un templu intru, cu sfială,
În sufletu-mi se-aprinde-o lumânare,
Precum o stea pe-a cerului sineală.

Mereu mă-mbăt de-a ta "Melancolie"
În vraja lunii, "vatră de jăratic"
Și "Replici" voi rosti cu bucurie,
Când nufărul suspină singuratic.

Iar când "Luceafărul" și-aprinde-o rază
În smoala nopții, ca un enigmatic far,
"Pe lângă plopii fără soț" eu, trează,
"Din când în când" "Privesc orașul furnicar".

"Oricâte stele" m-ar veghea de sus,
"Doi aștri" "Ah! cerut-am de la zodii"
Și-o "Rugăciune"-n șoaptă eu am spus;
"Gândind la tine", gust a gurii rodii.

Îmi ești amic, "Icoană și privaz",
"În lira-mi geme și suspin'-un cânt",
"Prin nopți tăcute"-mi ștergi orice necaz,
"Se bate miezul nopții"-n dulce vânt.

Iar astăzi eu "Mai am un singur dor":
te cinstesc așa cum se cuvine,
Că "De-aș avea" o "Floare-albastră" în pridvor,
Eu aș uita cât de "Departe sunt de tine".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafărul poeziei românești

În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.

poezie de (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Instictul poeziei

dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul

De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi

Când mângâi coapsele-ți cu elegii
și-într-un marfar mai râd la Huși
în rapidul amintirii dragoste rămâi
dor genunchii de Brâncuși

Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare și el dea tot testul

poezie de din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

In memoriam - Mihai Eminescu

Foaie verde de cicoare,
Eminescu e în floare...
Luceafărul lui nu pălește,
Fiindcă lumea îl iubește.

madrigal de (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Larco

Prin Țara de Sus

(cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, nu poți nu oprești,
Venind din zările albastre,
Și să săruți la Ipotești
Icoana poeziei noastre.

Săruți, îngenunchezi ușor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Și la Luceafărul de sus.

Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,
Să-l vezi o dată și să mori.

Dar și la Plopii fără soț
Te duce gândul rămâi
La pândă și să prinzi un hoț
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu Mai am un singur dor
fiu mereu de voi aproape!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Larco

Prin Țara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poți nu oprești,
Ajuns din zările albastre,
poți vedea la Ipotești
Icoana poeziei noastre.

Săruți, îngenunchezi ușor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Și la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,
Să-l vezi o dată și să mori.

Dar și la PLOPII FĂRĂ SOȚ
Te duce gândul rămâi
La pândă și să prinzi un hoț
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu MAI AM UN SINGUR DOR
fiu mereu de voi aproape!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Nu loviți în Eminescu

Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!

Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!

Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!

Nu loviți în Eminescu, încercați fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

A venit viitorul

E România fără un sfert

în loc de rugăciune
îngenunchez
și
recit

Luceafărul

Stelele repetă rază cu rază

Amin

Mă înalț

În jur
persistă

Doina
lui
Eminescu

poezie de din Ode gingașe (2018)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă nu uităm,
Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca scrie o poezie atât de divină și frumoasă!

poezie de (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Mantia de geniu

A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer știrea
Stele răsar cum și apună o mierla jucăușă pe lângă plopi
Coboară cu soț și fără soț sunt plopii în solstițiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstițiu
E vara boreală și soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins și s-a înălțat
Apare Eminescu prin undele din șoapte
Alerg în vis cu tine și florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Lui Eminescu

Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră

,, Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul''... și-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Lui Eminescu

Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră

,, Tot ce mișcă-n țara asta... râul, ramul''... și... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Poezie banală

cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Bușulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămășițe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteți -mi interziceți
zic două cuvinte
ale lui Nichita.
Doamnă Minstru
mi-ați fost profesoară
haideți lăsăm teoria literară
și să ascultăm ce recită Eminescu
în inegalabilele lui versuri
Caramitru din trecut
și acum recită
pentru cunoscători.
acolo la intrare
era un aparat mare
pentru securitate.
Eminescu a ramas
dar au rămas și resturi
tot în aula B. C. U.
dar cu alte fețe
unde s-a tras cu tunurile
de ce se trage cu tunurile
în cultura noastră?

poezie de (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mihai Eminescu

Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.

Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.

"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".

În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.

Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.

O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.

În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.

El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Notă informativă

Scrie toate versurile pe care le știi
povestește toate romanele pe care le-ai citit
descrie cu lux de amănunte toate fetele și femeile pe care le-ai iubit
scoate din tine toate nestematele folclorice
vomită tot azurul cu care ți-ai protejat dragostea
imortalizează-ți pe loc toate insomniile bacoviene
scrie scrie până când genunchii tăi vor recita și ultima postumă a lui Eminescu

Și dacă ți-ai uitat numele semnează

NB simt o prăpastie dulce-amară
cum se smulge din mine
ca
un
apendice

poezie de din Ode gingașe (8 august 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook