Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul și ploaia
ți-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simțit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ți-e soră și mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De știi să înfrunți o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Și-arpegii din nori și din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

Te-ntreb fiindcă viața aceasta
mă-nclină; te-nclină la fel,
dar încă-i învingem năpasta
când inima face-un apel.

Apel și recurs la iubire
când eu, tu și noi mai simțim
nu-i vină în albul din fire
cât încă-n iubire trăim!

Noi toți, felinar la chindie,
c-un număr de ani reportați,
cu inimi vibrând rapsodie,
de dragoste veșnic pătați.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sorin George Vidoe

Vă întreb

Te-ntreb pe tine
inocentă copilărie
pierdută în visarea
pădurilor înalte.

Te-ntreb pe tine
nestăvilită ploaie
ce mi-ai scăldat durerea
în lacrime de mamă.

Te-ntreb pe tine
câmpie nesfârșită
ce urci prin orizont
spre cerul infinit.

Vă întreb pe voi prieteni
cutezători în fapte
din visele de ieri
în băncile de lemn.

Vă întreb pe voi,
neprețuiții dascăli
deschizători de drumuri
spre-nalte idealuri.

Vă întreb:

La care ceas din zi,
sau ziua cărui an,
ne va fi dat
ca revederea
din nou ne-mpreune?

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aserțiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu

Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ți-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar și de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ți-este bine?

Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îți pregeți, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ți-este bine?

Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Și-ncurând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ți-e bine?

Icoana-n perete, icoana
O mai ții să te-nchini pentru mine?
Cuțitu-ți îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ți-este bine?

Ce noapte frumoasă, ce noapte
Am trăit, ah, la doi pași de tine
Iar apoi mi-ai ucis gânduri... șoapte...
Și, totuși te-ntreb, ți-este bine?

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Președintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a grațiat pe deputatul PDL Gelu Vișan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidențiale din 2014 l-a susținut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc grațiezi o mamă
Cu mulți copii, să-i scapi de dramă,
Tu, șef de stat, sfidând poporul,
Ai grațiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?

Deși erai un profesór,
Ai susținut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susținut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veșniciei
Că meriți scârba României.
Te rog -mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de din Pamflete și satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lorena Craia

Declin opalin

Mă-ntrebi deseori cine sunt,
Te-ntreb deseori cine ești...
Mai spune-mi, te rog, un cuvânt,
Atunci când privirea ferești.

Prin tine, o urmă-i lăsată
De pașii de prunc, alergând
Pe-o plajă pustie, curată,
Nisipul din noi adunând.

Și luna mi-e soră de sânge,
Și vântul mi-e frate de ploi,
Iar ochiul meu râde sau plânge,
Găsind drumul drept înspre noi.

Și pactul cu noaptea l-aș face,
Să știu că-mi vei fi numai zi,
Dar noaptea pe tine te place
Și rodul din noi va plesni.

Doar pentru că vara e vară,
Când este în mine și-n noi
Și noaptea mi-e soră de seară,
Și vântul mi-e frate de ploi.

Par toate că ne separă,
Dar toate ne-aduc înapoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflex 13

În ochii tăi vindec
și mă sclad,
Ne ținem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
și unde plec...
Și, uite-așa, trec zilele,
cum trec,
Și, uite-așa, vin nopțile
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai țin,
Din când în când, visând,
pe brațul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Și-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuși, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul și de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

poezie celebră de din Exerciții de iubire (2003)
Adăugat de MadameSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Strig cuvântul în pustiu

Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Și te-ntreb: E prea târziu?

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Și cui voi lăsa moștenire tăcerea acestei iubiri răvășite,
Căror fluturi le voi da mireasma mi-o poarte în zbor
Spre cetățile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuși un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi și catarge se rup în neștire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Și cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate își vor găsi și ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viața aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne și câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai ști!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Și unde mai sunt eu ce atâta caut, și nu mă mai pot găsi?

poezie de (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui scriitor prolific

Când scrii noi și noi volume -
Proză, versuri, epigrame -
Aș vrea să te-ntreb anume:
Ai și bătături în... palme?

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intrebari fara raspuns

Zambesc ironic, si te-ntreb
nu ai obosit sa tot alergi prin gandurile mele?
Cauta-ti alt loc, gol, fara strazi, fara oameni, fara nimic
Sau ce-ti doresti? Sa-mi furi aripile mele?
Sa zbori spre infinitul fara margini?!
Sa te pierzi in norii de frisca, si-n cerul alabstru?
Iar eu... eu sa raman fara nimic?
Si te-ntreb, asta doresti?!

poezie de
Adăugat de Raluca Alexandra PasăreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca pâine a Vieții

"Ca pâine a Vieții,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu brațele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu... M-ai primit?

Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... M-ai primit?

Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
"Primește- Doamne!"
Striga-vei cu lacrimi.
Și Eu voi răspunde:
"Dar tu... M-ai primit?"".

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem melancolic

Dac-ai fost sau dac-am fost,
să te-ntreb așa deoparte,
astăzi n-are niciun rost;
lumea-ntreagă ne desparte.

N-am știut să-ți scriu de mine
drăgăstos și-n mii de rime;
n-ai vrut să mă mai aștepți,
n-ai știut cât să astepți.

Ce străin de toate ești,
ce străină-mi sunt eu mie!
De-ar fi să mă întâlnești,
n-ar fi mare alchimie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floare

Cum ai curaj rupi o floare?
Știind că nu poți fi ca ea,
Pe tine oare nu te doare?
Sau te-ai născut ca fii rea?

Și o separi de lumea vieții,
Și-i dai un loc în vaza ta,
Și la debutul dimineții,
O-arunci pe geam și vrei alta.

Te-ntreb acum de-ai fi tu floare,
Ai vrea fii de împrumut?
Cât ai parfum, cât ai culoare,
N-ai vrea?... să știi nici eu n-am vrut.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Popas

Dintre toate liniștile mele
ce le prețuiesc ca pe comori,
cea mai grea mi-e liniștea de tine,
când din zări străine o cobori.
Între noi s-a poticnit cuvântul,
pe cărarea îngropată-n frunze
și te-ntreb: ce vină are toamna,
că-mi dezleagă gândurile-ascunse?
Ea-mi coboară-n gânduri împăcarea
strălucirii-aprinse-n lumini calde,
poleind cu fir de aur clipa
zborului ce-n aripi noi îmi arde.
Și mă resemnez în blând popas
între ce-i trecut și ce-a rămas...

poezie de (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Solilocul măscăriciului

Prin câte panorame de bâlci am colindat,
Eu nicăieri nu m-am simțit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine —
Tovarășă divină de joc și de... păcat!...

Dar azi, când simt că jocul și gluma s-au sfârșit,
Din goana nebuniei de artă de-altădată,
Mă-ntorc din nou acolo de unde am pornit —
La piatra de șosea kilometrată,
Pe care Dumnezeu mi-a țintuit
Și numele,
Și chipul,
Și ursita...
Să hoinăresc cu tine, prin bâlciuri,
Travestit
În măscăriciul Pepi,
Nebun după Pepita,
Și-n gând cu-aceeași teamă ridicolă și veche
Ca orice om ce trece drept "om într-o ureche"...

Și-acum...
Acum, te-ntreb pe tine -
Pe tine, care -nțelegi mai bine
Ca oricine -
Pe tine, care-mi ești amantă,
În lipsa unui alt amant...
Te-ntreb - burete absorbant -
Ce ai de gând faci cu mine?...

Nu vrei faci
Măcar un gest de caritate -
nu mă mai produc cu tine-n spate,
Ca-n panorama de odinioară
Când te-ai lipit de mine-ntâia oară
Și publicul râdea moară?...

Și fiindcă m-ai legat la ochi,
Nu vrei
Măcar o clipă ochii să-mi dezlegi -
Să fiu și eu o dată stăpân pe ochii mei
Ca să te pot privi cu ochii-ntregi
Și să te pot ucide-ntâi pe tine,
Ca-n urmă, bunul Dumnezeu -
De dragul tău -
Să facă același lucru și cu mine?...
Și-n noaptea viitoare, chère Madame,
Uitarea ne șteargă pe veci de pe program!...

poezie celebră de din Adevărul literar și artistic, XI, nr. 629 (25 decembrie 1932)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Corneliu Culman

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Și zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca murim?
De ce ne înmulțim prin sex?
De ce e totul așa complex?
Când viața e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viața un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Și viața are un sfârșit?
De ce nu-i viață fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim știm atât de multe,
În loc stăm cuminți în curte?
De ce nu-s frunzele și iarna verzi?
De ce în Dumnezeu crezi?
De ce sunt unii așa optuzi
Și alții sunt așa de cruzi?
De ce atunci când iubești
Se mai întâmplă greșești?
De ce când ești trădat te doare-n piept
Și plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât țiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot înțeleg
Misterul, ca -l înțeleg?
Ai -mi răspunzi că asta e.
Și atunci te-ntreb și eu:
"De ce"?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin vărsat de Jidvei (magazin de vinuri)

Și eu vărs când nu-s cuminte,
Dar te-ntreb frate Jidvei:
Tu verși vinul înainte,
Ori după... ce-l be'i?

epigramă de din Vin vărsat de Jidvei (2010)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Purtări grosolane

Chiar de te scoate din sărite
Nu te comporți ca pe maidan;
Deci eu te-ntreb, pe ocolite:
Cum poți -njuri un biet orfan?

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De-ai fi...

De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aș mai veni la tine.

Zadarnic jurăminte
Și false sărutări.
În sufletu-ți se-ascunde
Furtună și ninsori.

Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care mustește-n mine.

Ce așteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!

În pumnu-ți bate încă
Inima mea rănită...
Acum te-ntreb, iubito,
Ești oare fericită?!

Îmi las pe banca udă
De lacrimi, tot ce-a fost.
Iau în bagaj tăcerea...
N-ar mai avea vreun rost

Să petecesc iubirea
Care s-a rupt în trei.
Tu ești cu altu-n brațe...
Știu că nu mă mai vrei.

Mai crezi în fericire?!
Cum nu, iubita mea?!
Dar ai schimbat macazul...
Nu asta-i gara mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Ce mă...(unu)

Ce fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață,
Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, voi odihni nițel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Bătrâni?

(CELOR DE PESTE 65 ANI, CARE ÎN MOD SAMAVOLNIC ȘI FĂRĂ DREPT DE APEL, AU FOST CATEGORISIȚI "BĂTRÂNI")

Ești tânăr, dacă încă știi să râzi
Și dacă plânsul lumii te mai doare,
Iubirea, de-o păstrezi în ochii-ți blânzi
Ori de te face să zâmbești, o floare!

Bătrân e cel cu inima-mpietrită,
Trăind doar în remușcări și regrete!
Ce nu-și găsește locul pe orbită,
N-are iluzii care -l îmbete!

Bătrân ești, dacă ai riduri pe suflet,
Iar steaua din privire ți-a apus;
Din apatie ieși, numai c-un tunet,
Când vise și speranțe ți s-au dus!

Ești tânăr, când pe lume ai copii,
Când primăvara vine-ntâi în suflet;
Făclia-nțelepciunii, de mai știi
S-aprimzi și să asculți al ploii scâncet!

Să vibrezi la o muzică divină,
Să freamăți cot la cot cu plopii,
Să poți să nu tragi a vieții cortină,
Decât atunci când vei închide ochii!

"Bătrâm" este la fel de relativ,
Cum sunt planurile tale de mâine,
Atâția sunt bătrâni, fără moriv,
Blazați,, leneși, ce nu-și câștigă-o pâine!

Unora le e greu și să existe,
Dar facă ceva folositor;
În lumea asta-ncearcă reziste,
Cât au părinți, tot pe spinarea lir!

Ești tânăr dacă inima ta bate,
Și ce ți-e dat, de știi să prețuiești
Dacă iubești și te bucuri de toate,
Bătrân ești... când te saturi trăiești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook