Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
Copilăria ți se pare lungă numai dacă o reinventezi în fiecare zi.

Există momente când vreau să recuperez trecutul
inocent al zilelor de altădată, dar emoția e prea mare,
melancoliile îmi pot simți lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supraviețuit timpului.
Când i-am înțeles semnificația îmi trecuse deja copilăria.
De atunci am învățat să nu mai plâng din nimicuri.

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine
și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut,
că va veni prin una din ușile copilăriei.
Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine.

Am încredere în oameni dintr-un motiv rațional,
că nu trebuie să mă împotrivesc vieții, destinului.
Nimic nu supraviețuiește efemerului.
Timpul e o continuă frământare a universului,
universul e o inimă mare prin care trece timpul.
Ca să-l înțelegi, stai față în față cu el, vorbești despre tine cu el
și așa poți recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

Durere, veșnică durere e umbra infinitului cuibărită
în inima de om sub forma singurătății; durere,
veșnică durere este gândul că inima își găsește sfârșitul repede
în celelalte gânduri împletite cu insomnii în alb-negru.
Am îndrăznit să fiu copil - mi-am făcut adăpost din credință,
să mă afund în ea într-o încăpere abstractă pentru a-mi închide adâncurile inimii.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Există momente când vreau să recuperez trecutul inocent al zilelor de altădată, dar emoția e prea mare, melancoliile îmi pot simți lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supraviețuit timpului. Când i-am înțeles semnificația îmi trecuse deja copilăria. De atunci am învățat să nu mai plâng din nimicuri.
Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut, că va veni prin una din ușile copilăriei. Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;

era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.

Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;

iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

citat din
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;

era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.

Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;

iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

în citat Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu supraviețuiește efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înțelegi, stai față în față cu el, vorbești despre tine cu el și așa poți recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu supraviețuiește efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înțelegi, stai față în față cu el, vorbești despre tine cu el și așa poți recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

aforism de din WordPress.com Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Elena ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești ale îngerilor nevăzuți și neauziți.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani

e nevoie de o primăvară inventată pe coada

unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.

Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri

și nu aș supraviețui melancoliilor.

în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut, că va veni prin una din ușile copilăriei. Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.

în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă, făcându-mi adăpost din credință, să mă afund în ea într-o încăpere abstractă pentru a-mi închide adâncurile inimii.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu aș putea înțelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit umble pe apele pământului.
Nu putea înțelege centrul universului fără tine
cum nu aș fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci îndur orice rană a vieții.
Știu apele pământului se unesc
și dorul meu poate urca în valuri până la Olt.

poezie de din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul din Clepsidră

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...

Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...

E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...

Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...

Uneori...
îmi amintesc...

Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...

Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.

poezie de din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Simion Cozmescu

Nostalgie

Din degete îmi curgeau străzi prelungi
cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate
străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri
nu aveam nevoie de mișcare ca să înțeleg
aveam nevoie de inerție de oprire într-un cuvânt
care să mă cuprindă
plimbarea ar fi fost o respirație peste febra unui sentiment
suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil
care crește prea repede pentru o copilărie mult prea scurtă
din degete îmi curgeau străzi care hoinăreau prin oameni
admirându-le inima și ochii de culoarea lemnului neștiutor
odihnindu-se într-o poezie scrisă pe un laptop prăfuit
eram noapte și eram poate primăvară
sigur nu eram om
pentru că prin mine nu se plimba nicio stradă
iar degetele le păstram cu nostalgie
de pe vremea când eram
copilărie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...

acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Patru uși ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate cea mai mare însușire a minții noastre
este abilitatea de a face față durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uși ale minții
prin care fiecare trecem în funcție de propriile necesități.

Prima este ușa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem ne ascundem de lume și de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanțându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori își pierde conștiența.
Similar, cineva care primește vești traumatizante
devine adesea letargic sau leșină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferință,
trecând pragul primei uși.

A doua este ușa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur și simplu chinuitoare
și pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această ușă.

A treia este ușa nebuniei.
Sunt momente când mintea primește-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deși așa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferință,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este ușa morții.
Opțiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puțin așa ni s-a tot spus.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Numele vantului" de Patrick Rothfuss este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.99- 29.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Mireasă...

Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.

În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le- cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook