Puella Mea (fragment)
Are un trup foarte frumos,
Plin de iubire, grațios
Și e făcut, să nu te miri,
Din fildeș și din trandafiri.
Părul ei creț, desăvârșit
Doar pictorii care-au murit
Pictau pe cap la îngerașii
Care în slavă își poartă pașii.
Pe gâtul fin și minunat
Un chip plăcut e așezat
Cu ochi și buze pe măsură,
Care alcătuiesc o gură
Pe care-un zâmbet ușor crește
Precum o floare ce-nflorește,
În timp ce-n ochi se-aude ușor
O pasăre cântând cu dor.
Iar de pe umerii săi mici
Cum nu s-au mai văzut pe-aici
Atât de netezi și plăcuți
Precum copacii abia crescuți,
Atârnă brațele-i ușoare
Cu încheieturi ce-ar vrea să zboare.
Mai rar așa femei finuțe,
Căci mâinile îi sunt drăguțe,
Ca niște flori imaculate,
Atâta sunt de delicate.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre creștere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Aici se aruncă zaruri
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.
Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,
care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,
dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață
și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
le poartă pe brațe până în inima casei.
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vioară
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre zaruri
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre picioare
Sonetul 24
Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ți-am zugrăvit splendoarea
Și trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i crește mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Și ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat și-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ți-admiră chipul fin.
Dar acești ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o știu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre arte plastice, poezii despre valoare, poezii despre devenire, poezii despre desen, poezii despre artă sau poezii despre Soare
Senin de vară
Ochi migdalați pe un cer senin,
Vântul adie în înaltul lui,
Zâmbetul curge precum un izvor,
Susurul lui, mireasma de flori,
O șoaptă se-aude, zboară ușor,
Dulce ca mierea, roua din zori...
Lumina învăluie totu-n parfum,
În șoapte m-aud, privirea mă cheamă,
Din nou acel zâmbet pe-o rază coboară...
Aș vrea să-l privesc la infinit...
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre rouă, poezii despre miere, poezii despre infinit sau poezii despre apicultură
Înainte de a începe un portret, uită-te bine... Sunt mâini care nu seamănă cu figura. Sunt mâini care gândesc; mâini bune, iubitoare, care parcă mângâie lucrurile pe care le ating și mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice... Mâinile nu puteau minți. Pentru mine gura... privește mai expresiv decât ochii. Ochi sunt ușor de făcut. Privirea-i mai greu.
citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre umor, citate despre tristețe, citate despre portrete, citate despre minciună, citate despre gură, citate despre comedie sau citate despre actorie
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre noroc, poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre durere sau poezii despre dor
Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre răutate, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
Adam și Eva
Poate că așa a început totul
îți înmoi degetele în culoarea roșu
așa s-a făcut
iar pasărea învață să zboare chiar și cu sânge șiroindu-i din trup
pe
cărărui vechi de brumă
chiar și pe picioarele tale care merg în neștire ca să caute
mănăstiri curate
și
bătăia veche de toacă
acum când a rămas doar o tăcere adâncă și galbenă de s-au prăbușit toate
cu pumnalul pe o bordură ca și cum s-ar fi rănit toate ale lumii acesteia
poate doar pasărea să mai știe
pe unde a trecut prin ce leagăne și-a lăsat duhul
ori pe unde s-a despărțit pe lângă ce fântâni de lume
să mai treacă
hrănește naibii pasărea aceasta altfel
se vor opri ceasurile
după inima ei
acum
liniștită
mai sunt doar câteva cărărui de smochini și de brumă amestecate în timpurile-acestea
probabil ar trebui să îți scriu despre bărbat și femeie
cum s-au întâlnit când era răcoare și bine în poala pădurii
de unde atâta Adam de unde ar fi Eva pe care o strânge la piept după stânci
ținându-i sânul cu mâinile crămpoțindu-l cu mâinile mâinile mâinile coapsa jupa dezvelitura ei netedă
dumnezeu a uitat culoarea în pasăre și nu îi mai dă drumul vreodată
stă cu ghiarele-n ei
pentru că și el este pasăre și are un ochi în spatele capului și cu ochiul acela nu lasă
e
doar
calea
îngerilor
care așteaptă în spatele furiei care privește de departe perechea
va mai curge mult sânge până se va despărți bărbat de femeie, din pasăre
ca să alerge din nou
întâmpla-se-va din nou atunci atingerea bărbatului
ținându-i din nou poala rochiei ridicând-o deasupra capului să se dezgolească odată sfârșitului
bărbatul
femeia
ținându-și sufletul în mâini fiecăruia
p
â
n
ă
la Eden.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre mâini, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri sau poezii despre început
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Aproape straniu
Mă uit, în zare, la egretele albe,
la malul estuarului,
nu se anunță nicio schimbare.
Lunile înverșunate trec,
încă nu bați la usă,
în streașină, zăpada persistă,
în timp ce eu stau și-ți aștept pașii.
Sub o lună gotică
și fiecare clipire de stea,
prin pădurea de șoapte,
ușor confuz, dar rezonant,
noapte de noapte,
niciun sunet nu se pierde.
Încerc să nu mă gândesc
la distanța și spațiul dintre noi,
dar există momente
când ești atât de aproape,
aproape straniu, atât de aproape,
mai ales atunci când,
spre mine, plutesc, în aer,
curbe delicate ca vălurile picăturii,
adieri de gânduri,
miresme și brize de umbre dense.
Acolo, aproape, atât de aproape,
treci, cu mine, pe sub arcada
ramurii noastre de măr,
precum un cântec,
mi-alungi neliniștea din mine,
îmbrățișați la marginea timpului,
zâmbetele noastre se-ating,
fără putere sunt la atingerea ta,
două lumini care
redobândesc desăvârșirea.
Atunci, acolo, atât de aproape,
îngerii s-au adunat,
precum mâinile tale
împreunate cu ale mele.
În sunetul acelor aripi ușoare
bătea un contrapunct ritmic,
în timp ce tu, încet, încet,
ai zburat de la acest pământ nins,
de la acest pământ stins...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre schimbare, poezii despre ritm sau poezii despre păduri
Flori, flori, flori
Când vremea se încălzește
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbește
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nflorește
Este ghiocelul.
Când zăpada se topește
Își arată clopoțelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Și să bea din apa rece.
Când mijește soarele
Regina nopții se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roșu sau gălbui.
Te-ndeamnă să rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Și crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Și la viață te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Și copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalți pe rând,
Flori frumoase își desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ți-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înflorește.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vestește.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre zambile sau poezii despre urechi
Corydon
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip să ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe...
Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...
Cellalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las să s-amuze.
C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre fumat, poezii despre droguri, poezii despre încălțăminte, poezii despre verde sau poezii despre tauri
Corydon
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip să ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe...
Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...
Cellalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las să s-amuze.
C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre iubire sau poezii despre generozitate
Miros de trandafiri
Gâtul e uscat și limba amurțește. Aerul scârțâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forța te lovești cu fruntea de perete.
Simți un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foșnitor îți atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îți mângâie blând gâtul.
- Așa de mult aș vrea - îți spui în șoaptă - să fii un vis.
poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre nisip, poezii despre forță sau poezii despre alb
Allsop Arms - Londra
Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăștie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăște plăcută din ochi
Iar șuvițele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuți se-aud pașii
s-a uscat noroiul...
ploii îi vine să se-agațe din nou
Să se-aștearnă pe umeri si buze.
Ți se vede doar ceafa și umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă și dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Lași timpul să curgă-n neștire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar co simplă privire.
În urmă se-nchide ușa cu arc
Cauciucuri se-nvârt pe șosele
Cu aripe-ntinse mă cocoț în înalt
Ca apoi să cobor dintre stele.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre șosele, poezii despre vorbire sau poezii despre negru
Unii ochi amenință asemeni unor pistoale încărcate și fixate asupra unei ținte, alții sunt la fel de insultători precum niște fluierături sau lovituri; unii sunt inexpresivi asemeni coacăzelor, iar alții sunt tot atât de adânci precum o fântână în care te poți prăbuși.
citat clasic din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dragostea ta
Spune- mi iubite că mă iubești,
Cum iubește albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă dorești,
Cum cerul e dorit de soare.
Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzește spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.
Sărută -mă iubite pe ochi și pe gură,
Iubește-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Și să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puțin senine.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre zile, poezii despre sărut sau poezii despre gură
William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care mă călăuzește și mă ajută să trec peste zile și peste nopți. Speranța că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.
replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre iarnă, citate despre frumusețe, citate despre Soare, citate despre zile, citate despre urechi, citate despre suflet, citate despre oraș sau citate despre noapte
Solitarium
Dincolo de aceste drumuri
care se despart în vânt, în glasul
trist făcut din suflarea caldă
precum adăpostul pe timp de furtună
mintea mă trădează
mă strânge
din măruntaiele nopții.
E atât de liniște,
încât gândurile alunecă
într-o rană nouă
mai ușor
decât săgetarea unui neprihănit
în inima întunericului.
O liniște mă apasă,
așa cum sigur mi se întâmplă
când adorm iar cele mai
importante lucruri pândesc
din oglindă.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre somn sau poezii despre noapte
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre seară sau poezii despre oftalmologie