Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă, făcându-mi adăpost din credință, să mă afund în ea într-o încăpere abstractă pentru a-mi închide adâncurile inimii.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este nu o caut, că va veni prin una din ușile copilăriei. Se poate fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există momente când vreau recuperez trecutul inocent al zilelor de altădată, dar emoția e prea mare, melancoliile îmi pot simți lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supraviețuit timpului. Când i-am înțeles semnificația îmi trecuse deja copilăria. De atunci am învățat nu mai plâng din nimicuri.
Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este nu o caut, că va veni prin una din ușile copilăriei. Se poate fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai vreau o primăvară cu tine

O ultimă bătaie a inimii

Și tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

De atunci îl caut cu glasul plâns

În muguri.

El agață fluturi albi în ramuri

nu pierd – râde.

Mai vreau o primăvară cu tine – i-am zis,

Vreau totul încă o dată...

Să bați dealurile cu mine pe creștet

Ca atunci când soarele era așa de mic

Încât îl prinsesem în pumni ca pe un măr de aur.

Măcar o copilărie cât o zi,

Când vedeai cerul rotund în lacrima mea.

Pierdusem funda de curcubeu a păpușii.

Ai înlocuit-o cu o poveste...

Cum că aș fi strălucitoare ca raiul.

De atunci n-am mai plâns...

nici acum nu plâng,

Numai că uneori îmi curg ceruri rotunde pe obraji.

Camelia Oprița

poezie de din Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
Copilăria ți se pare lungă numai dacă o reinventezi în fiecare zi.

Există momente când vreau recuperez trecutul
inocent al zilelor de altădată, dar emoția e prea mare,
melancoliile îmi pot simți lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supraviețuit timpului.
Când i-am înțeles semnificația îmi trecuse deja copilăria.
De atunci am învățat nu mai plâng din nimicuri.

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine
și m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este nu o caut,
că va veni prin una din ușile copilăriei.
Se poate fi rămas deschisă cu pragul înspre mine.

Am încredere în oameni dintr-un motiv rațional,
că nu trebuie să mă împotrivesc vieții, destinului.
Nimic nu supraviețuiește efemerului.
Timpul e o continuă frământare a universului,
universul e o inimă mare prin care trece timpul.
Ca -l înțelegi, stai față în față cu el, vorbești despre tine cu el
și așa poți recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

Durere, veșnică durere e umbra infinitului cuibărită
în inima de om sub forma singurătății; durere,
veșnică durere este gândul că inima își găsește sfârșitul repede
în celelalte gânduri împletite cu insomnii în alb-negru.
Am îndrăznit să fiu copil - mi-am făcut adăpost din credință,
să mă afund în ea într-o încăpere abstractă pentru a-mi închide adâncurile inimii.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Aștept o veste

Aștept o veste de la mine însumi
Și plâng de dorul ei necontenit
Și privesc în lacrima din plânsu-mi
Ca să mă văd un pic mai fericit.

Și nu văd... și nu știu despre mine
Decât că plâng și viața mi-a trecut,
Decât c-aștept și vestea nu mai vine.
S-o mai aștept? S-o iau de la-nceput?

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decadență

de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.

în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.

splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.

de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt și oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ți se clatină pământul de sub picioare.

camelia oprița

în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eternul e mai vechi decât timpul, și acela e Dumnezeu. El se concentrează într-o singură clipă, după cum o singură clipă e în afara oricărui spațiu.

aforism de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest aforism a fost selectat Aforismul zilei pe 31 octombrie 2019.
Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cum ai îndrăznit? Nu de îndrăzneală duc eu lipsă, Baiazid.

în Mircea Cel Bătrân ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini și soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete -mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.

camelia oprița / 19 / octombrie / 2019

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camil Petrescu

Și cum calitățile la nevoie se cunosc, cred că inteligența unei femei se vede mai ales în acea încercare, care este boala. Nimic nu e mai dezgustător decât o femeie proastă, bolnavă... Îți amintește, fără înduplecare, că omul e făcut din mațe. Sunt unele din acestea care vorbesc despre metehnele lor, fără necesitatea unei confidențe măcar... În tren, în tranvai, în vizită... "A, eu sufăr de multă vreme de rinichi." "Nu mai spune? Și cum vine? Că eu am o piatră la ficat"... "Nu, la mine e numai bășica... și la ovare, de la o sarcina..." Și dau lămuriri despre aceste beteșuguri, cu o mulțumire de sine, ca de niște performanțe.

citat celebru din romanul Patul lui Procust de (1933)
Adăugat de Nicolae FeraruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

Sare și piper

... nu mai am nimic din ce-am avut
nu mai e nimic din câte-au fost
toate sunt un nod ce m-a durut
nodul vieții mele fără rost

nu mai simt nimic din ce simțeam
nu mai văd nimic din ce-am văzut
singur stau cu mine lângă geam
și aștept s-aud de n-ai trecut

nu mai cred în nimeni și nimic
nu mai am iluzii să mai sper
singurul rival și inamic
sare-i pentru mine. Și piper...

poezie de (27 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho
viață
Viața este o curgere, este un fluviu, este o mișcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înșiși reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viața este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viața este mai abundentă. Iar o viață abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.

definiție celebră de în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt așa străin încât am devenit invizibil

precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic

așa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri și cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceața dintre evidențe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeților
prea străini să se mai recunoască
mult prea invizibili
să se mai poată atinge vreodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cerul se închide în mine

Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce se dă în vânt de atâta miros
și nu pot uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porțile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.

Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
și aștept răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu mângâie ființa
și s-o ridice din picioare în aer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce forțe rotesc pământul în jurul propriei axe? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!