În colțul gurii strângi creionul cu iubire
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Visezi în lumea ta, de alții ne-nțeleasă,
cum dragostei să-i dai o sfântă veșnicire.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
În astă noapte albă de scris nu te apuci.
În încordatu-ți dor simțiri sunt suferinde.
Ai în odaie-o sobă și-n ea lemne trosnesc...
Înmăgurit ți-e chipul cu ochi ce-n zări privesc...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre înălțime
- poezii despre tristețe
- poezii despre sâni
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Elemente
Ești foc
Și-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenușă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Și vise de fum ridicate la cer
Și lemne și scrum.
Ești apă
Și inima mea ți-e scoică loială,
Urma ta - sunetul mării,
Al furtunii și al nopților senine,
Parfumul lacrimilor sărate,
Gustul rece și proaspăt,
Atingerea ploii pe umerii goi,
Speranța alergând în valuri să înțepe uscatul.
Ești pământ,
M-ai clădit și mă-ntregești,
Din tine m-am născut și la tine mă întorc,
În tine înfloresc, pe tine mă usuc,
În mine rodești, înflorești și dai viață.
Ești aer,
Trăiesc doar atunci când te inspir,
Când te sorb fără să mă satur de tine,
Când mă umpli fără să mă simt plină,
Cănd mă golești și mă omori încet,
Când nu te am mă sufoc,
Trăiesc artificial și mă sting încet.
Ești foc
Și-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenușă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Și vise de fum ridicate la cer
Și lemne și scrum.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre cenușă
- poezii despre sunet
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre lemn
Și uite-așa mi te dai toată
Ți-s ochii dimineți de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Și soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.
Ți-s buzele de foc și pară,
De catifea... și flori de mac
Iubirile... când se-nfășoară
Cu vise-n dulcele... iatac.
Ți-s sânii patimi... și ispită,
Plini de nectar și tainic dor,
Ca o chemare... nesfârșită,
Când cerul curge pe covor.
Ți-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... și plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Și să te-adune... din tăceri.
Și uite-așa... mi te dai... toată
Cum nu credeai... a fi... amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea... sfântului fior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre plăcere sau poezii despre ochi
De dragoste...
Și peste umerii albaștrii,
Ai sânilor aproape goi,
Voalul privirii se desfată,
Precum un dans, în pași de doi.
Pe coapsele alunecoase,
Spre întunericul ceresc,
Se prind săruturi de lumină...
Ah! Nici nu ști cât te iubesc!
Vulcan privirii mele oarbe,
Erup sub raza ta solară...
Tu ești osânda vieții mele
Și-a universului povară...
În constelații răvășite,
În visele-mi târzii și grave,
Tu ești un înger de lumină
Ce leagă două lumi de ape.
Umbre cerești te înfășoară,
Iubire fragedă și rece...
Ah, te zăresc întâia oară
Și chipul tău în gându-mi trece...
Hrănit cu vise iluzorii,
Te-am pus în colțul meu uitat de cer,
Himeră-a nopților de gheață
Ce dormi sub pleoape de mister.
Frumoasa visurilor mele,
În noapte, vino la latar!
Să-ți îngenunchi... Printre săruturi,
Să-ți cer iertare iar și iar...
Și-n legământ fără credință,
Din fulger încă răsărit,
Să întrupăm eternitatea
Celor ce veșnic s-au iubit.
Să-ți dăruiesc inel de alge
Pe marea cerului sculptat...
Să fim de-acum mereu aproape,
Să ne iubim cu-adevărat...
Întinde-ți mâna ta de vise,
În vise blonde să aluneci!
Săruturi stranii te așteaptă!
Tu, cu privirea ta le spinteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre îngeri sau poezii despre vulcani
Creionul fermecat
Am găsit pe raft uitată-n
colț o călimară
Cu zâmbet purpuriu și
roșu de cerneală
Mă aplec să iau o coală
goală
Și toate filele din carte
-mi zboară
Să iau creionul eu nici
n-am apucat
El desenează singur un
cerc neregulat
O radieră în mâna dreaptă
am luat
Să șterg tot ceea ce creionul
dansând a desenat
Dar lacrimile-mi curg mereu
inima mi-e grea
Nu pot sa fiu acea ființă
rece, rea
Nu pot sa-i șterg pe acei
ce se iubeasc
Sunt doi, nu vreau, nu pot
să îi rănesc
Pe coala albă simplu se
iubesc
Din coala de hârtie imi zâmbesc
Din ochii mei izvor de
lacrimi sincere curg
Și buzele uscate mă ustură
mă frig
Râd, las totul baltă, nu
mai scriu nimic
În suflet mă privesc, sunt liniștit,
Creionul desenează, acum e fericit
Pun de o cafea și-n carte
am privit
Să văd creionul fermecat
de a obosit!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre zâmbet, poezii despre desen, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre sinceritate sau poezii despre roșu
Când...
Am fost la ea și m-a respins,
M-am simțit jalnic și învins,
Și a plecat râzând de mine,
Și nici măcar nu m-a atins,
Eram un foc aproape stins,
Orice-ar fi fost nu a fost bine.
Acasă mort de supărare,
Și-n suflet c-o durere mare,
Pun capu-n pernă să adorm,
Că veni vremea de culcare,
Și-n vis iubita mea apare,
Și-i zic că o iubesc enorm.
Și-i lumea foarte fericită,
Lângă femeia mea iubită,
Și nu mai vreau a mă trezi,
M-așteapt-o zi neliniștită,
Și-un gust de viață otrăvită,
La noapte oare ce va fi?
Deși ai ochi și multe daruri,
Pe timp de zi le dai amaruri,
Și-i difcil și să iubești...
Mai pierzi o oră, două-n baruri,
Ieși trist și de-asta te întreb,
Tu când visezi și când trăiești?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre supărare, poezii despre somn sau poezii despre ore
Mulțumesc
Soarele apune
Pe nisipul fin
Noi stăm împreună
De mână te țin.
Blând ne luăm în brațe
Și-n ochi te privesc
Mă întreb de ești
Un înger ceresc.
Mă strângi cu putere
Sunt la adăpost
Brusc am și uitat
Durerea ce-a fost.
Te sărut pe buze
Tu nu te ferești
Nici nu mai știam
Cum e să iubești.
Pe sus tu mă duci
În camera ta
Iubirea-nflorește
Inima și ea.
Atingerea-i blândă
Deși mâna-i grea
O așa iubire
Nu va eșua.
Inima mea bate
Pulsu-i ridicat
Fiindcă tu iubite
În ea ai intrat.
Toată noaptea simt
Că îmi dai fiori
Ne strângem în brațe
Ne sculăm în zori.
Te privesc în ochi
Vreau să-ți mulțumesc
Că m-ai învățat
Iarăși să iubesc.
poezie de Jody Perrin, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre nisip sau poezii despre mulțumire
Din cătarea de cuvinte, ține minte
Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.
Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertății hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.
Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.
Să le las să se înfrupte-n
unda șansei ne-ntrerupte
prin extazuri și simțiri
vindecabile-n iubiri.
Să știu toate că-mi revin
într-un cer de piept senin
unde, ritmu-i mai calin
ca un vers, un vers blajin.
Cât credința mi-este sfântă
lacrima în ochi se zvântă
dragostea în sânge-mi cântă,
castității, ce-nveșmântă.
Printr-o-ncredere deplină
doi într-unul se-ncunună
pulsu-n vene foc răsună
când e dragostea nebună.
Într-un an, la întâmplare
din ăst veac ce mă tot doare
am să ies la drumul mare
să-ți pun slovele-n cătare.
Din cătarea ce-ți rămâne
îmi scot versu' din ruine
scriu ce-aș spune fără glas
spun de-aș fi, în ultim ceas...
Iolanda Șerban ©
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre virginitate, poezii despre versuri sau poezii despre vamă
Ispititoare
Frumusețea, nu-i neapărat criteriu...
Cu siguranța însă eleganța-i este
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...
Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.
Inteligența îi este sigur necesară
La fel și bunul simț, îi e primordial.
Expunerea în dorințe îi e clară...
Cititul, istețimea-i sunt... memorial.
Are mișcări feline și unduietoare...
Mâna o duce în gest de indiancă.
În urmă lasă un fin parfum de floare
Și are piele de măslin, de italiancă.
Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul...
Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.
Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul...
Visezi să-l prinzi, să-l simți, în zbaterea de laț..
De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit
Întregul piept îți intră-n aritmie...
Ești fermecat instantaneu, ești ispitit...
Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.
Și când picior peste picior își pune
- Ah, Doamne, cum femeile sunt "bune"! -
Aluneci visător spre goliciune;
Iubești, cât de naivă ar fi și fără înțelepciune.
O și visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor...
În gemete străfunde și ritmate
Nu contezi... Sleit ești de putere și de dor.
Cu gândul dus - eram pierdut în scris -
Când am simțit în nări o dulce boare...
M-a întrebat..." Accesul e permis... "?!
... O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre înțelepciune, poezii despre siguranță, poezii despre ritm, poezii despre poftă, poezii despre picioare sau poezii despre naivitate
Intersectări
năluci de clipe trec spre totdeauna
și-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr șoptește-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătușate,
de-acolo-ți cad tristețile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbrește-n întrebări
și umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
și-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.
&
mai toarnă foc pe flacăra subțire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărățire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de șoapte-mi dai în sânge-orbire
și-n văzul de lumină-mi ești genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veșniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ninsoare, poezii despre lumină sau poezii despre foc
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Și acum ce să fac
și acum... ce să fac,
să îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu
te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
să îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau
și cum de îmi permit să-ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape
te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
să-ți fur privirea ce mă fură
mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză
mă iartă dacă am greșit,
mă iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege
acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, să-ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre roz
* * *
hai, intră,
așează-te cât mai aproape,
și gustă din restul dulceții de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu privește-l în ochi
și cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
și ar vrea să mă strângă ca pe vremuri
în brațe...
- ce fac?!
stai puțin acolo
să pun niște lemne pe foc
căminul e rece și strigă la mine cu voce de gheață
- sunt bine
desigur că sunt bucuros
am noroc că iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă așez
un an m-am zbătut ca un pește pe maluri
de bine dacă vrei
- deschide te rog frigiderul și scoate din el tot ce vezi
astă seară doar vară s-a dus,
și toamna lovește în mine
și strânge te rog de pe masă slănină și coajă de ceapă și spăla vesela,
te rog
cât e lingura-mi plină cu apă...
îți spun
- uite sunt mai cuminte,
mai matur,
mai așa nu știu cum
dar și tu te-ai schimbat
în cuvinte parcă torni gingășie de fum
și te rog,
nu-ți feri ochii,
vreau o seară întreagă
în ei ca pe vremuri-adânc să privesc
și mai vreau să șoptesc înc-o frază banal de banală,
însă iată o calc,
o strivesc
și ceasornicul ăsta pe masă
sună parcă a dimineață
și ecoul lui trist în timpane leagă cuie de ține cu ațe,
- mie-mi par zornări de ciocane
te rog
tot mai rar să mai intri
- cum am spus?!...
Da desigur
mai des... dacă vrei,
poți să-mi scrii
uite-i toamnă
deja e răcoare,
și afară-i o ceață lăptoasă
vezi să nu te răcești la picioare
ai drum lung de făcut pân-acasă...
poezie de Iurie Osoianu (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre schimbare sau poezii despre pești
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
Să mai sărut o dată urma ta!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre câini, poezii despre vagabondaj, poezii despre sat sau poezii despre păr alb
Cazualitate
Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veșnica-nțeleaptă.
Stânga mea zâmbește,
blândă mulțumire
degetelor unse,
toate cu iubire.
Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deși diferă,
ele-și sunt... surate.
Caut o pricină,
volițională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.
Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ți scrie
cealalt-amețește'un,
dans, de bucurie.
Și deodată gânduri,
de pliroforie,
mâinile-mi adună'n,
sfânta armonie.
Inversându-și roluri,
dreapta chip dezmiardă
stânga scrie-o taină,
ea, fosta bavardă.
Mâinile-și dau mâna
ca-ntr-un vals se-adună
iubirea-nțeleaptă,
inimi-ncunună.
Una-și scrie vise,
cealaltă vibrează,
dar când se-mpreună
dragoste-ncrestează.
Stânga și cu dreapta
fiindcă-mi sunt surate
fac din faptă, scris,
De... cazualitate.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre plâns sau poezii despre mâini
De ce?!
De ce ți-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ți-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ți sunt ca fructul desfătării?!
De ce ți-e glezna zveltă și firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ștrengar?!
De ce ți-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!
De ce ți-e șoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverși în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!
De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Și toate pier în negura de vremi?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre muzică sau poezii despre miere
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre creștere
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață
Șoapte
Se lasă seara....
Și totul se îmbracă-n liniște
La masă în tacere, o mână-n taină scrie.
O foaie, altă foaie...
Și parcă rândurile-ncep să zboare
Ce taină mare se așterne în odaie?
O, iată o lumină!
Și mâna nu mai scrie...
Căci peste ea în taină
O mână albă se apleacă
Și mângâie cu dragoste, sărmana mână ostenită!
E mâna Tatălui Divin
Ce nu întârzie să apară, când în tăcerea nopții
Micuțul lui copil îi scrie o scrisoare.
Dar mângâierea caldă, și plină de iubire
Presară peste pleoapele obosite...
Pace, speranță și iubire!
Și vocea blândă a Marelui Părinte
Șoptește în tăcere... TE IUBESC copilul Meu,
Dormi în pace!
poezie de Ana Pașcalău (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre scrisori, poezii despre pace sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Versuri puerile
sânge asurzind de flacără
în inima întrebuințată spre a fi,
între coapsele ei pruncul neființă așteaptă
propria dimineață
citind pe chipul tău poezia zâmbetului
lumina mi se dezbracă de trist,
îmi intră în scheletul viselor impudice
fac dragoste cu umbra
ce se revarsă din tine-n țărână
din pricini de soare ori lună
amor cu pământul ce se va deschide o singură dată
să intru însoțit de carne
duhul îmi va fugi cât va vedea cu ochii
&
până moartea ne va râde în luturi
tu ești genunea în care cad
în iubire
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în amurg
O noapte în amurg
În sufletul unui demiurg,
Trist și solitar,
Înecat în propriul amar.
Sub vatra lunii,
Se întrezăresc mii și mii
A stelelor făclii.
Sub umbra unui tei,
Cu al său condei,
Schițează în linii ample,
Potretul unui tinere doamne.
O viață boemă,
Simplă și lejeră,
O extravaganță
De înaltă manieră,
Într-o lume atăt de mizeră.
Ea, o perfecțiune întruchipată
În capodopere de artă,
O naturalețe infantilă
O privire docilă,
Un zâmbet inocent,
Un cutum evident,
Involuntar, inert.
Ochii ei de un albastru pur,
Sclipiri de stele în amurg.
Stele care nu se vor stinge vreodată,
Rămân și parcă așteaptă,
Să-i mai privesc măcar o dată,
Să mă scufund, iar in albastrul lor,
Albastrul cerurilor,
Să-i privesc cu dor.
Zâmbetul ei gingaș și surâzător,
Mi-a adus soarele,
Când eu aveam doar nori.
Mi-a alinat sufletul
De atâtea ori..
Parfumul ei nu s-a șters,
Îl simt ca și atunci;
Cu note florale și arome dulci,
Ce mă-mbie la visare,
Și la o profundă contemplare.
Mă jucam prin părul ei adesea,
Iar ea îmi zâmbea.
Îi șopteam cuvinte dulci
Și soapte de iubire,
Ne promiteam,
Că nu ne vom gandi,
Vreodată la desparțire.
În astă noapte de amurg
Sunt stele care se sting.
Nu mă mai așteaptă,
Ca și altădată,
Să-i mai privesc,
Măcar o dată
Și să-i uit.
O noapte în amurg,
În sufletul unui demiurg,
Rătăcit în intunericul obscur,
Fără al ochilor albastru pur,
Sub al lunii abajur,
Singur și confuz.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre tinerețe