FOCUL

FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mişcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.

Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie desluşesc din trosnet.

E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulţumire.
Liniştea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.

Se agită flacăra-n subţire unde,
Vărfuri tremurând de aur şi argint,
Trece clipa ca şi focul care arde
Alunecănd în amintire lent.

Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roşul cu albastru valurează.
Flacăra îşi întrerupe plânsul...
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc

Un foc de aş fi... doar langa tine aş arde,
Şi cenuşa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Şi flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopţile senine şi deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieţii tale
Să ardem la nesfârşit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar şi peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Şi clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi daţi pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-aţi încălzit in zile triste
Şi-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Şi eu... sunt stins... că voi nu m-aţi iubit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra arde

în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine şi aşteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
şi anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un beţiv
bătut de vânt şi ars de soare.

flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrenţe prin brumele vieţii.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N cristale, Îmi face costum de galPLOUĂ , Ceru-mi vine mai aproape, Să-mi arate Iarna mea-i cu costum de gală, 19.12.2019AZI PLOUĂ... autor Ludmila Maciuga Iarna-mi dominează timpul, M-a îmbrăcat azi într-o ploaie, Fără zăpadă-i anotimpul, Picături de argint o

AZI PLOUĂ...
autor Ludmila Maciuga
Iarna-mi dominează timpul,
M-a îmbrăcat azi într-o ploaie,
Fără zăpadă-i anotimpul,
Picături de argint o droaie...

Iarna are multe gânduri,
Uneori vin pe neaşteptat,
Are şi surprize-n vânturi,
Îmi rămâne de acceptat...

Strada e lucioasă-n ape,
Eu mă oglindesc prin ramuri,
Ceru-mi vine mai aproape,
Să-mi arate nor prin valuri.

Iarna mea-i cu frunze ude,
Suspinând pe trotuare,
Chiar şi ghândul mi-l aude,
Ploaia e de alinare.

Ploaia-n iarnă visuri spală,
Curăţândule-n cristale,
Îmi face costum de gală,
Pentru Sărbătoari Universale.
19.12.2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-am iubit foarte mult
şi focul iubirii arde în fiecare zi
flacăra lui nu are decât viitor
un jar al trecutului prezent
în inima printre statuile amicale
s-a aşezat liniştea
versul respira prin pereţii vechi ai clădirilor
istoria se opreşte se rescrie
rătăcesc cu gândul la tine
porumbei îmi poartă un pic de noroc
liniştea asteptării pulsează din inimă
sângele cald către tine cuvânt ales

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naşte începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânţa, crudă, de iubire.

Primeşte-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard şi mândria, prejudecata şi valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu şi arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăştie jur împrejur.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare de sine

Să nu uiţi că mi-ai cântat
Când frunzele cădeau
Şi pe la geam uşor
Chipul tău eu îl vedeam.
Focul lin ardea-n ogradă
Şi priveam flacăra cum arde.
Să nu te miri că azi e viu,
Dar nu îmi mai vorbeşte
Oftează, îi trist, suspină
Şi te aduce-n braţe-mi
Un dor să te mai ţină.

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştri în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâşiatul tău suflet, prin întunecime!

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără pasiune. Pasiunea e focul care întreţine dragostea, arde intens la început, apoi, în timp, la foc mic. Atâta timp cât focul încă arde, dragostea există.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e foc pe lume mai puternic decât focul care... arde focul dragostei.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU CARE

TU, CARE...
autor Ludmila Maciuga
Tu, care alergi mereu, lucrând,
Şi eşti cu fruntea asudată,
Tu, care din nopţi cărând,
Faci ziua cât mai încărcată,

Tu, ce strângi şi faci adaos,
Economisând cu osteneală
Şi tot lucrezi fără repaus,
Alergi fără oboseală...

Opreşte-ţi pasul pe o clipă,
Priveşte-o frunză sau o floare,
Că ziua asta trece-n pripă,
Iar vieaţa este trecătoare...

Mereu ai fruntea de sudoare,
Şi pui mereu lăcat la poartă,
Nu eşi la sfat cu lumea iubitoare,
Banul se consumă, nu te iartă...

Mai dărueşte câte-o poamă,
Căci mâne o să fii fără putere,
Iar banii care-i ai în palmă,
Nu-ti cumperi sănătatea, doar avere.
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mică diferenţă

Că focul arde, nu-i necaz,
Cu limbi înalte sau domol,
La Duh e flacăra pe gaz,
Iar la Bunduri pe-alcool!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde...

Pe-un leagăn de vis, e-un meleag de poveste,
Pe-ale stâncilor văi, pe-ale munţilor creste,
Unde graiul român în trei feluri răsună
Când ciobanii şi-acum,,, Mioriţa" îngână,

Pe-un tărâm străjuit de Barajul Siriu,
Unde arde mocnit, din pământ Focul Viu,
Într-un loc fermecat, cu păduri de stejar,
Care a zămislit, din pământ, chihlimbar,

Unde Ţara Luanei are-o poartă spre Cer
Ce păstrează intact al legendei mister,
Unde sfinţii apar plângând la ferestre
Cu lacrimi de foc, în biserici rupestre,

Unde poţi să admiri, sorbind din gurgui,
Poiana cu zeci de trufaşe statui,
Pe unde auzi, intonat cam şăgalnic
Un cântec de dor despre râul năvalnic,

Unde a vieţuit renumitul zăgan,
Unde şesul e-o parte din pustiu Bărăgan,
Unde oamenii vin fascinaţi, curioşi
De-un miracol etern: Vulcani Noroioşi,

Unde iarna copacii, de gheaţă, se frâng
Aşteptând înflorirea din splendidul Crâng,
Unde-un vârf, Penteleu, este veghe şi scut
E judeţul în care, cândva, m-am născut.

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea de a patra dimensiune dintre noi

înmormântând sărutul tău pe gură
în mine şoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veşnicie
e-n vise ce din ieri se tot ţesură.

spre amintire astăzi drumul ştie
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.

şi totuşi căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
şi noaptea în iubire nu se lasă.

că drag mai am de împărţit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparţine...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un creator, prima idee, cea care duce la crearea unei capodopere, este ceea ce este scânteia pentru focul din sobă: scânteia ajută la aprinderea focului, apoi focul arde vesel în sobă şi încălzeşte căminul, asigurând confortul locatarilor.

aforism de George Budoi din Creaţia şi creatorii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (17 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip de curcubeu

am înghiţit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru şi portocaliu
roşu şi verde aşa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel şi hazliu.

mă scufund progresiv în fiinţă
unde se zămisleşte universul meu
unde cunoaşterea e artă şi ştiinţă
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.

vibrez şi ard intens ca focul sacru
scurtând distanţa dintre mine şi soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.

Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de deochi

frunză seacă de mălin
ce durere şi ce chin
cu bătrâneţea un spin
ce toarnă-n sânge venin.

frunză creaţă - busuioc
ca o flacăra din foc
ce arde al meu noroc
parcă fac paşii pe loc.

vreau soartă înfloritoare
ca un arbore în floare
ce se-nvârte după soare
şi bea rouă din cicoare.

cântec verde de deochi
plânge lumina în ochi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnări

Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Şi-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.

Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeţii îşi fac veacul fără muze
Şi muzele-şi iau dreptul la purtare.

N-ai ce să faci, e toamnă şi-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocenţele vor stele vorbitoare.

Planetele au fost şi ele stele,
Lumini de foc şi focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Şi din senin o noapte pentru iele.

Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.

De-aceea, câte-un om, în disperare,
Îşi pune foc şi arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.

Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.

Toţi oamenii din noi se trag din stele
Şi ard cum arde focul lor din soare
Şi nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori şi ghilimele.

Dar toate ştiu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ţinea de şase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Şi-n ochi le strălucea un foc de fată.

Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul

Desenez azi un peisaj,
Între vis şi realitate,
Îmi vine mare anturaj,
Zile-i dau însemnătate.

Mă pornesc pe o câmpie,
Rochia mea e de velvet,
În amurg de achindie,
Flori culeg într-un buchet.

Flori pline cu margăritare,
Petale proaspete de rouă,
Se oglindesc raze lucitoare,
Despichându-le în două.

Simt căldură şi iubire,
Florile le strâng la piept,
Vara asta-i de magie,
Creatoru-i înţelept.

Simt pulsul florilor,
Inimi de flori mă străbate,
Merg pe calea dorurilor,
Pe cărări de străinătate.

Fiecare floare-n parte,
Îmi aduce-o mulţumire,
Eu fac din ele bele-arte,
Ele-mi aduc binevestire.
2019
***

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... arma ta e lacrima, femeie
arma mea e raţiunea rece
focul meu s-aprinde c-o scanteie
focul tău cu timpul care trece

scutul tău e zâmbetul, femeie
scutul meu e ruga din privire
să nu plece clipa, să mai steie
să mai sorb din focul veşniciei...

poezie de Iurie Osoianu (12 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!