Tăcere

Când tandreţea
în ultimul ei sediu, obosită,

adoarme, nava aceea, din toate mai incertă,
încă întârzie –

când albastrul explodează
în ochii tăi

care-i caută pe-ai mei
întru înlesnirea navigaţiei,

atunci îţi povestesc despre cuvinte
părăsite, despre epave

transfigurate de tăcere.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre dragoste...

Nu spune NU atunci când taci,
Nu îmi vorbi fără cuvinte...
Arată-mi cât de mult mă placi,
Ţinându-te de jurăminte!!!...

Nu mai promite lucruri mari,
Nu mai vorbi despre iubire...
Când ochii tăi mint şi nu-s clari,
Când tu produci doar amăgire!

Nu îmi mai spune "Te iubesc"...
Cuvinte ce nu înţelegi,
Cândva, poate îţi povestesc
Că dragostea nu are legi!

Nu mă privi zâmbindu-mi fals,
Atunci când ştii că te doresc...
Numai în doi se face vals,
Şi când cei doi se împletesc...

Dragostea nu este cuvânt,
Ce-l spui când ai de câştigat...!
Este un prea scump legământ,
Pe care însă, l-ai uitat...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Şi mă trezesc că-ţi desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reuşesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viaţa doar fiind.

Atunci când nu mai ştiu de tine...
Vorbesc cu cerul şi îl rog,
Să-mi dea curând veştile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când eşti cu mine... sunt întru toate.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruct

Piersici, pere, portocale,
căpşuni, cireşe, smochine,
mere, harbuji, cantalupi,
muzică a simţurilor mele,
plăcere binecuvântată a limbii...
acum, daţi-mi voie să vorbesc
despre fructul care fascinează
cu savoarea lui, cu culoarea,
cu parfumul silabelor:
mandarină, o, mandarină!

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele din amintire

Vii şi pleci din amintirea acelor zile
în care iubirea
înconjura casa cu lumina zorilor.
Câteodată veşti despre tine soseau cu miros
de glicină, picurând de pe zid,
alteori împreună cu sunetul verii în scădere
lângă aurul obosit al sicomorilor.
Vii şi pleci. Când te întorci
câinele tău este primul care prinde de veste.
Auzindu-i lătratul, întotdeauna înţelegeam că
dragostea a ajuns, odată cu tine, la poartă.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătăţile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscaţi
Care au crescut bizar între mine şi tine,
Spinii otrăviţi dintre mine şi tine,
Sârma ghimpată dintre mine şi tine,
Eu am să te ajut să înţelegi
Că totuşi vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ţi spun povestea
Despre destin...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortua (v)est

Interfaţă anonimă
Un articol nesemnat
În carte stingheră
Cu paternitate incertă
Interpretat satiric
Descifrat ironic
Un caz natural
De făcătură iluzorie
Despre resemnare
Şi despre anonimat
Cu accente confuze
Neaşteptat de introvertit
Depăşind plecările
Ireparabil şi irepetabil
Părăsit în tăcere
Singur şi sinistru.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi

Tandreţea picăturilor de rouă
Şi-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Şi-aşteaptă mute puii până vin...

Tandreţea picăturilor de ploaie
Şi-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Şi mâna mea ce despre toate scrie...

Tandreţea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...

De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc şi de mătase, părul ei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava, solidă şi neagră

Nava, solidă şi neagră,
pătrunde în întunericul clar
al marelui port.
Linişte şi frig.
— Oamenii care-o aşteaptă
încă dorm, visând,
la căldură, departe şi totuşi părtaşi în acest
vis, poate...

Cât de reală este veghea noastră, alături de visele
pline de îndoieli pe care le au alţii! Cât de sigură este, comparată
cu visele lor tulburi despre noi!
Linişte. Tăcere.
Tăcere care, spărgându-se, în zori
va vorbi altfel.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce culoare au ochii tăi?

Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu ştiu cum faci,
În viaţă îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicţie cu ceea ce simţi
Şi ascunzi în ei sensuri şi non-sensuri,
Paradigme cu subînţelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îţi spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanţe de nu pleca
Şi mă întorci din drum,
Direcţii diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar şi-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Şi-mi cauţi privirea în oricine,
Pentru că în ei găseşti ceva familiar,
Acel "aşteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, aşa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim şi vorbim

Privim şi vorbim despre păsări,
culori exprimate pe cer,
despre iubirile pierdute
regăsite-n anotimpuri,
despre câmpii ruginite-n tăcere,
tăcere neclintită în flori
asediate de fluturi.

Privim şi vorbim despre cai,
caii pământului
în obsedante galopuri,
despre păduri şi ape,
despre tot ce mă-nconjoară.

Dar dincolo de munţii de sticlă
ne rămân amintirile

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este un simbol al eternităţii. Ea ne smulge întru totul simţul timpului, ne distruge toate amintirile despre un început şi toate temerile despre un sfârşit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Recunoaşte-ţi ADEVĂRUL ŞI EL VA VĂ ELIBERA!" În concluzie, mai întâi de toate realizează că în viaţă, cel ce ştie nu vorbeşte, după cum cel care vorbeşte nu ştie. Dar pentru Acela care este cu adevărat Liber, va exprima Adevărul, indiferent dacă vorbeşte sau păstrează tăcerea. I: Bre, ai 800 de videoclipuri şi vorbeşti despre tăcere? A. M: Cum aşa? Când s-a întâmplat tragedia şi ce te face să crezi că "vorbesc despre tăcere"? "eu"-l vostru e ca şi copiii care se uită la poze (titlu şi cantitate) nu la conţinut (interioritate)? Te-a lăsat mintea să vezi o expunere de a mea, cap-coadă? Îndoim-aş. Oare nu cumva împărtăşesc despre Tine? Despre fiinţa noastră reală, LIBERTATEA? Ar trebui libertatea să se limiteze la tăcere sau la cuvinte? Dobândeşte, află mai întâi cine eşti şi odată recunoscut "Adevărul, el te va face Liber", atât de tăcere cât şi de cuvinte. Pentru că aşa cum trăncăni non-stop mintea în capul tău nu rămâi "Bre!" decât o victimă, un sclav pe viaţa a ei... Voi sunteţi Orbi şi nu vedeţi strategia minţii pe care o demască Maharaj: "Zi-i BRE Libertăţii să Tacă, că te îndrum "eu" ca şi până acum la rătăcire şi suferinţă! Să vezi ce îţi vorbesc "eu"!!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu folosi cuvinte mult prea mari pentru subiectul ales. Nu scrie "infinit" atunci când vrei să spui "foarte". Altmiteri, vei rămâne fără cuvinte pe care să le foloseşti atunci când vei vrea să discuţi despre ceva cu adevărat infinit.

citat clasic din C.S. Lewis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre nimic

Acum ar fi să scriu anume despre iarnă
Şi despre reni la sănii şi moşii cu desagi
Venind în noaptea-n care o stea îndrumă magi,
Lumina strecurându-mi subţire prin lucarnă.

Ar fi să scriu de pluguri ce gâfâie când ară
Cea brazdă mai adâncă să fie an mănos,
Ignatul cu cârnaţii de porc şi cabanos
Şi-atâtea-n tihna sfântă ce dăinuie-n cămară.

Nu vreau să scriu nimic acum despre iubire,
Despre trădări, dueluri sau dor nemărginit
Ori cum întâiaşi dată m-aş fi îndrăgostit
De bruna mea colegă ce nu mă vroia mire,

Nici despre vreo angoasă haină sau ispită
Ori gânduri germinânde tăcut sub cozoroc;
Nu scriu despre nimica şi nu e nenoroc,
Atât numai că mintea un pic e obosită.

Îmi iau răgaz de pace rupându-mă de toate,
Trosneşte-un lemn în focul ce arde magistral...
Când Bachus îmi vesteşte rubinul în pocal
Închin în cinstea voastră: "Mulţi Ani cu sănătate!"

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vârstă

Îţi mai aduci aminte, doamnă,
Când împlineai, atunci, cincizeci?...
A mai trecut încă o toamnă
Şi ai ajuns la... patruzeci.

epigramă de Mihai Danielescu din Apă distilată (2004)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Brown: Dorinţa mea era să devin scriitor, asta este tot! Îmi doream să scriu despre tot. Despre tot ce se întâmplă într-un moment. Despre cum arată florile atunci când le tii în braţe. Despre acest prosop, cum miroase, cum îl percepi, acest fir. Despre toate sentimentele tale, ale tale şi ale mele. Despre evoluţia lor, ce eram noi odată. Totul din lumea aceasta. Totul amestecat, cum se întâmplă acum. Şi am dat greş. Am dat greş. Indiferent cu ce ai începe, sfârşeşte prin a fi prea puţin. Să împărtăşeşc nenorocita de mândrie şi absurditatea!

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet pe cale de dispariţie

Eşti o bombă de cuvinte
păi atunci hai explodează
nu mai fi aşa cuminte
şi aruncă-le o rază

Hai odată explodează
schije să-ţi arunce versul
poezia stă de pază
să nu fugă universul

Doar o schijă asta-i versul
nu mai fi aşa cuminte
tăcerea dacă-i reversul
fii o bombă de cuvinte

Şi-nc-o dată explodează
fii cu moartea hai pe fază

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals tratat despre arta poetică

Să scrii cu cuvinte despre cuvinte
poemul care nu va fi terminat niciodată
ce invenţie imbecilă, abstractă şi inutilă;

Scrii cu cuvinte limpezi
despre apele învolburate
despre risipirea sinelui
prin văile pârjolite de arşiţe absurde
sau invers, cuvinte jegoase
despre floarea purtată la rever
la un timp şi într-un spaţiu
care refuză schimbarea.

Cuvinte-apă despre piatră şi foc
cuvinte salamandre
târâte prin subsoluri umane
cuvinte incolore despre cameleonul
şi oştile lui forţând intrarea în agora,
cuvinte simţite despre nesimţire şi ignoranţă, cuvinte blajine despre răzbunare şi ură
cuvinte trăznite într-o zi secetoasă
când lacrima animalului caută urma, făgaşele, rostirea-ntr-un grai necunoscut
cuvinte - cenotafe - despre morţii fără nume,
cuvinte moarte despre viii viiturilor nefaste,
cuvinte spintecate amintind cuţitul
ajuns la rădăcina osului,
cuvinte răzbunătoare pentru privirea ta
de bovină înţepenită în albul pergamentului
(cum ţi se pare asta, scribăreţ nenorocit?)
scrii cu cuvinte care s-au scris
înaintea rostirii tale de papagal,
cuvinte scorpion pentru păduchii zilei
cuvinte cu miros de înger
pentru cei cu brâuri de dinamită
şi cagule pe suflet,
cuvinte ciuntite pentru zămislirea întregului
pentru defăimarea integrului,
cuvinte care sângerează
- coşmar în somnul pescăruşului -
cuvinte sclave pentru democraţia împodobită cu flori de plastic
bocet neîncetat şi fără lacrimi
e toata tărăşenia aceasta –
cuvinte canibale – peştele cel mare îl mănâncă pe cel mic precum mafiotul cel mare îl împuşcă
în frunte pe mafiotul cel mic
în aplauzele frenetice ale mascaţilor -
cuvinte totemice despre invazia Megabiţilor
în sunetele fanfarei galactice,
cuvinte tăcute pentru seminţiile nomade
ale norilor, precum oamenii
vin şi pleacă, întotdeauna singuri.
Cuvinte de pământ spălate de ape,
cuvinte de ape secate de foc,
cuvinte de foc stinse de ape
în sensul giratoriu al zădărniciei.

Despre EL, însă, nu se poate scrie
decât cu cuvinte dumnezeieşti.
Poate de aceea îi rostesc numele
doar în singurătatea albă
a străfundurilor.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea frumoasă a vieţii

partea frumoasă a vieţii este cea nespusă
secunda de tăcere şi incertitudine
risipa de nori alungindu-se pe pleoapa apusă
de aceea tot ce îţi cer este să nu atingi
povestea aceasta de dragoste
să nu clipeşti, să nu spui ceva
e doar o lebădă ce va pluti odată
cu valul ce-ţi va mângâia privirea ta
să discutăm mai bine despre micile banalităţi ale vieţii:
despre delicioasele salate de vară ale bunicii,
despre cura de bere Golden Brau şi efectele ei sentimentale
pe care le resimt şi în ziua de astazi,
despre amenzile nejustificate care se încasează în troleibuzul 41
şi imensa tristeţe pe care am transportat-o în trenul de întoarcere
despre aerul desuet al lentilelor rotunde
şi despre atâtea şi atâtea încă
să discutăm la nesfârşit, interminabil, dar în şoaptă
să nu trezim frumoasa poveste de dragoste
ce toarce în mine într-o tăcere măiastră, înţeleaptă.

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste ce încă se scrie

Azi îţi voi spune
despre ochii din inima mea,
despre lacrima lor
ca o scorţă de cer înnorat,
despre nesomnul lor,
tulburând stelele,
ca şi când zei beţi
ar fi dansat desculţi prin ei...

Aş vrea să cred
că încă mai sunt acea câmpie
înflorită până la Dumnezeu,
plutind doar prin vene de înger,
înălţându-te la atingere,
durându-mă la desprindere
şi tot mai vie prin tine,
bărbatul ce îmi suflă peste răni,
învelindu-mă frumos
în cămaşa în care ţi-au rămas
bătăile inimii-
ca o poveste ce încă se scrie...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!