Sfârșit de an
Sfârșit de an și început de iarnă,
cu amintiri întoarse din trecut,
aduc regrete care-ncep să cearnă
păreri de rău pe visul renăscut.
Un vis ajuns la poarta neuitării
pe umbrele enigmei unui zbor,
rănit cândva la marginea iertării
cu amăgiri desprinse din decor.
Dar cine ar putea să înțeleagă
enigma zborului cândva înfrânt
fără-a gusta magia lui întreagă
de-atâtea ori ucisă pe pământ?!
Eu am gustat din ea întâia oară
pe mal de râu cu unde de cleștar
sub cerul oglindit în apa clară
pe pietrele din fin mărgăritar.
Picau de sus mistere nevăzute,
destinele se-mpreunau abrupt,
treceam hotare încă neștiute,
spre infinit zburând neîntrerupt.
Doar nebunia unei nopți de vară
putea să fie-n zborul rătăcit,
rămasă-n suflet ultimă povară
întoarsă din trecut necontenit.
Iar dacă iarna-mi bate azi în ușă,
tot mai petrec la malul unui an,
și-n vânt arunc cu ultima cenușă
ce încă arde-n buza de vulcan.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre înfrângere
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre vulcani
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Acul de busolă
Nu mai avem demult același cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.
Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârșit întârziat de vară,
ademeniți de tandre mângâeri
păcatul ne-atingea întâia oară.
Destinele se-mpreunau abrupt,
deasupra cerul se rupea în două,
iar oaza ne-aducea, neîntrerupt,
la margine de vis o miză nouă.
O vrajă siderală se scurgea
prin trupurile prinse-n agonie,
pe cer se aprindea încă o stea,
de strajă neuitării să ne fie.
Dar neuitarea-n zări s-a risipit
când într-o zi, pe drumuri separate,
cu acul de busolă răsucit,
ne-ndepărtam de locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre oaze sau poezii despre apă
Acul de busolă
Nu mai avem demult același cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.
Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârșit întârziat de vară,
ademeniți de tandre mângâieri
păcatul ne-atingea întâia oară.
Destinele se-mpreunau abrupt,
deasupra cerul se rupea în două,
iar oaza ne-aducea, neîntrerupt,
la margine de vis o miză nouă.
O vrajă siderală se scurgea
prin trupurile prinse-n agonie,
pe cer se aprindea încă o stea,
de strajă neuitării să ne fie.
Dar neuitarea-n zări s-a risipit
când într-o zi, pe drumuri separate,
cu acul de busolă răsucit,
ne-ndepărtam de locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (mai 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Un glas pornește din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.
Din glasul renăscut așa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai știu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopți de vară.
Și dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aș vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănțuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
și îmi cobesc cu bocet de sibile.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre curcubeu
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Regrete în revers
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
s-așază rănite în suflet și plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, uitate afară,
rănite pângeau, să venim înapoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
regretele încă mai plâng pe-nserat
cu lacrimi căzute din frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vioară, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre soț sau poezii despre prezent
În prag de toamnă
Se lasă toamna încă așteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o margine de clipă-ntârziată
la ușa gândului ajung dansând.
Și mă cuprind regrete insolite,
fără să știu de am greșit cumva
când dorurile-n straie de ispite
visau adânc pe nori de mucava.
Regretele s-așază peste gânduri
cu amintiri trezite prea târziu
în notele urcate printre ziduri
din partitura unui potpuriu.
Revin acum, în clipe fără miză,
cu vânturi reci sosite de la nord,
în prag de seară ultimă surpriză,
cu amăgiri căzute-n dezacord.
La poarta neuitării se destramă,
iar gândul le alungă în trecut,
în mijlocul pădurii de aramă,
pe umbrele din visul renăscut.
Acolo te zăresc îngândurată,
cu dorurile strânse la un loc,
pe chipul ce apare ca o pată
în ramă aurită de breloc.
Așez brelocul pe o etajeră,
întinsă peste spațiul infinit,
privirea ta, venind din altă eră,
îmi leagănă surâsul obosit.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre toamnă, poezii despre surprize, poezii despre păduri sau poezii despre nori
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu visul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de dor.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitare-n adâncul mai multor iubiri
sub umbra celestă a unui bemol.
Bemolul venise pe coama lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată cu do fără miez
în gama rescrisă-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
trecând peste visul recent destrămat
pe note plecate din vechiul păcat
comis împreună în prag de-asfințit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe gândul ajuns în decor
cu zeci de regrete venite pe rând.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre sfinți
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de tor.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitate-n adâncuri de false iubiri
sub umbra opacă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
trecând peste visul ușor destrămat
cu note aduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag de-asfințit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe dorul venit în decor
cu mii de regrete aduse pe rând.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 decembrie 2019 (12 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie
Eroi neștiuți
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării de Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii aduse de vânt în polatră.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
un joc readus dintr-un mitic popas
pe care nici noi nu-l putem înțelege.
Cu gândul ajuns într-un timp revolut,
nici glasul nu poate acum să ne-ajute,
doar visul mai vine-aducând din trecut
mireasmă de oaze, din țări nevăzute.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre amintiri sau poezii despre vinovăție
Mireasmă de oaze
Noi încă mai suntem eroi neștiuți,
cu ochii pe hărți adunate-mpreună
în ani fără glorii, în grabă vânduți
pe visuri lăsate la margini de dună.
Când clipa ne duce departe în zbor
spre vaste popasuri ivite în cale,
uitarea o cernem la margini de dor,
ca somnul pe gânduri să vină agale.
Din Ursa Cea Mare, oprită în loc,
prin oiștea întoarsă aducem fiorul,
din culmile reci ale Țării De Foc,
ca-n grabă la ușă să tragă zăvorul.
Zăvor din legende găsite-n trecut
în vagi amintiri, dintr-o lume uitată,
deschisă-n memorii de vis renăscut
în zodii cernute din cer câteodată.
Se simte parfumul rămas fără glas,
în prag de mirare dorind să dezlege
un joc readus dintr-un mitic popas
pe care nici noi nu-l putem înțelege.
Cu gândul ajuns într-un timp revolut,
nici glasul nu poate acum să ne-ajute,
doar visul mai vine-aducând din trecut
mireasmă de oaze, din țări nevăzute
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Destine rănite
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopții se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-așază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre frunze sau poezii despre dor
Umbrele iernii
Se scurge gândul printre amintiri,
desprinse de pe brâuri de tăcere,
rămase-n taina nemurită-a unui dor
pierdut în vraja sfintelor mistere.
Se rupe vraja dorului pierdut,
misterele deodată se destramă,
din umbra lor tăcerile vorbesc
de neuitări ce încă ne mai cheamă.
Și dintr-odată parcă te zăresc,
dar chipul tău, învăluit în ceață,
dispare-ncet în umbrele ce cresc
din lunga iarnă care mă îngheață.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vorbire, poezii despre gheață sau poezii despre creștere
Alesul
ALESUL
(Corneliu Neagu, 28.07.2022)
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.
Și tu visezi copilă, privind de pe terasă,
că eu voi fi alesul venit de peste râu
călare pe licornul cu coama mătăsoasă
să îți alung tristețea cu ciucurii din frâu.
poezie de Corneliu Neagu din Timp si destin, Ed. MATRIXROM, București,2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre viață, poezii despre unicorni, poezii despre tristețe, poezii despre rouă sau poezii despre păr
Iubite din trecut
Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceață,
și-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri ce mă îngheață.
Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor și multele-mi păcate.
Căci le-am trădat cândva, deopotivă,
și-n suflet le-am rănit fără măsură,
iar ele acum, cu-o mină compulsivă,
se-ntorc și-aduc în amintiri doar ură.
Dar ura lor, venită să mă-ngroape,
în mângâieri se schimbă dintr-odată,
iar eu le-aduc pe toate mai aproape,
și mă renasc din lumea lor trădată.
Pe piepturi dantelate mărțișoare
le pun cu drag și magică tandrețe,
săruturi lungi, ca apa din izvoare,
mă scaldă-n elixir de tinerețe.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre seducție sau poezii despre schimbare
Cuget rănit
Stă cugetul rănit pe brâul unui troc,
tot așteptând să vină o schimbare,
pentru a-și găsi, din nou, pretinsul loc
pierdut cândva la tragerea cea mare.
Iar clipele, trecând prin acele de ceas,
scot din pendulă numai amăgire
din ritmica bătaie-n urmă au rămas
doar vagi regrete dintr-o nălucire.
Din hăul nevăzut al timpului pierdut,
ce s-a desprins de clipa care moare,
revin fără răgaz, pe umbre de sărut,
doar lungi păreri de rău amețitoare.
Iar mutele speranțe care-ajung târziu
nu-mi pot aduce nici-o izbăvire,
se scurge timpul în zadar fără să știu
de ce te-ntorci mereu în amintire.
Când somnu-alunecă la margine de vis,
în prag de gând te văd neîmpăcată,
rupând tăcerile din vechiul paradis
când oazele ne cheamă încă-odată.
Se redeschid speranțele din visul meu,
văd palmierii fremătând în vrie,
pe cerul vieții-n arcul unui curcubeu
văd semnele de toamnă timpurie.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 14.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Socul
La margine de drum stă socul înflorit,
cu sfintele-i corole-ntoarse către soare,
rămân în fața lui privind înmărmurit
tăcerea adunată-n tainica-i splendoare.
Parcă-aș privi, uimit, în ochi unui zeu,
venit acum, la început de primăvară,
din spectrul nemurit al unui curcubeu
întins pe-o margine de cer întâia oară.
Divine armonii în inimă îmi lasă,
iar în văzduh răsună ode de-nviere,
pe când apusul, sub cortina-i trasă,
adună razele desprinse din tăcere.
Se lasă înserarea-n marginea de drum,
pe boltă se aprind celeste felinare,
tu știi că am veni din depărtări acum
să regăsim, din nou, dorita împăcare.
Din bolta înstelată vom vedea curgând
miraje din trecut, prin amintiri uitate,
iar licurici-n iarbă vor cânta arzând,
când vei privi spre cer din locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-aază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
Le-așez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citești,
când prinsă de uitările-ți vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine ești"?
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre stele sau poezii despre secrete
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-așază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
Le-așez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citești,
când prinsă de uitările-ți vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine ești"?
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rămase în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subțiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
urcând prin fuiorul ușor destrămat
cu note aduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag de-asfințit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe dorul căzut în decor
cu mii de regrete venite pe rând.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren rătăcit
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.
Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.
Și încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre gări
Spațiu echinocțial
A mai trecut un an, în urmă au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme-n acele de ceas
desprinse din cadrane echinocțiale.
Pentru o clipă-n punctele vernale,
din arealul anilor ce trec în zbor,
cu gânduri noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.
Și totuși am lăsat câte ceva să fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
Tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.
Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață să mai zbor.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 17.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vârstă, poezii despre istorie sau poezii despre ceas