Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mamă sfântă, Românie...

Au bătut la tine-n ușă
Regi cu sceptre de cenușă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.

Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de țărână.

Munții noștri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.

Azi, sărmană Românie,
Ești țărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.

El te-adună, el te vinde
Pentru galbeni și merinde.
Iară fiii tăi desculți
Sunt bătrâni, umili, tăcuți.

Ai avut sau nu lețcaie,
Ai hrănit doar regi de paie.
Ai fost hrană pentru câini,
Bani de vânt pentru străini.

Românie funerară,
Veac de piatră te doboară.
La cetatea bizantină
Doina-ți este mai străină

Umbra ta cea uriașă,
Corbii negri o descalță.
Nu mai ești de fel stăpână
Peste glia ta străbună.

Vin calici din urmă - vin
Ca rugina în pelin.
Pe morminte de eroi
Crește falnic ciumăfăi.

Unde-ți este fața, Doamne?
Când dospea pe frunți de toamne
Pâinea albă. Iar sub soare
Curgeau mândrele izvoare.

Ce bogată-i sărăcia!...
Ne rămase doar mândria ;
Munții noștri cei bătrâni
Sunt goliți de noi stăpâni.

Șobolani cu ochii putrezi
Au ieșit din peșteri mucezi.
Tot aceia ce despoaie
Pruncii noștri în războaie.

Suntem, Doamne, prea ciudați,
Toți de-o seamă înghețați.
Nu vedem pădurea... Nu eee!...
Sângerăm în răni de cuie,

Putreziți de intrigi dese...
Nimeni lacrima nu-ți șterse
Când l-ai plâns pe Eminescu.
Unde e românul? Restu‘!...

Cine să te plângă, cine?
Că din ram de mărăcine
Nu te mai ridică nime,
Nime... nime... nime...

poezie de din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Manifest pentru România bolnavă

Șobolani cu ochii putrezi de averi și chilipiruri,
Îl furarăți pe român și-i rămase doar mândria.
Ați îngenucheat poporul în minciuni și multe biruri -
Iată cum și ei – străinii - vor să-i ia și sărăcia.

Frați voi sunteți doar cu iude, cu escroci și cu imperii,
Iată c-a sosit și clipa vedeți cum morți de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.

Sunteți negustori de viață (nu am cum mă dezic)
Trădătorii mei de țară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernați după urechi!

Ați furat tot ce lăsase Nicolae Ceaușescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru țară,
Ați pus taxe și pe soare, plânge iarăși Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.

Românie, Românie, și chimiștii în halate și guzganii răi știe,
Că în umbra mea umilă umblă chiar și moartea lor.
Blestemați fie aceia care vor îmi confiște dreptul meu la sărăcie.
În această libertate și vecia-i tulburată de imnul sicrielor.

poezie de din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românie, unde ești?

Este sărăcie-n țară.
Este greu să mai trăiești.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i oprești?

Românii plecați din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.

Nu mai ești o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubești.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândești.

O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?

O, voi munți și voi izvoare,
Și voi plaiuri strămoșești
Cu câmpii scăldate-n soare!
Românie, unde ești?

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Manifest pentru țara pierdută

Ați furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceaușescu,
Și-n mormântul veșnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas și luăm pâinea din străini,
problema noastră agrară e pământul în ciulini.

Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă țara se golește, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.

În ce colțuri ale lumii trudesc fiii noștri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni și sclavi...
- Ce crezi tu că pot fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate și m-acoperă din urmă?!

poezie de din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La Alba

La Alba,-n 21, ceva s-a întâmplat...
S-a pogorât unirea pe plaiu-nsângerat
De plâns și suferință. Și inimi de români,
Au devenit pe glia și neamul lor stăpâni.

S-a pogorât unirea și lacrimi au picat.
Din lagărul durerii, năpârcile-au plecat.
Și aprigele vânturi din brațul de român,
Pe scumpa noastră țară, iar au numit stăpân.

De veghe, ca un vultur, cu aripile-ntinse,
Păzit-a focul sacru, port și pământuri, vise
Și datinile noastre rămase moștenire
De la străbuni, de veacuri – o mare de iubire.

Acum se-apleacă iară, sub cumpăna fântânii,
Uniți în rugăciune și plâns, mai toți românii.
Ni-i glia mai săracă și pruncii ne-au plecat...
Tu mântuiește, Doamne, poporu-ndurerat!

E-o țară de morminte, prin moarte doar, unită...
Nici lemne nu-s în sobă, nici turtă nu-i pe plită...
Pământ străin ne cheamă,-n pământul românesc
Rămas din tată-n tată, doar spinii mai rodesc.

Din țara noastră Sfântă, mustesc de-o vreme lacrimi,
Ne zbatem de durerea și plânsul multor patimi.
o minune, Doamne și-o Românie Mare
Și cheamă iarăși pruncii plecați peste hotare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Strigăt către Dumnezeu

Doamne, noi, câți mergem la biserici?
Câți suntem, Iisuse Sfânt, cuminți?!
Câți din pruncii noștri sunt nevrednici
Și-s pe calea vrajbei rătăciți?!

Câți postim și câți vom lua aminte
Când atâtea semne ne trimiți?
Peste tot se fură și se minte
Frați pe frați se vând pentru arginți.

Crima este literă de lege
Pe tărâmul nostru pământean,
Ne supunem silnicei pedepse
Și-avem, Doamne, suflet de samsar.

Legi meschine azi ne țin în hamuri,
Ne lovesc adeseori furtuni
Vin războaie și se trec în valuri
Peste fața hâdă-a astei lumi.

E violul parcă de o vreme
Lecție de profesionalism.
Trăim, Doamne Sfinte, vremuri grele,
Devenim dovadă de cinism...

Doar asceții se mai roagă, Tată,
Pentru pruncii noștri nenăscuți
Și postesc cu pâine și cu apă...
Tu le vezi pe toate și Te uiți.

Boli cumplite ne sădesc în moarte,
Pierdem ființe dragi, prieteni, frați,
E iubirea astăzi, prea departe,
Diavolului îi suntem argați.

Este sărăcie, frig și foame,
Câți mai dăm o mână de-ajutor
Celor ce dorm astăzi prin canale?
Mulți răspund: doar ei cu moartea lor.

Dar Tu știi de-a fiecărui soartă,
Știi de boli, orbire, suferință...
Vei veni mântuiești odată
Lumea ce se pleacă-n pocăință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...

Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

Ne-am născut stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.

Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.

Vino cu mine vezi unde este pâinea – îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.

Grâul nou urca în cer ca să-l vadă soarele.
Brazii, cerbii, munții falnici îngânau izvoarele...
Pe pământuri darnice crește pâinea din țărână:
Doar în ochii morților, eu sunt Patria Română?!

Ce lumini neodihnite ale morților slăvesc
Pământul din care ești universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândește vechiul meu hotar neșters,
Și ce p a t r i e există fără niciun univers?...

Când în râuri curgea aur, au venit flămânzii lumii
Să-nrobească dar pământul, dumnezeul și străbunii.
Glasul meu – izvor de munte – mi l-au auzit eroii:
N-au răbdat mă-ngenunche nici străinii nici ciocoii!

Îmi știi zestrea mult râvnită: păduri dese, mări de grâne...
Dacii mei – stejari de piatr㠖 erau c i n e v a în lume.
Azi, în vatră-mi bate vântul, satul este colb și fum:
În troiț㠖 mărăcinii; sfinții... doborâți în drum!

De peste tot sunt numai lacrimi de toate câte sunt;
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Sunt o patrie săracă, plânsul meu în clopot bate:
Chem în vatra milenară fiii mei plecați departe!

Și blestem cadă-n neguri fără liniște străinul,
Și să-l ardă-n focuri grele calicia și veninul!
Grânele urce iară cu arama lor în cer,
Eu umblu cu ulciorul și cu pâinea în paner.

poezie de din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o țară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă și masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng orașele pustii
aici lacrima iar plânge
suferință e în toate
plâng și sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine știe, de mai știe
vino Doamne să ne vezi
suntem morți, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
țipă în zadar Carpații
marea e azi lacrimă nestinsă
curg și gânduri și păcate
se revarsă peste toate
secole la rând am rezistat
în tăcere adâncă și durere multă
crede omule în tine
nu în vise inutile și sterile
dă-mi Doamne puterea
pășesc la sânul tău
viața asta eu o dau la Dumnezeu
țara mea, unde este, mai este
asta întreb în drumul meu
drum croit în miii de ani
de oameni dârji, puternici cu credința sfântă în suflet
oameni mari ce au clădit odată
țara asta minunată
limba noastră'i o cetate
cerul mai albastru pare
vatra noastră este goală
pleacă copiii de la școală
unde'i mama, unde'i tata
unde ești tu, Românie
este plâns acum în țară
toți ne fac azi de ocară
plâng și oasele'n morminte
latră lupii în codrii iară
au ieșit iar la vânare
plânge Oltul, țipă Mureșul a jale
Dunărea se pierde în mare
de la Prut, Siret sau Tisa
este plânsul neamului dumnezeiesc
se adună strop de apă într-o lacrimă de sânge
vom avea și noi o zi
poate azi sau niciodată
când vom învia în toate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegie ,,săracă copilărie"

Și-au plecat români de-ai noștri
De voie și de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiștii.

Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român ești doar în țară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Și în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Prețul lor e scump plătit.

Haideți fraților acasă!
Că și aici este de lucru,
Fața țării înflorim,
Drept că bani sunt mai puțini,
Dar sunteți lângă copii,
Ocrotiți de-al vostru spirit
Și de bunul Dumnezeu.

De puneți umăr la umăr
Avântul în voi crească,
Ca și pâinea cea domnească,
Traiul vostru își schimbă fața,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, ușor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deșteptați mai bine,
Aveți doar pe Dumnezeu
Și-o fărâmă de lumină
În înțelepciune voastră,
Înțeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunați cu toți la masă.

poezie de (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ridică-te române, profanii tăi să piară...

Ridică-te române și uită-te în munți
Înlănțuiți de vreascuri, de brazi (și ăia ciunți).
Și uită-te la tine, cămașa ta-i de gheață,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viață.

Visezi coroane nalte și regi călcând pe tun ;
Dar unde-ți este oare mândria de român?
noaptea care vine e noapte pentru țară,
Iar tu te stingi simțit în pâinea ta amară.

Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghițit... e mort definitiv!
Să știi că zeii mor în tunet sau în fulger,
Și-acela ce te-nșeală sub masca unui înger.

Ți-atârnă ceru-n ștreang, te uiți ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... și iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviința avarii, că patria nu-i umbră!

Te-ndepărtezi de vatră sub ochii lor de șarpe
Și doina ta străbună se zbate-n glas de moarte.
Și crucile-s pe moarte, părinții în mormânt
Neputincioși se-nchină așa de orbi cum sunt.

Nu vrei știi, române, ce e mai jos de jos,
uneori și sluga nu are vreun folos.
De pâinea ta – DESTUL!... nimănui nu-i pasă,
Străin ce ești, confrate, de limbă și de casă.

Ridică-te române, profanii tăi să piară,
Țărâna unde calci îți miroasă a țară.
Nu asculta trădarea a celor ce te învață,
Ridică-te române! Ai dreptul tău la viață.

poezie de din revista Constelații diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, Tu ești totul...

Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau fiu și eu.
Nu mai pot departe Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.

Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.

Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.

Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am fiu și eu...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Tratat despre... vin

Vin la vin și se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau și beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin și iară...

Vin la birt și vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vinvin degeaba...

Vinde și vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeași nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de (2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Era odată un vânător ș-avea trei copii și era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ținea, că-mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ș-au apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopții vin dracii.

în Frumoasa lumii
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Armonia națională nu este posibilă fără sentiment patriotic. Sacra foame de arginți însoțește lupta pentru scaun, nimicul este la rang de principiu și totul rămâne la nivel de promisiuni. Atunci dăm toată dreptatea literaturii populare: "munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă", "frumoasă țară, păcat că-i locuită", "pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii."


Adăugat de Vasile GhineaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne...

Unora le dai cu caru,
Pe alții îi bați cu paru,
Doamne, nu ți-e milă?
“Lupi mușcând” din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ți-e silă?

Oropsiți de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?

Mulți bătrâni ce-s târâi pașii,
Sunt furați de toți geambașii,
Doamne, ești părtaș?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i lași?

Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?

Nu avem decăt credința,
Să învingen neputința,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???

poezie de (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

La noi...

La noi, și dascălii-s înjunghiați
De scelerați, în ziua mare,
Copiii noștri mor în chinuri, torturați
Și nimeni nu ne dă crezare.

Ministrul nu știe românește,
Iar demnitarii dorm prea liniștiți
Și cetățeanul flămânzește,
Căci ne consideră niște tâmpiți.

La noi, hoția e în floare,
Corupția se simte peste tot,
Iar legile admit prea tare
Realitatea neputinței lor.

La noi, se dă frumos din coate,
Prostia iese la iveală,
Am vrea meargă ca pe roate,
Dar nu se poate fără școală.

Confrații noștri dorm pe-afară,
În Europa sunt extrem de buni,
Căci omenia se măsoară
Puțin mai nobil, chiar de sunt români.

Suntem pierduți pentru vecie,
Într-un hățiș destul de-ngrozitor
Și n-om schimba o Românie,
Căci nu avem un bun conducător.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către cel străin de țară

Eu trăiesc în rând cu țara, tu (ciocoi împins de bani)
Vei pieri într-o furtună, nu rămâi trecând prin ani
Ca un faraon în piatră, să te țină minte: cine?
Ți-ai vândut întâi credința, m-ai vândut apoi pe mine.

Nu-s monedă mă schimbi pe un tulbure capriciu,
Ceilalți au zis: REZIST peste ani de sacrificiu.
În decenii de hoție ceafa mult ți-ai îngroșat,
Că nu încapi nici în mormânt, ciocoi aprig, îndesat.

De ți-ai pus în buzunare averi multe să te țină,
Putrezești tot în pământ cât îi punga ta plină.
Nicio floare n-o să crească peste tine cât îi vară,
M-ai mințit și m-ai vândut pentru a nu stiu câta oară.

Țara nu e târg – e mumă. Nu rămân un martor mut;
Cât crezi tu că o să rabd, lacrimi multe să le ascult?
Unde calc nu sunt legitim, toate le-ai înstrăinat,
Iar din lume îmi vine veste plânsul fiului plecat.

În blestemul celuilalt sună același glas de piatră
Care-și varsă umbra morții peste floarea din fereastră.
Câte ierni îi vin de-acasă străbătute de ninsoare,
Cei bătrâni rămân restanți la impozitul pe soare.

Țara mea e țara mea... Pentru tine este marfă.
Truda celor ce-au sperat în averea ta se află.
Nicio piatră nu e piatră să te scrii pe ea, că-i goală;
Cât ești tu de îndesat, umbra-ți este prea ușoară.

Cum din viscol se ridică glasul inimii de gheață,
Nu accept trec murind, că nu-mi ești stăpân pe viață.
Câte sunt și câte-ți scriu despre vatra milenară,
Ești un spin adus de vânt, rădăcina ta nu-i țară.

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb. 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Boris Pasternak

Nime nu va fi-n cămară...

Nime nu va fi-n cămară,
Decât înserarea. Poate
Încă iarna cu-ntristarea
Din perdelele lăsate.

Încă fulgii cu noianul
Înălbirii lor sublime,
Încă streașina, troianul,
Iar cu-acestea încă Nime.

Iar pustiu -mi viscolească
Firea mea. Din lac cheme
Iernile ce-or -mi albească
Chipul meu din altă vreme.

Spini de gheață -mi înfigă
Anii, când mi-or fi la vamă,
Sobele să-și mânce frigul
Stivuit până la geamuri.

Dar în clipele acestea,
Stârnind tremur în perdele,
O intre, dulce veste,
Steaua dorurilor mele.

Lumina-vei la intrare
Albă toată, parcă-ai cerne
Din tării perpetuare
A materiei eterne.

poezie clasică de , traducere de Anatol Codru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Doctor Zhivago Paperback" de Boris Pasternak este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.
Ion Untaru

Bucuria mântuirii

Cumpără-se Doamne sfinte
Totul, totul pentru bani:
Cimitire, oseminte
Și prieteni și dușmani

Cumpără-se viață, moarte
Și înfrângeri și victorii
sminteala se împarte
În delicte provizorii

Noi trăim adâncă noapte
Că nu ne-a plăcut lumina
Fructele mâniei coapte
Ne-au înscris în ceruri vina

Copleșiți suntem de rele
Ce ne-mprejmuie cetatea
Dacă ne-am făcut din ele
Scutul, platoșa, dreptatea

Nu mai este cel drept. Nu e
Nimeni s-audă Cuvântul
De când Te-am bătut în cuie
Noi uitat-am Legământul

Unde-i mila și iubirea?
Ca o plantă fără apă
Seceta și pustiirea
Rădăcinile ne sapă

Am uitat de mult că cerul
Ne-a-nfiat prin sacrificiu
Urgisitu-Ți-am tot clerul
Noi, cei ahtiați de viciu

Scrie-ni-se iar trecutul
În istoria uitării
Între frați de sânge, Prutul
Plânge malu-nstrăinării

Au sosit maeștrii fricii
Zilnic printre noi sunt. Și e,
pândesc iar veneticii
Trupul țării să-l sfâșie

Și tot caută protecții
Cum o fac de-atâția ani
La stăpânii lumii, lecții
Oferindu-le pe bani

Și tot caută zâzanii
Dacă asta li-i menirea
-ntâi cer drepturi și danii
Să-și lucreze rătăcirea

Rătăcire care doare
ne-a rupt de Tine, Doamne
Cum smulgi din ram, o floare
Când dau brume și vin toamne?

Și mlădița nu dă roadă
Dac-o-ndepărtezi de trunchi
Scopul viermelui: roadă
Lujerele din mănunchi

Ne rugăm la Tine: - Iartă
Noi păcătuim și veșnic
Cu blândețea Ta ne ceartă,
Lasă-ne lumina-n sfeșnic!

Nu ne pierde pân-la urmă
L-ai iertat și pe Manase
Milă dacă biata turmă
Fără de Păstor rămase!

Bate-ne cu îndurare
Nu cum ne bătură zbirii
Fiul rătăcit își are,
Bucuria mântuirii!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri roșii

degeaba întindem brațele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
și nu ne mai împărțim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem și câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care facem filme
în care ne sărutăm și tot nu ne va ajunge
așa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulți dintre noi nu s-au ținut niciodată în brațe
și dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
și se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
și câți n-am fi fost noi?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook