A-nflorit o păpădie!
Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codița lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Și-i tot ger
Își adună pămătuf,
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- citate de Otilia Cazimir despre Soare
- poezii despre umor
- poezii despre ger
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- citate de Otilia Cazimir despre flori
- poezii despre brumă
Citate similare
Iubirea ta
Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
Împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre vânt, epigrame despre iubire, citate de Otilia Cazimir despre iubire, epigrame despre flori, epigrame despre apicultură, epigrame despre albine sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre existență
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre secrete, poezii despre mândrie, poezii despre gânduri sau poezii despre generozitate
Rondelul nucului
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară
De pe coama coșcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară
Nucul e bătrân și frunza rară
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre văi, poezii despre cucuvele sau poezii despre bătrânețe
Moartea păpădiei
Pământu-i reavăn, vântul mat
soarele arde-n păpădie
în raza lui de când a stat
nici sufletul nu-i mai adie
Respiră greu și o lumină
îi cade-n frunzele din tei
în soare crește iar tulpină
și-un ram pe dinăuntrul ei
Doar arborele în coroane
îi mai veghează somnul drept
spinul îi doarme în piroane
floarea în capul de pe piept
Pădurea s-a-mbrăcat în umbre
și-i poartă în veșminte doliul
că-n drumurile sale sumbre
se lasă noaptea în lințoliu
Din bufniță cântă o frază
în jalea păsărilor mici
și pe odihnă îi așează
o floare și un licurici
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre tei, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre păduri sau poezii despre odihnă
Puișorul
Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge și tot piuie,
Urechile-mi țiuie.
Mama cloșcă și-ai lui frați,
În grădină sunt plecați,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.
Puișor galben micuț,
Răsfățat, dar și drăguț,
Când găsești o râmă în cale,
De-o ciupești, cazi din picioare
Și te-ascunzi de ai tăi frați,
Fiindcă nu vrei s-o împarți.
Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muște înșelătoare
Și te crezi un cocoș mare,
Când motanu-i la culcare.
Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puișorul cloștii mame,
Numai cioc și gălăgie,
Azi-mâine trezești tot natul
Și-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuț,
Fii cuminte și drăguț
Și pe mama s-o asculți.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre înălțime, poezii despre răsfăț, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre muște, poezii despre galben sau poezii despre cocoși
Comoditate
Cad fulgii, fir-ar ei să fie,
Zici că sunt puf de păpădie.
Da nu e puf, e apă rece.
Precum iubirea, iute trece.
Trăiesc puțin, doar cât e ger,
Apoi devin apă și pier.
La fel și inima, iubește,
Până prea mult se încălzește.
Când arde tare, apare frica,
Că nu va mai rămâne cu nimica.
Și se retrage-atunci treptat
La starea de unde-a plecat.
E mai ușor, asta se știe
Atunci când nu-i nici frică, nici furie,
Când nu e ger și nici dogoare
Și inima în piept nu doare.
Da spune tu acum cinstit,
Un om ce-n viață n-a iubit,
Nu a trăit fără plăcere?
Eu zic că da, da-i o părere.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre plăcere, poezii despre inimă, poezii despre furie, poezii despre devenire sau poezii despre apă
Puf de păpădie
Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranțe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăștiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-așează pe umăr, altele plutesc în zare,
Și totuși, rămân dorințe agățate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorință încapsulată-n timp,
Delicată și învaluită în mister.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre dorințe, poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre râs
Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci
Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre vals sau poezii despre negru
Sonetul 98
Departe-am fost de tine-n primăvară
Când mândru' April, cu haina lui bălțată,
A întinerit tot ce era pe-afară,
Pe când Saturn râdea cu fața-i toată.
Însă nici cânt de păsări, nici vreo floare
Din cele cu parfumuri diferite
Nu mi-au rostit povești încântătoare,
Ca să le smulg din locuri însorite.
Nici crinul alb nu mi-a adus uimire,
Nici trandafirul roșu la culoare,
Pentru că-ți semănau bine la fire,
Căci le erai model și desfătare.
Dar îmi părea că-i iarnă fără tine,
Iar ele-s umbra ta în ochi la mine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre crini
Sub iarba câmpului
Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o știu cuvânt după cuvânt,
Petale vii și tinere de flori,
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecați departe,
De cei ce nu mai sunt.
Și răsfoind cu mâini șovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare:
Suntem mereu tot mai puțini sub soare,
Și tot mai mulți sub iarba câmpului...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, citate de Otilia Cazimir despre cărți, poezii despre tinerețe, poezii despre mâini, citate de Otilia Cazimir despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Primăvară
Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
aleargă sălbatic și viu.
În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neca depărtarea -
tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.
O floare albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc să se-ascunda
de firea zapezii ce moare.
Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
si fă să rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii goi.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare sau poezii despre sărut
Nu-i vorbă! Drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să și-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucățică cu bucățică. Poate că știa și părintele că este așa în lume; dar el avea legea lui: "Ce-i drept și adevărat, nici la dracul nu-i minciună!" Acesta era cuvântul lui.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate despre superlative, citate despre munți, citate despre minciună, citate despre legi, citate despre furnici, citate despre draci, citate despre cuvinte sau citate despre adevăr și minciună
Iedera
Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toți o sfarmă cu piciorul,
Și ea veștejește în grabă,
Dar, când iedera se-nalță,
Tot mai sus și mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubește,
Lăudând-o, că-i frumoasă.
Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toți îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul își înalță
Gândul către Cer mereu,
Îl iubește toată lumea
Și-i ajută Dumnezeu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre frumusețe, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
Obiceiuri
Îmi mut carabalâcul des, nu țin la loc, nu-s un statornic,
Nu cred în lucru, în imobilitate,
C-ar fi păcat să nu cunosc dreptate...
Ce-i rară, atât de rară și-o ador... atât de dornic.
Îmi plimb ideile printre mulțimi de sameni,
Îmi caut simț la fel, prietenii
Să mă descarc de vorbe, prin hârtii...
Că-i rar, atât de rar, să întâlnești om... oameni.
Îmi vând comori, ce tot credeam un bun, palpabil,
Dar mă despart să mă reînnoiesc,
Să nu prind vechi, un iz că ramolesc...
Că-i rar, atât de rar, să rămâi tânăr... stabil.
Îmi tot încerc să-mi mai fructific timpul, zile,
Că și sămânță, chiar de am lăsat
Pui, nu-i la fel și, versul mi-am semnat...
Că-i rar, atât de rar, pe raft... eu, facsimile.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre plimbare, poezii despre idei sau poezii despre hârtie
Nucul
Tot mai ceri puțin-rămasei
Inimi să mai simtă mult?
Nucule din dosul casei,
Tot al meu și-aici și-aorea:
Ziua-n vânt îți văd doinirea,
Noaptea ți-o ascult.
Umbra ta învelea rotundă
Masa cea de nu știu când,
Și-amândoi pe banca scundă,
Eu robind suflarea-n gură,
Și, eu acu-n cusătură,
Mama-mea cântând.
Jale tu, din legănată
Doină, ce de-amar omori!
Dar tu știi că niciodată
Nu cântam, urmându-i cântul,
Numai, nuce tu, și vântul
O însoțeai aorea.
Și-urmărind fugara-mi minte,
Mă-nvățai, prieten bun,
Cum s-adun în gând cuvinte,
Și-mi cântai spre a-mi da cărare,
Și vedeam că ies cântare
Vorbele ce-adun.
Ca și-atunci, mai coase mama,
Coase și suspină rar,
Dar când da-ndărăt marama
Dezvelindu-și câmpul frunții,
Părul ei e alb ca munții
Iernii lui Ghenar.
A murit pe luncă macul,
A murit și-i mult de-atunci.
Răzvrătit se miră acul
Mâni trudite-acum că vede
El e tot copil, și crede
Că-i tot vară-n lunci.
Plânge-acum cântând sub tine,
Nucule, pe cel ce-i dus
Nu mai vine-o nu mai vine!
Și-și îngroapă-n palme fața:
Cât de tristă-i sting ei viața,
Neguri din Apus...
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre noapte sau poezii despre munți
Întoarce-te-n iubire!
Când drumurile vieții prea tare se complică
Cuprins de deznădejdi
Privești în umbra ei și-o vezi atât de mică
Prin pete de-ntunerec nu mai zărești lumină
Nici urme de culori
Pe rozu-i purpuriu mai crește doar rugină
În valuri de uitări nu-i nicio amintire
Prin negura de timp
Și firul ei plăpând îl simți tot mai subțire
Speranța-i doar o clipă pierdută-n rătăcire
Nu te lăsa învins
Golește tot din suflet și-ntoarce-te-n iubire
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre amintiri
Oare păpădiile iubesc?
Delicată păpădie
Crești la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.
Stai în iarbă ca un vis
Și îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.
Aș sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre virginitate, poezii despre rai sau poezii despre delicatețe
Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre argint, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre muzică
Frunza din palma
Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui își amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Și atunci ce folos că ușa se va deschide?
Privise în palmă și-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunțate.
Începeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă își înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
și să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparține...
O fi uitat-o cel de după ușă.
În palma sa avea două destine...
Înțelese că trebuie să o facă
din nou pumn și să bată în ușă.
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!