Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.

Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi și piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Și-și scutură din palme, cu grație, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn și-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud și'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viața ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eu, te-am certat

În haina crud'a primăverii
Când totu'n jur străluce verde,
Ascunși sub brațul înserării
Mi-am pus sărutu' să te certe.

Cu ochii, te-am îmbrățișat
Sub gene, te-am închis lumină,
Ai fost întâiul meu păcat,
Deși-n iubire nu există vină.

Cu degetul, pe sân, în cerc,
Mi-ai desenat cerul-speranță.
Și-n golul inimii stingher,
Tu, inima ți-ai pus balanță.

Pe trup îmi port un tatuaj,
C-un foc-văpăi sub piele.
Iubirea nu ceartă-n miraj,
Când dragostea tribut își cere.

Și ne-am certat, pe îndelete,
Și ne-am iertat, cuprinși de-nfiorări.
Nici n-am știut c-avem aceeași sete
Pân' n-am băut din dragoste, licori.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seminții din mine, iară

Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ți-aș sălcioară,
Să-ți irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste și vise.

Muguri-ți-aș flori de munte,
Să-ți sărut cerul din frunte,
Când mă-nalț pe-un vârf de ceață,
Să simți pofta mea. De viață!

Muguri-ți-aș azalee
Să-mi simți gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Și alean. De muritoare.

Muguri-ți-aș flori de șesuri,
Miresmându-ți înțelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.

Muguri-ți-aș busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Și-mi faci slovele înalte.

Muguri-ți-aș flori de piatră,
Cât îi ești inimii, vatră,
Și din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.

Muguri-ți-aș dumitrițe,
Garofițe și crăițe
Flori de tei și ment-amară
Seminții din mine, iară.

Muguri-ți-aș flori de taină
Să-ți fiu primăverii, haină
Toamna, confidență verii
Iarna, tindă-mlădierii.

Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijești fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viță. De neostoire.

Muguri-ți-aș siminoc
Peste timp, spațiu și loc
Să-ți irump, pe tâmple vise,
Muguri-ți-aș legi nescrise.

Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!

aprilie 2017

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă

Iubește-mă când Primăvara vine
și se adună toată în ale tale brațe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.

Iubește-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheață
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.

Iubește-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuișoarele ieșite din pământul negru
adevăratele minuni ce știu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-așteaptă trupuri,
de îndrăgostiți.

Iubește-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
ce te apucă tainic de mijloc și de umerii tăi albi
să te îngenuncheze ca pe-un rob în coapse
de femeie.

Iubește-mă când simți că ești furat
de toți nuntașii Primăverii răsăriți în a ta fire
de miile de ghiocei ce se doresc uciși pe rând
în cozi de Evă despletite de-un Adam cu gura,
dulce.

Iubește-mă când Luna se coboară
pe fruntea ta cu toate colierele de stele
în ceasul când toți clopoțeii caută s-adoarmă
sub sprâncene umede de lungi săruturi,
ale nopții.

Iubește-mă cât ține nunta Primăverii
răsai in mine și apoi ascunde-te ca și un Soare,
bea din mine toate ploile și lacrimile bucuriei
s-avem o Primăvară veșnică în noi,
iubindu-ne.

Iubește-mă cât are viață Primăvara
de restul ose ocupe Timpul
un Timp ce o să țină ghioceii treji în noi
cu ploi de stele și divine lămpi
dacă iubim din suflet.

Iubește-mă, si-adăpostește-te în mine
Pentru o viață și o Primăvară veșnică
E tot ce pot să-ți cer și să-ți ofer iubite
În scurta mea călătorie pe acest Pământ.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mirajul revederii

O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărțirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ți amintirea pe-o margine de lut.

Dorințe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorții nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranța rămasă agățată
pe clipa așteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.

Și parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,
las gândurile toate în calea ta să zboare
din umbra neuitării și-a dorului sedus.
O, vis de primăvară, trezit din hibernare,
e doar o nălucire, mai cruntă decât ieri,
când chipul adoratei, în asfințit apare
pe umbrele-nserării brodate cu tăceri.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sub gene văd flori

Unde ești înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mișcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioși mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Și vii tiptil cu flori, dar eu îți simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ș-apoi mă uit în depărtare și văd verde împrejur.

poezie de (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Chemare

Îmbracă-te, iubite-n sărbătoare,
Pășește pe-un covor de ghiocei
Surâzător, ca razele solare,
Chemat de ale parcului alei.

Așază-ți în bagaj o melodie,
Un cântec, din poveste renăscut
În tril de inocentă ciocârlie
Și binecuvântat de-al tău sărut.

Învăluie-mi privirea în petale
Multicolore, ca un curcubeu,
Închide-mă, c-un vis, în catedrale,
Icoană-n gândul tău să fiu mereu.

Redă-mi parfumul cald al înfloririi,
Înmugurirea pomilor din Crâng,
Dă-mi adierea blândă a iubirii,
Dă-mi liliac, la suflet să îl strâng!

Vederea îndreptându-mi-o spre Soare,
Cuminte, în uitata noastră gară,
La sân cu un buchet de lăcrămioare,
Te-aștept, dar să-mi aduci o primăvară!

poezie de din revista Boema
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cât încă iarnă-ți sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ontogeneză

am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri

ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit

din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
un freamăt de iubire
pe gânduri mi se-așează
și-n zimți sau foaie lină îți țes fotosinteză
când sufletu-mi albește
pe-un ram de-ontogeneză

ce dans în jurul meu
mirată-s oarecum
se scutură copacii
de muguri și de sâmburi
prin ani de tâmple coapte
ascund într-un album
vreo sută șaptezeci...
și multe... anotimpuri...

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rai de primăvară

Și de-ar fi să mor vreodată
Numai de singurătate,
Tot văzând cum și din zâmbet
Viața-mi cască hău in noapte,
M-aș împotrivi cu fluturi
Și cu bete lungi de verde
Și cu borangic aș coase
Florile pe trup si spete,
Și m-aș agăța cu frunze
Pe tulpina crud-a firii;
Primăvară, adu-mi, dragă,
Raiul dulce-al mântuirii
De întreaga negriciune,
Și de toamnă, și de iarnă,
Ce nu-mi lasă să-ncolțească
Mugurii, din trup afară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Jurnalul

Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.

E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.

Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.

Nu mă opresc pe-acolo – știu ce-am scris! –
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
de fereastră a trecut un vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din anotimp în anotimp, poemul

Mai cântă-mi, poete,
vreo două cuvinte
De viață, de moarte,
de neam, de alean,
Când ți-este iubirea-n
sonete sorginte
Să bem din poeme-n
pocal de mirean.

Ne curgă și versul,
din buze pe barbă,
Ca mustu-năsprit,
tulburat de vocale,
Rămână dulceața-n
prelins, ca o narbă
Din lirica vie(i), în
antal, pe podvale.

Te uită la pomi
cum își scutură frunza,
I-o ploaie-arămie
peste chip întomnat
Și cheamă-ți zefirul
ce-și fluieră muza
Să vină la masă-
'ntr-un ritm cadențat.

Ochioasa vergură,
cu grape-n urechi,
Se mlădie toată-
'ntr-un toc de stihar
Și poala și-o-nvârte
în versuri perechi
Pe-o geană de suflet
ca un chilimbar.

Mai scrie-mi, poete,
mai scrie panseuri
Cu tușul dorinței
prin vene ce-și curg
Duium de vlăstare,
înflorind în eseuri
Prin oasele veacului
anotimp înfirând.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Metamorfoză

Nu știu ce să fac
din mine
când nu tac
și te vărs rime:
Poate-un val
întors de mare
gust de apă
ud de sare?

Rază
scoborât-aproape
vad de soare,
văl de pleoape?
Frunză'n
vaiet tremurat,
verde crud
oxigenat?

O cascadă
cadențată,
stropi de apă
dirijată?
Zbor de păsări
migratoare,
aripi peste
întomnare?

Fluturi
vesel colorați
din coconi
catifelați?
Un pian
sau o vioară
ce auzu-ți
înfioară?

Flori de gheață
sau de viață
răsfirând
o dimineață?
Un poem
unde-un poet,
zgribulit-a
un sonet?

Un tezaur
mult râvnit,
ce-i criptat
în negăsit?
Pânza de păianjen
deasă
ce o jertfă-și
mai brodează?

Marmură,
granit, bazalt,
sufletul
să ți-l asalt?
Brațe de senin
albastre,
hodinind priviri
sihastre?

Semne clare
de-ntrebare,
c-un răspuns previzionare?
Soare, lună,
aer, apă,
în cuvintele-mi
de-o șchioapă?

Curbe, linii,
arc de cerc,
toate-aș vrea
să le încerc.
Cât mai pot
și fac din mine
File revărsate-n
rime.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desculță prin primăvară

Am mers desculță prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduți au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireși
mi-a așezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin țărâna de stele...
Tăișul lunii întemnițat în noapte
mi-a luminat umerii
prinși sub povara iubirii tale...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculță prin primăvară..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.

Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!

Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Renaște natura

Vin brize calde purtate de vânt
Și apa intră în pământ,
Mă păcălești tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.

Ciripesc păsări în grădină
Stau și ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Și vor ieși în premiere.

Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie și flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Și trec ușor printr-un ram.

Iese la iveală un suflet înghețat,
E un ghiocel ce a renunțat
Și cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.

Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaști din nou natura,
Să vină din nou aventura.

poezie de (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inimă de jar

Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.

Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.

Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.

Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestitorului

Crești imortele-n palme diafane
cu pleoape râu de lacrime albastre
chiar de-n obraji ai riduri filigrane
prin ele ne rostogolești săiastre

Cu pleoape râu de lacrime albastre
ne țeși povești cu feți și cu vodese
și dând alt nume chipurilor noastre
faci visele-n condeie ctitorese

Ne țeși povești cu feți și cu vodese
iatacele au storuri din amoruri
lași tainele misterelor culese
de-acei ce anilor le dau fioruri

Iatacele au storuri din amoruri
năluci croiești în valsuri de cuvinte
pe colțuri de Crai Nou gătești decoruri
c-un bal la care ești... ultim levinte

Năluci croiești în valsuri de cuvinte
ne țeși povești din lacrime albastre
strângem în palme bob de mărgărinte
tu-nchipui toate visele măiastre

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin încrucișat

Încrucișează-mi limba de-acum și-ntotdeauna
Și fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat

Încrucișează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereți de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea

Încrucișează-mi vântul cu un senin de zare
Și-mipe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorții zvârliți de-o întâmplare
Deși-am vibrat distanță sfârșită-n contratimp

Încrucișează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri

Încrucișează-mi tâmpla pe ziduri înălțate
Dezleagă-mi șovăiala din temnița-ndoielii
Să-l las să-mi dăruiască alint sărut și șoapte
Fără să-mi plâng neșansa la ziua împărțelii

Încrucișează-mi gândul c-o boltă de senin
Arcadă-n curcubeee din gânduri să-i sculptez
N-am să-i cioplesc cu rime în stilul leonin
Dar inima i-o dărui, să simtă cum vibrez

De nu va fi posibil nimic din toate-aceste
De nu îngădui firii, fireasca-ncrucișare
Te rog pune-mi un lacăt și-oblon pe sentimente
Pe poarta-nfăptuirii zălog de-mponcișare

Și-mi dă putere Doamne, să-nfrunt o împlinire
Să fac o barieră din Nu, și Nu, și Nu
Dar să nu-mi dai regretul prăsit pe-o-ademenire
Că-n cartea vieții mele destinu' l-ai semnat doar Tu

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Neaga

Dulce Primăvară

Cu zâmbet de ștrengăriță
Primăvara, fată mare,
Și-a prins cu a ei candoare
Fluturi galbeni... în cosiță!

Printre puf de păpădie,
Aleargă pe câmp desculță,
Scuturând flori din trăistuță
Pe năframă și pe ie.

La brâu și-a pus busuioc,
Brebenei și canapăr,
Albe flori, dalbe de măr,
Iarbă crudă, siminoc.

Buze roșii, dulci de fragă,
Iar cercei, cireșe coapte.
Miere de tei a ei șoapte
Doamne, cât îmi e de dragă!

Zbate genele sfioasă
Unduindu-se din șolduri
Dulci-s, zău, a ei săruturi;
Primăvara-i... drăgăstoasă!
Ce farmec...

Coastea de-i-mpăienjenită
Se anunță timp frumos,
Zare-albastră-i descrețită
Dangătu-i melodios.

Fug desculț prin iarba verde
Din răsputeri chiuind
Sunetul, pe văi se pierde
Ecoul doar răspunzând;

Un vânticel cald adie
Întorcând fumul pe horn
Plânge-n zori vița de vie,
Crapă mugurii la corn...

Și în tril de turturele
Zburdă mieii pe imaș,
Mireasma de gălbenele
Îmbată un fluturaș.

Colina îi viorie
Cu brânduși de primăvară
Ce farmec, ce armonie
Plutește-n amurg de seară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook