Cuvintele mele sunt crengi din arborele vieţii, crengi carbonizate de fulgerul inspiraţiei.

aforism de Ionuţ Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum

Păduri ce-ar fi putut să fie
Se mistuiesc pârjolite de dorinţele mele
Şi de lungile tale absenţe

Fum.. sunt cuvintele mele
Înnegurând hârtia în volute înecăcioase
Zvârcoliri vremelnice ale tristeţii

Undeva mai pâlpâie o geană de foc..
Amintind seminţele ce ar fi trebuit să rodească
Se mai aud uneori chemări de crengi carbonizate

Restul e tăcere.

poezie de Ligia Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa – arborele amintirilor în care înfloresc morminte.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este arhitectul bolţii mele palatine, dar mi-a lăsat cuvintele să decorez teatrul acestei vieţi.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte-n crengi

irişi jefuiţi de stele, concept antic,
gânduri-n boltă suind din frunte
o noapte între crengi, ritm romantic,
prin râpi şi văi demult filozofii crunte.

iubito tu, cu coapsa atacată de iubire
vino să vedem ce mai putem face,
poate înseninăm singurătăţi în lire
sau o trează pace în gura-ţi rapace.

încet încearcă-te încă odată în silueta
gândului ce te reprezintă lirică trecere...
e noapte-n crengi, sublunar-şi face pirueta
sfioasă în lungi axiome de petrecere.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In gradina

Scârtâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe stresini de lemn,
si frunzele cad ca un sinistru semn
În linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor...
Pe când, discordant si înfiorator,
Scârtaie toamna din crengi ostenite.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe muntele Tianzi gândindu-mă la fraţii mei din Shandong

Singur-singurel într-un ţinut străin...
Azi, când fraţii mei cară de pe munte crengi de corn,
Dorul de casă e mai mare ca niciodată,
Fiecare duce-n maldăr de crengi pe umăr – al meu lipseşte.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt degetele blânde cu care mângâiem tâmplele amintirilor.

aforism de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele poetului sunt delfini care sar peste valurile mării albe.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele prostului cad direct din cerul gurii. Cuvintele deşteptului cad din cerul lui Dumnezeu.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea mea este o scoică în care adevărul intră precum un bob de nisip. Cuvintele mele înfrumuseţează adevărul pe care îl dăruiesc oamenilor sub formă de metafore.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oasele mele sunt aliniate într-un instrument muzical în care suflă doar moartea.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copacul vieţii, sufletul este o frunză, iar visele sunt nervurile sale.

aforism de Ionuţ Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea, singura filă împietrită din cartea vieţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de umbre

sufletul meu
aşteaptă cuminte
pe fundul unui ocean de singurătate
să cadă steaua norocoasă
a inspiraţiei

în tot acest timp
asist la spectacolul
în care moartea
dăruieşte creatorului
o floare cu petale
de umbre

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

e atâta tăcere, atâta singurătate aici,
încât te întrebi:
cum de se mai leagă cuvintele?
ce le mai ţine împreună? sensul?
el a dispărut demult.
el a dispărut odată cu oamenii care
l-ar fi putut înţelege.
am mai rămas numai eu,
vorbitorul din peşteră,
aş putea să vorbesc toată viaţa,
preţuind cuvintele, căutând sensul
în această singurătate de neînvins.

dar mi-e teamă, mi-e teamă de cuvintele mele
şi de ceea ce ar putea deveni!
e de ajuns să le rostesc ca ele
să prindă consistenţă
şi carnea lor, ce e carne din carnea ecourilor,
să se întărească.

cuvintele mele devin lilieci,
au pieliţă şi braţe întinse să mă ucidă,
sunt fără astâmpăr, sunt apăsătoare cuvintele mele,
de aceea mă ascund de ele tot mai mult
în inima peşterii.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Internetul – cea mai sofisticată fata morgana din deşertăciunea vieţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei fi genial învăţând cuvintele unui geniu, ci aplicându-le în viaţa de zi cu zi.

aforism de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt ca frunzele din copacul vieţii. Se desprind, plutesc pe aripile de visuri şi iluzii ale sufletului, apoi se aştern pe aleea deznădejdii, aşteptând paşii grei şi nemiloşi ai morţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plumburiu —
vântul smulge furios
rădăcini şi crengi.
În maşina Salvării
primul ţipăt al vieţii.

tanka de Vali Iancu din Haiku: Magazine of Romanian-Japanese Relationships (2006)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu gutui şi îngeri

Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.

Vin funingeii şi sărută
Parul zeiţei auriu.
Acea secundă neştiută
Mi-alege gândul străveziu.

Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara şi nu doare
Corola lacrimii din plângeri.

Oglinda iezerului calmă
Aşteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.

În ruginiul din copaci,
Ce picură irişi în gânduri,
Când mă îmbrăţişezi şi taci
Şi scriu spumoase, tandre rânduri.

Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.
Aceste crengi cu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!