Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Totul până la decizii. Prea multe probabilități vândute fără scrupule, bătăilor de inimă resuscitate cu iubire. Sentiment care izvorește tot din adâncuri de sine, izbindu-se de aparențe și echivoc. Era necesar să mă învăț pe de rost, cu asumare, într-o călătorie a mărturisirii acelor tăceri care ne aruncă adesea tocmai în mirajul cuvintelor.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Despre oameni și visuri erau prea multe de spus. Începuse -i citească printre rândurile anoste, pe cei împovărați de umbra singurătății. Nu era greu de rostit amalgamul acelor gânduri trenante, legate cu panglica tăcerii într-un buchet înmiresmat de vară apusă. Câtă lumină purta cu sine un zâmbet firav într-o fărâmă de suflet? Pesemne tot atâtea stele își frângeau esența în adâncuri de albastru învolburat. Tot atâtea frunze îi gâdilau tălpile goale, ludic, purtând în foșnetul proaspăt, bucățică ruptă din amintiri. Pe toate le chema în sine, sorbindu-le cu poftă extazul până la ultima răsuflare de clipă. Cel mai mult îmi plăcea să o caut pe chipuri. Se lipea lasciv, molcom și viclean de privirile hoinare.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut.

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

u ești vinovat pentru toamna din sufletul meu, pentru toată cromatica gândurilor firave, tăinuite cu grijă printre aparențe. Vinovat asumat pentru apusuri melancolice, ispite nestăpânite, orgolii hâde care ne frâng amintirile în jumătăți imperfecte. E rost de tine pretutindeni, în adâncuri de sine neștiut de nimeni, în subconștient și vădit printre evidențe de necontestat. Fug de noi închipuit și real cu tălpile goale de trecut și uneori cu prea multe idealuri purtate de vântul schimbării până la margini de răsărit tăcut. Ești prizonier acestei umbre de gând și câteodată te respir prelung, potolindu-mi neputințele, ca un hoinar dator pe vecie timpului nestatornic. Am nevoie să mă strângi în brațe cu putere, ocrotindu-mă de oameni străini, lacomi, fățarnici. În liniște, despărțindu-ne de frivolități lumești și apartenențe sociale doar așa îmbătați de melancolie -ți ascult cuminte ritmul inimii. Ajută-mă să cresc, -mi iert fricile, imperfectiunile, insuficiența. Dar nu brusc, abuziv și obligatoriu cum au crezut alții că ar fi imperios necesar. Tu înțelegi că sufletele nu seamănă și nu se vând la duzină pe vorbe goale. Vreau plouă peste noi cu dimineți de septembrie blând. Să ne vorbim din priviri fără să știe nimeni. Să uităm orice e necesar. Și când suntem departe unul de altul să ne aduce aminte că doar de cei pe care i-am hrănit cu iubire suntem cu adevărat responsabili.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești apogeu și preludiu. Atingeri care freamătă, urlă din adâncuri de sine însetat de liniște orgasmică. Știu când implori să mă opresc și să continui. Fără cuvinte! Ești cine vreau fii, privindu-te într-o fărâmă de albastru senin. Nu spune nimic. Nu risca te asemeni cu oricine, fără esență.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I-am spus că în definitiv oamenii se construiesc reciproc. Și există cumva dincolo de aparențe și evidențe realitatea unei investiții pe care sufletele o poartă cu sine definitiv prin umbre de trecut, pretutindeni. Nu-mi plac impostorii. Nu pentru că sunt egoistă, capricioasă și probabil ispitită adesea de impulsul unei vanități neglijate. Nici pentru că încă ridic ziduri înalte de tăcere surdă ca -mi fie la adăpost peticul de emoție strivită. Nu vreau fiu altfel. Pun la bătaie tot ce am, în câmpul acesta de incertitudini, bune și rele, amalgamul ostenelilor mele, în pragul bătăilor de inimă bună. M-ai învățat că oamenii trebuie încerce necontenit fie. Nu trecători simpli sau vânzători ambulanți de minciuni ieftine. Să fie o fărâmă de tot pentru menirea lor într-o existență superficială a iubirii flămânde de reciprocitate. E drept că mi-ai spus păstrez ceva și pentru mine dar simt până dincolo de înțeles vădit, că fericirea aceasta a dăruirii fără limite ajută înving efemerul. Nu condamna! Sau dacă-i musai câteodată, lasă la o parte rațiunea și privește-mă în adânc de suflet. Las ușa deschisă...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau fiu iubire! Atât. Restul sunt aspirații superficiale, într-o lume plină de echivoc și probabil. De care vrei tu, oricum ne întâlnim sporadic și suntem orbi. Și la sfârșit din rugăciunea asta a iubirii, poate s-o desprinde măcar un fior de lumină de care să mă pot agăța ca să mă salvez...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daca suntem putin, dăm puțin celorlalți. Ecuație simplă în care sufletele devin matematică inegală. Emoția nu e un compromis, însă e pe deplin compromisă într-o lume de orgolii care joacă șotron la colțul aparențelor. Ce -ți cer? O fărâmă de individualitate și asumare ne-ar aduna laolaltă, într-un cerc închis, fără complicații și contraste. Poate-i prea mult.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am promis un gând cu fiecare asfințit molcom. N-am știut cum altfel agăț tăcerile de ramurile unui văzduh albastru, cât să ne adăpostim sufletele. Evidențele par fii spulberat fără milă fiecare emoție firavă. Ca și cum adevărul ar sta la pândă, dezbrăcându-ne fără pudoare de orgolii surde. Te iubesc simplu pentru mine, necesar, plin de vindecare. Într-o lume care adesea condamnă fără nici un răgaz trăiri denumite de neînțeles. Nu e nici o grabă dar dacă într-o zi m-aș pierde într-o clipā de efemer fără regrete inutile, poate numai ție aș alege -ți fiu alinare cuibărindu-mă într-o bătaie de inimă.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut. Înțelegeam că singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient întâlnești suferința doar o singură dată, în decursul experiențelor pasagere și vei simți nevoia -ți pui sufletul la adăpost.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când se întâlneau trăirile intense, lumea își stingea aglomerația fadă. Brusc, fără introduceri ample, fără final echivoc. Doar cuprinsul ne frământa trupul gol, și sufletul plin de iubire până la suspin. Ajungeam la extaz doar regăsindu-mi rostul firesc în profunzimea ta nesfârșită. Și apoi căutam din nou fără oprire...

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am întâlnit în rugăciune, iertându-ne. Ne era dor de noi, într-o lume mică în care spațiul era limitat de o privire. Am înțeles că e necesar să ne iubim azi. Mereu azi cu toată puterea inimilor sărace. Și -l rugăm pe Dumnezeu ca mâine să ne fie viată și dar...

(18 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiri intense și visuri frânte pe alocuri de orgoliu pueril se topeau în freamătul clipei molcom, respirând sporadic suspinul timpului. Firul proaspăt de verde stins cu grijă în senin si rouă proaspătă, săruta urmele pașilor pe drumul șerpuit, presărat cu argilă rece și umedă. Era în sine un contrast vag de lumini și umbre fade într-o palmă de răsărit lacom. Păcatele mari și mici clocoteau înăltându-si fumul fierbinte în cercuri de abis. Le trezeau din surâs de prezent ispitele, fără prevenție și milă de suflet flămând. Hrană vie le era șoapta uitării, rostită adesea în ropot de ani amestecați în valiza timpului, ca o explozie rece de cuvinte pline de tăceri și confuzie.

(20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ia-mă cu totul și iartă-! Pentru când o să-mi fie frică și-o să te trimit îmbufnată după uitare. Nu-i de mirare! Verile au furtuni și dragostea asta-i păcătoasă nu vine după pofta timpului. Tu râzi și iubește-! Și nu pleca prea departe, ca nu cumva te găsească până la urmă tocmai uitarea, după care te-am trimis..

(17 mai 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La răscruce de vânt și schimbare, s-a oprit să-și odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb și primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri și lumea se pierdea în atâtea frici și adânc de întuneric. Ce era omul fără pace și mângâieri, fără iubire și angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoașterea nimicului și dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?

(20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recunoștința îi face pe oameni demni de iubire, admirație și pace interioară. Plutind în derivă, într-o lume proprie, îngreunată adesea de povara erorilor repetate, tăinuite frecvent sub aspectul conștiinței impecabile, ne regăsim în posturi ingrate, săvârșind compromisuri la nesfârșit, tocmai pentru a salva aparențele. De suflet însă, cine are grijă?

(12 iunie 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Om flămând de iubire, nu te pripi! Te-aș lua de mână într-o doară, fără explicații. M-am pierdut pe mine, căutându-te. Într-o lume în care fericirea nu e mai mult decât un răsărit de toamna târzie..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hai să ne câștigăm! Pe rând, cu răbdare și sârguință într-o lume ostenită de frivolități și principii aparente. Având așteptări realiste de la sine, mai presus decât pretențiile oarbe emise de străini lacomi, cu frustrările înghesuite în zâmbete goale. Să știm ce putem doar noi, fără zgomot și vanitate hâdă. Pentru că sufletele poartă amprenta prea multor amintiri care în definitiv au fost investiții fără preț. Și bunătatea încă există! Cred acest lucru cu tărie, neclintit în toată anvergura atribuită sentimentelor năucitoare. Vreau și pot până la ultima picătură de esență a clipelor stinse care odihnesc. Nu-mi pasă dacă s-ar înțelege prea puțin, când privirile spun povești la tot pasul.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc și rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în așteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Și totul pare anormal de firesc

Toate nedreptățile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porțile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranțele adormite

În așteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji și nevoi

Prea multe și totuși prea puține

Din fericire pentru noi...

poezie de
Adăugat de Florentina DanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă-mă în acorduri mute, estompate de șoaptele timpului. Sărută-mi notele schițate lent cu arcusul aspru care, retezat pe alocuri de rugina timpului, tremură în bătaia clipelor. Cântă- frumos, ritmic, șovăitor în tăceri și regrete, alipindu-mi trupul gol de freamătul mângâierilor. Vibrează-mi simțurile cu atingerea delicată a razelor palide care îți picură din genele lungi, la umbra sufletelor pereche, dezbrăcându-mă de amintiri trăite în grabă, printre străini și contradicții. Iubește- mult, neoprit între extaz și agonie. Fără limite impuse, până ce viața își va seca izvorul trăirilor și vom deveni frenezie și zgomot plăcut alocat fericirii. Trăiește-mă în adâncuri de văzduh, păcat și biruință. Câte puțin din toate, fără excese, într-o dependență surdă a ispitelor. Să-ți fie inima mică, ring de dans și eu -l calc ușor, cu picioarele goale, mereu stângace în povești netrăite. O crească muguri de pace, pe urmele pașilor și noaptea am -i anin de o taină, adulmecând în sine primăvară.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii vin și pleacă. Ce simplă este în esență călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieții toate apusurile. File de hazard ticsite cu existență, trăiri și prea multe schimbări de impact. E revoltător și firesc. Noi știm că mâine e dincolo de efemer și certitudini, într-o aglomerație a sufletelor flămânde. Prea puțini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puțini înțeleg. Și în definitiv, ce folos?
Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie și urme de fericire strivită, într-o zi vor crește flori în colț de surâs.
Oamenii sunt investiții fără preț. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Și când greșim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiș, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toți avem de fapt un "cuiva" fără renume și recunoștință care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj recunoști?
E atât de important să ne regăsim chiar și în ipostaze fără însemnătate. Am înțeles cât de anevoios e câștigi respectul și să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Și cumva am înțeles cât de importanți sunt tocmai acei oameni care au reușit -mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măști..

(14 noiembrie 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook