Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ce-ar fi dacă pentru o fărâmă de clipă te-aș elibera din frâiele rațiunii, lăsându-te pradă dorințelor? Ți-ar sfâșia lent orgoliile, isipitele nesupuse, amintirile mute lăsând adânc impregnat pe trupul de lut urme de extaz. Lent ne-ar sorbi întunericul șubred amestecând instincte, fericire și agonii. Dezinhibat si intens, cu iubiri mocnind in suflete flămânde de moartea uitării la
margine de apus tardiv. Te-aș lăsa să-mi domini fricile, încercările eșuate, șoaptele latente, până dincolo de compromis. Și dacă am fi alcătuiti din gânduri imperfecte, forme abstacte și efemer ți-aș pune piedică la mijloc de iulie. Să răsari în adânc de sine cu vară și valuri de cer albastru. Să furăm timp. Vrei?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mă-nchipuiam câteodată timid, la adăpostul gândurilor sărace, cuibărindu-mă la tine în suflet. Pentru un ceas prelung de visuri fragede, o clipă de apus veșted devenea inspir molcom de răsărit. Lumina regăsirii pătrundea în grăunte de lut, înăltându-se lacom peste amintiri. Îți miroseau pașii a flori de toamnă, pe tărâm de șoapte. Am strănutat iubire. Pesemne eram bolnavă de adânc dor și leacurile acestei lumi, pământii, efemere ne erau aninate pe brațe de Cer. Dacă m-ai strânge la piept cu ardoare... ți-aș da freamătul vieții cules în pumnii mici, fericiri care nu se ofilesc niciodată. Ți-aș da visuri la schimb și senin de privire odihnită în rugăciune. Ne-am trăi cu recunoștință la fiecare margine de zori proaspeți. Te-aș iubi o șoaptă de efemer, un codru de viață și-un surâs. Te-aș iubi nestins o veșnicie și încă puțin...(


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-aș număra visele pe degete. Le- cerne fiorul din ispita clipelor până la margini de apus tardiv. Apoi, în liniștea albastră a țărmului, cu șoapta uitării agățată de senin, ți-aș strânge amintirile în căușul palmei mici. Nu cumva să-mi picure adâncul nopții, muguri de întuneric peste sufletul pribeag. Dorul să-mi fie șubred, cu genele lungi, grele, cernite de orgolii și rătăciri. Inima plină de tine, întreg, neatins, sub umbra delicată a razelor cuminți de lună. Când se oprește timpul să te stingi, să-mi învelești trupul gol cu tăcerea trecutului; cu tine prezent în luminile fade și poate într-un colt stingher de surâs. Până s-or domoli siluetele mute și vântul schimbării și-ar înteți rafalele de bine. Vom învăța privim lumea în culori deschise, doar avându-ne reciproc, sincer, dincolo de compromis, absență și ignoranță. Până vor muri în noi păcatele și amarul vremurilor trecătoare de la prea mult frumos. De la prea mult iubit, până la început de poveste fără sfârșit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aș scrie...

Te-aș scrie cu peniță de argint, pe un răvaș înmiresmat în șoapte
Albastru din cerneala de abis, să-ți fie vis frumos, lumină-n noapte
Te-aș scrie cu emoție și surâs, la răsăritul mărilor tăcute
Să te îmbrace liniștea-n plăceri, să-ți fie dorul plin de muze mute.

Te-aș scrie sub fiorul gândului apus, pe urma pașilor stingheri din umbră
Ecoul frânt al graiului nespus, extaz pierdut în agonia surdă
Te-aș scrie în ispite oarbe, căuta pretexte să te șterg
Și unde-ți freamătă dorința-ntâia oară, acolo aș fi, acolo vrea merg...

Te-aș scrie molcom sub un tei bătrân, cu ramuri înflorite de parfum
I- tăinui trecutul în adânc, să te iubesc intens și-n veacuri, ca acum.
Te-aș scrie nebunesc și echivoc, cu patimi stinse într-o amintire
Cum se topește scrumul într-un joc și clipa într-o fragedă trăire.

Te-aș scrie până mi- ar pieri uitarea și oamenii n-ar mai avea povești
Și te-as iubi cu-nfrigurare, mai abitir m-as bucura că-mi ești
Te-aș scrie tremurat în anii grei, cerneala îmbrace-un vis cărunt
nu-ți apună rima în alt suflet
Să-mi fii mereu și virgulă și punct...

poezie de (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă voi pierde de mine o vreme. Cât învăt fiu și să dăruiesc. Mult și intens până se vor topi orgoliile hâde în măreția lor. Pe urmă tu le vei cerne ușor cenușa în pământ roditor, înăltând silueta altor trăiri atât de utile esenței noastre. Ne vom strânge în brațe lent și sincer. Ca o regăsire de sine în celălat. Cu îngăduință și blândețe, dincolo de așteptare și compromis. Ne aveam. Și era bine în răcoarea privirii tale, la adăpost de singurătate....


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și acum îmi miros încheieturile a fericire. O inspir cu putere, controlat în linistea gândurilor aglomerate. S-a impregnat în suflet printre suspin și extaz lent, agonisit anevoie, dincolo de amintiri și cuvinte fără noimă. Sunt ai mei oamenii frumoși.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi te-ai ascuns într-o adiere sărată de răsărit. S-a oprit timpul scurs agale în vâltoarea clipelor și țărmul sărutat de valuri înspumate se oglindește într-o fărâmă de șoaptă. Algele moarte îmi zgârie sufletul, murdar de toamna tăcerilor. Miros a uitare și a dorințe îmbrățișate cu patos, când genele ating priviri însetate. Mi-e foame de tine, de tălpi mici care lasă urme pe cerul mării nesfârșite. Te-aș sorbi egoist și tandru până în adâncuri de suflet, să-mi lași urme neșterse de apus, pe trupul gol, într-un dulce preludiu. Ți-aș smulge tainele, strânse cu grijă în palmele albe, ispitite de zorii proaspeți. Aș face din flori legături nepătrunse. Nu cumva să-ți răpească timpul povestea și bruma de libertate. Cu cine mi-aș împărți graiul surd pe digurile mute? Cu cine porni într-o aventură, desculță, plină de poftă și entuziasm? Cine mi-ar plânge pe umerii arsi de soare nestins și nebunie?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!

La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!

Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
mă zgârâi, mă dori
mă pierd în ochii tăi!

Și te-aș face-o margine de timp,
mă pierd, cad prin tine!
simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!

Și m- pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă sărutările ar fi parfum de floare te-aș lăsa să-mi împletești cerul albastru cu tandrețe. Și-aș atinge cu buzele inimii câmpuri de maci, pasiune, iubiri care spulberă lumi efemere până la porți deschise de Rai. Câtă frumusețe și candoare acolo unde n-ajunge niciodată frigul singurătății!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!

La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!

Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
mă zgârii, mă dori,
mă pierd în ochii tăi!

Și te-aș face margine de timp,
mă pierd, cad prin tine!
simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!

Și m- pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce te-aș mai scălda în lumină. Să-ți mângaie cu raza blândă trupul gol. -i fie naivul freamăt și ispită în hruba uitării. Când apune tăcerea tu să-mi răsari în suflet cu senin. Să-ți fiu rugăciune și să ne-ntâlnească hazardul într-un singur gând, dincolo de punți netrecute. Pot și vreau căutarea aceasta neîntreruptă, febrilă, vindecătoare. Mă seduce până la agonie mușcând cu patos amalgamul trăirilor. Pot să-ți mestec amarul și-apoi să-ți dau înapoi fericire. Tu poți?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă visele ar fi culori te-aș lăsa să-mi pictezi sufletul pe o fărâmă de primăvară. Și două gânduri proaspete, indecente și atât de stângace prin cumințenie, ar face să ne fie răsărit pretutindeni. Aripi de zâne mustind a praf de stele și viață, fluturi și surâs candid de soare ar strânge în pumni de trecut veșted toate răutătile.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te rog nu-mi lua iubirea! Chiar de s-ar strivi sub greutatea orgoliilor mute toate rasăriturile, chiar de s-ar spune în șoaptă adevăruri închipuite. Nu vreau să-mi fie sfârșit lent și anevoios această lipsă a iubirii nemărginită. Să-mi rămână rugăciuni calde, înălțate din suflet păgân până la usile cerului și câteodată, cu îngăduință, pe gene de văzduh albastru să-mi reazăm visurile firave.
Te rog nu-mi lua iubirea! Ca nu cumva însetat de nevoi primordiale rămân un biet hoinar în această tragică aglomerație. N-am vreme. Ia cu tine bogățiile, pizma, trufia și nemultumirile. Îngroapă-le cu înțelepciune departe unde n-ajung nici măcar gândurile nestăvilite. Altfel ne vor cotropi fară regret fiecare acces tardiv de bunătate.
Te rog nu-mi lua iubirea! Mai cu seamă când nu sunt vrednică de veșnicia ei în acest amalgam de ispite. Și dacă plâng și sunt furioasă iartă-mă! Poate din mila aceasta nemăsurată o să învăt la rându-mi meștesugul iertării, fără pic de reminescențe.
Te rog lasă-mi iubirea! Dacă vrei îți promit c-am s-o dăruiesc neoprit pentru vindecare. Până rămân pustie, săracă și fericită. Ne-am împărțit! Și noi știm, în lumina tainelor noastre că tocmai iubirea aceasta dăruită ne înalță până dincolo de efemer..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă mi-ar fi după voie te-aș iubi într-o deplină tăcere. Cu fiecare inspir de clipă fragedă, cu fiecare asfințit însigurat de aprilie ți-aș îmbrățișa sufletul ostenit. Într-o aglomerație de gânduri, dezbrăcându-ne ușor de ispite și rațiuni hâde, în opoziție clară cu vanitatea, ar curge timpul spumegând în valuri de vreme efemeră. Poate n-ar fi nimic în fond, doar o fărâmă de liniște menită să-mi potolească setea de tine. Am râde în hohot pe un picior de primăvară târzie, aruncând regretele în hruba uitării. Oricum n-au nici un rost.
Am gustat cu poftă toate emoțiile. În goana aceasta aclamată de străini lacomi m-am împiedicat de fericire. De atunci și până acum îmi șchioapătă sufletul. Nu vreau nimic. Nici mă cerți, nici mă aperi cu stângăcie de răutate. Ai clipit și ti-am prins de gene raze de soare. nu-ti fie frig sau întuneric. Și mai cu seamă nu uiți niciodată drumul înapoi...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus că dorurile prind rădăcini la răscruce de gând? Freamătă, șubrezesc apusuri cuminți, amestecă orgolii și ispite. Iulie are chip de floarea soarelui și noi, cu pași de lut proaspăt ne-am smus din toate amintirile. Ne hrănim reciproc cu sfidare vădită ca nu cumva evidențele să ne strivească fărâmele restante de vanitate hâdă. Și tot așa văzduhul lipește cu regret bătăi de inimă prin valuri de reminescență. Una singură, cu emoția iubirii și a uitării în proces molcom de convalescență. Mi-e sete de tine. Te-aș sorbi cu poftă dintr-o boare de vânt răcoros. Mi-e destul.
Să-ți stau lipită de gene lungi cât mă vezi pretutindeni în obscurităti și liniște. Și când ne alungă dorințele în brațe de vară târzie, goi și dornici de extaz, ce zbucium! Facem ce vrem și mai ales cum pentru că viața nu se vinde la duzină. Arunc cuvinte la întâmplare într-o șoaptă fierbinte și tu la prinzi în zbor frânt pe aripi de fluturi. Ești completare. Înțelegi?
Mă răcoresc în adâncurile tale cât mă vindec de străini lacomi și realitate


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-ar fi fost dacă nu te-aș fi-ntâlnit? Dacă n-aș fi numărat șoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranțele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aș fi alergat cu valizele schimbării într-o dorință nebună de a urca împreună în trenul vieții? Și oare, dac-aș fi ales un alt drum, tu ai fi încercat mă oprești?

(14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă aș fi

dacă aș fi vrăjitor
te-aș face mă iubești

dacă aș fi magician
te-aș hipnotiza
să te pot săruta

dacă aș fi soare
te-aș încălzi doar pe tine

dacă aș fi o boabă de strugure
te-aș lăsa să mă strivești
în dinții tăi mici

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imaginea ei clară, trupul gol și fraged îmi era lipit pe retină, adânc și tandru ca o atingere umedă de vis stingher. Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amortite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam -i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă ai fi...

Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aș rosti,
Și mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l- dori.

Aș preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ți-aș împodobi în versuri
Irișii, doar cu magnolii.

Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aș lăsa lacrimi amare
atingă-a ta tulpină,

Te-aș uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Și aș strecura-n petale
Doar parfum de fericire.

Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ți-aș crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,

Te-aș urma prin căi lactee,
Spațiu ți-aș crea din unde,
Ți-aș aduce numai soare
Printre genele plăpânde.

Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ți-aș aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.

Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aș crea din spațiu, timpul
Viitorului promis,

Aș preface-acea secundă
În eterne, calde șoapte,
Mângâiere ce-ți alintă
Roua strânsă printre pleoape.

De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor și neputință,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorință

Ți-aș găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aș lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am atât de multe gânduri de-mpărțit! Le- strânge într-un buchet de emoții și visuri proaspete. Pe urmă ceasuri întregi de existență intensă ne-ar îmbrăca esența oarbă cu pulbere de nori și păpădie. Ți-am dat întâlnire într-un suflet hoinar, avid de iubire. N-are granițe și marginea acestei lumi efemere, aglomerată de ispite se contopește într-o îmbrățișare. Mi-e dor să-ți miros viața curgând anevoie, plăpând și dulce prin trupul de lut. Să-mi cânte doina binelui la margine de Cer. Să-ți fie reazăm mâna mică în căușul palmei îmbătrânite de ani și dezamăgire. Într-o zi Dumnezeu a numărat inocența printre suspine și rugăciune. Eram tâlhari de clipe și fericiri. Tu ai luat crucea ta și-a mea demn, plin de blândețe și mângâiere. Iubirea nepângărită de orgolii are aceea decență de necombătut. Și când nu mai ești prezent aievea, inima continuă să-ți trăiască efectiv amintirea din suflet în suflet până la apus. Era firească trecerea aceasta din efemer la veșnicie. Te iubesc mai mult ca oricând. De când ai plecat mi-e prezent Raiul în albastru senin. Tații nu mor. Ei se luptă cu zmei, gânduri vitrege și agonii. Doar pentru ca povestea noastră aibă un final fericit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți promit. Câteodată se pleacă genele cu pioșenie și-mi închipui că pot totul și îți dau totul. Nu opresc nimic pentru mine. Nici bogății care înghit virtuți greu dobândite, nici certitudini înșelătoare. Mușc așa cu poftă dintr-un fascicul de lumină și apoi mi-e sete de fericire și liniște. Dar te am. Si ție îți este de ajuns puținul de mine, nevrednic de Har și neputincios.
Dacă ne-ar fi dat fugim te-aș strânge cu emoție la pieptul vieții. Te-aș iubi mereu cald, în toate ipostazele acestei lumi trecătoare. Și dacă ne-ar găsi bătrânul sfârșit îmbrățisați sub un apus, n-are nimic. Noi știm sigur că iubirea nu moare niciodată...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook