Și voi muri cu pana-n mână...
Le iert nebunilor beția și rătăcirile în vis, dar n-am să pot ierta prostia și ignoranța și de mi-s cuvintele neînțelese, răstălmăcite, ard pe rug toate poemele alese, din care lacrimi, azi, mai curg.
Voi vreți să pun în vers minciuna, s-o preaslăvesc și osanale să îi închin și eu și luna, când mi-au rămas brațele goale?
Prea orbi pentru-a vedea prin ceață, ca prin seninul vorbei mele, toți neuronii vă îngheață și aruncați cu pietre-n stele.
Și orice gând, ce-abia se naște în toamne cu poveri de moarte, îl transformați în armă albă, în ură și poveri deșarte.
Nu-i vina mea, că geme țara, eu vinovată sunt de vers, de-i siluită primăvara, investigați un univers, prea năclăit în răutate și în scenarii de doi bani! Priviți în stânga și în dreapta, în ochi priviți-i pe orfani!
Și pe bătrâni ce-ascund durerea și neajunsurile-n teamă și nu-ndrăznesc măcar să plângă și nu-ndrăznesc măcar să geamă.
Sătulă-i țara de morminte, va evada dintre hotare și vinovați vom fi cu toții... Și unde-i România Mare?
Călcați-mă și în picioare, nu-mi pasă-n moarte, într-o rână, mă voi târî cu poezia și adevărul într-o mână...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
Citate similare
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre albastru, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre patrie sau poezii despre devenire
E Tatăl meu
Nu învrăjbesc pe nimeni, nu supăr, nu jignesc,
Eu scriu doar poezie, visez și vă iubesc,
Vreau doar parfum de vise să vă alinte-un pic,
Apoi voi fi tăcere, nu voi mai fi nimic!
De ce mă răstigniți mereu pe câte-o cruce
Și-mi puneți pietre grele de nu le mai pot duce?
De ce mă osândiți cu cleveteli deșarte,
Voi nu știți că Isus durerea mea o-mparte?
Voi nu știți că mă doare și-L doare și pe El,
Că-mi este bun prieten la bine și la greu?
Voi nu știți că iubirea îi este-atât de mare,
Încât și roua florii îl supără și-L doare?
De ce la bunătate cu ură răsplătiți?
Nu aruncați cu pietre, nu vreau sa Îl mâhniți!
El mi-este bun prieten, părinte, chiar și frate
Și tuturor iubire și dragoste împarte!
Priviți mai bine cerul și înălțați o rugă,
Smeriți-vă de-ndată și fiți o bună slugă!
Eu azi vă iert de toate cu dragoste curată,
Știind că viața mea e-n mâna Lui de Tată!
Și oricâte poveri pe umeri îmi veți pune
Pe toate le voi duce cu har și-nțelepciune,
Să știți că nu-i poveste, e însuși Tatăl meu
Și mai presus de toate-L iubesc, e Dumnezeu!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre supărare, poezii despre tată, poezii despre răsplată, poezii despre rouă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întoarce-te, fiu rătăcitor!
Sunt aceeași eu cea care voi învinge nepăsare;
Voi sălta din moarte Țara cât de lungă-i primăvara.
Prea comod de la o vreme e românul cu dileme...
I-ar sta bine să muncească pentru-o pâine românească,
Prea a slugărit apusul alungat, iar el, supusul,
A-nțeles că nu-i în Țară loc de vară, primăvară,
Doar de toamne amărâte și ierni lungi, posomorâte.
Vino-n Țara Ta, Române, să faci pentru Tine pâne!
Și la ceilalți o rămâne,
Că ești bun și blând, stăpâne.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre primăvară, poezii despre victorie, poezii despre pâine sau poezii despre iarnă
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre noapte
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre verde sau poezii despre somn
Țara mea, cea mai frumoasă...
Spuneți, voi, români, de-i țară mai frumoasă ca a noastră,
Unde cântă ciocârlia pe sub bolta cea albastră,
Unde se aude naiul și viorile-n pădure,
Sub arcușul limbii noastre,-alungă hoții, să nu fure.
Spuneți voi, unde-s izvoare, care susură-a iubire,
Spărgând piatra cea mai dură, mirosind a nemurire?
Cine are munți și mare, Dunăre și locuri sfinte,
Unde se aude doina, așa dulce și cuminte?
Ca o ie înflorată, îmbrăcată-n sărbătoare,
Râde țara mea bogată, chiar și-atunci gând glia doare
Sub potopul de injurii ale hoardelor străine,
Care strigă-n gura mare, să nu-i fie țării bine.
Neamul, chiar de nu-i prea mare, e viteaz, la o adică
Și-o acoperă cu trupul și nu tremură de frică.
Că viteji ne-au fost eroii, s-or scula și din morminte,
Să ne fluture drapelul și să strige: Înaine!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre sărbători, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păduri sau poezii despre munți
Turist prin Univers
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj
i-am găsit necazului factorul divers
azi mă ascund de el într-un miraj.
mă apropii de stele din vast Univers
mi-au creat pe inima sublim tatuaj
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj.
am să mă lupt cu demonul pervers
să-mi lase cerul liber la partaj
să fiu un curcubeu eu am convers
să bucur îngerii din anturaj.
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore și istețime în bagaj.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre turism, poezii despre prezent, poezii despre plimbare sau poezii despre metafore
Între atrii ninge-amarnic...
Între lacrimă și mine e o punte de suspine pe unde se plimbă corbii,
croncănind a iarnă lungă cu nămeți în partea stângă...
Între atrii ninge-amarnic, teama viscolește-n bernă,
un tic-tac rămas pe pernă mă anunță că sunt vie, doar în vers și poezie...
Cu dactilii și troheii joc șotron pe ritm de jale și cum am brațele goale
pun în vers o acoladă, vreo metaforă să vadă
că-am nevoie de cuvinte pentru ruga din morminte...
Șchiopătez printre ruine și prin ceruri clandestine caut novele vecine,
poate te găsesc pe tine, să te-atrag cât mai aproape și subit aceleași pleoape
să descopere lumină-ntr-o explozie divină...
Te-ntâlnesc la o răscruce, aleg calea ce ne duce dincolo de Calea albă
a Lacteii unde-n salbă se înșiră dezolanțe la gâturi de Babe Cloanțe...
Într-o clipă infernală, o consoană și-o vocală, într-o contopire-astrală
reînvie-n pielea goală într-un rai mai neconform, unde șerpii încă dorm...
E-o iluzie facilă renăscută-ntr-o idilă, într-o zi din vincer,
când din must nu am să cer, că a fiert mult prea devreme în oceane de dileme...
Între lacrimă și mine, crește-o punte de suspine
și-un covor de neputințe sub a vremilor sentințe...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre șerpi, poezii despre voce, poezii despre vecini sau poezii despre ritm
Străină de vară
Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Și-mi cresc nori de plumb pe umeri și pe aripi, vai de ele
Și de versul fără muză din poeme zbuciumate!
Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja să cearnă.
Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Și-a fugit cu flori și iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-așteptai, iubite-n rai cu două pașapoarte.
Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
Să aduni din curcubeie, știi, alabastru-acela verde,
Și să mi-l trimiți prin poștă, să îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.
Vară, ți-ai uitat la poartă, două ramuri de lumină
Dar, nu pot s-ajung la ele, să le sorb, că-ți sunt străină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre uitare, poezii despre sperieturi sau poezii despre rai
Nedumeririle unui român din România
Bine voi chiar asta vreți
ca să fug din țara mea
să-mi las fete și băieți
și să umblu brambura
Zău să fug din țara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alții să-mi rostească gândul
Crucea s-o cioplească vântul
să las fete și băieți
să vă sape-n cer mormântul
hoților voi asta vreți
Să las naibii țara mea
străinii să moară-n ea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre România, poezii despre vânt, poezii despre gânduri sau poezii despre cruce
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre trandafiri
De mână
Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
Unde răsăritul de mână se ia cu amurgul,
Unde păsările devin liniști de cristal
Prin care privește iubirea.
Într-o amiază devreme
În care ne vom ține de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
poezie de Crina Popescu din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune sau poezii despre început
Mintea de pe urmă...
Vă rog, iertați bădărănia mea de moldovean
Din stânga Prutului, și fără educație aleasă.
Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...
Dar nu, eu nici aici nu sunt în Țara mea, acasă.
În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,
Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.
Chiar n-ai tu, Țară, pentru mine un șopron,
Ce m-ar adăposti de friguri și de ură?!
Chiar nu găsești tu, Țară, pentru mine-un vad,
Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?
Chiar totul e aici, privatizat,
Și ție ți-a rămas doar numele de Mamă?!
Chiar n-ai o tablă ca să-ți scriu un vers,
De unde-s, ce-i cu mine, ce mă doare?
Dar poate, cineva din Univers,
Prin mine ți-a transmis mesaj de sărbătoare...
Penibil, nimerit pe site particular,
În loc să-mi cer de la stăpân iertare,
Jignesc întreaga Românie cu un vers murdar,
Cu iz politic, în ajun de sărbătoare?!
Desigur frații mei dispun pe drept
De drept nestingherit să mă arunce-afară
Desigur nu mai pot cădea eu fraților la piept
Căci n-are moldoveanul loc în Țară
Și, cam demultișor, la Cotroceni
S-a pus pe noi o cruce mare, groasă.
De aia fratii mei când vad basarabeni,
Vomită pân' și propria angoasă...
PS... dacă poetul este limitat
La ce se poate și ce nu se poate...
Și dacă Țara-i scoasă la mezat...
Și dacă la mezat e scoasă libertatea..
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Moldova, poezii despre vamă, poezii despre politică sau poezii despre mamă
Confidențe pentru public
Continuu să-mi pun sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine și pe voi n-am să ne mint!
E-o slăbiciune, dar e asumată,
și numai Domnul știe și va ști
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!
N-aș fi crezut vreodat' că poezia
e jurământ făcut fără să știm!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care amețim, ne-ndrăgostim...
Azi sunt cenușă, ieri eram stejar,
mâine renasc și nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră și amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.
Mă leagănă visări, mă fierb dureri,
sunt om, nu vreau să scap de "a simți",
n-am să ascult nici sfaturi, nici păreri,
iar adevărul nu-l voi ciopârți.
Îmi dau voie să uit de prozodie,
de-accente sau de număr de silabe...
"Contabililor" fripți de poezie
le dau de lucru! "Versurile-s slabe!":)
Nu vor găsi metafore, grămadă,
ci doar cuvântul simplu și firesc.
Nu mă înscriu la USR, la coadă!
Ăst "cuib" a devenit hilar, grotesc!.
Cu poezie, muzică și viață
voi trece anii care mi-au rămas.
Foarte nesuferită sau glumeață,
prieteni, mulțumesc pentru popas!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Rugă pentru România
Doamne, poalele îmi suflec
Și prin fața Ta-mi târăsc
Lacrimile să Te-nduplec
Făr-a vrea să Te-ocărăsc!
Dar de-un veac mi-e țara slugă,
Pe nimic de-al ei stăpână
Iară frații mei în rugă
Nu-și mai dau mână cu mână!
Nici să-nvârtă o ciuleandră
Nu mai știu prin străinie
Aruncați ca o buleandră
Chiar de muma Românie!
Și-mi oftează și îmi geme
Inima-mi în piept bolește...
Pentru ale cui blesteme
România mea plătește?
Un tribut prea scump, slăvite!
Ne mai iartă din păcate,
De bocanci și de copite
Că-s hotarele prădate!
Și nu știu! Să-ți scriu cuvinte?
Ori să-Ți chem vreo câțiva popi?
Din adâncile morminte
Neamul Tu să mi-l dezgropi!
poezie de Livia Frunză (20 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre graniță sau poezii despre cuvinte
Ultimul demers
Cum aș putea să îmi exprim durerea
Când lacrimi nu mai am, dar mi-a rămas
Un stih, prin care să îmi spun părerea
Și, ridicând spre voi răstitu-mi glas,
Azi, să vă-ntreb de ce-i atâta jale,
De ce norodul e îngenuncheat,
De ce ne ard părinții în spitale,
Vrajbă-ntre noi, de ce ați semănat?
De ce-ați inoculat stupida ură,
Nu mai suntem, acum, de sânge, frați,
Ci sintem,, vaccinați"-,, nevaccinați",
Nepricepând absurda dictatură?
Vaccinul nu e simplă opțiune
Precum a fost și cel antigripal,
Să-i ardem pe jăratec de cărbune,
Să-i acuzăm de genocid global
Pe oamenii ce suferă de-o boală
Și-o-nțepătură i-ar putea ucide,
Să nu-i primim în case, nici la școală?
Sunt legi normale sau măsuri perfide?
Ne-ncrederea pe semeni îi desparte,
Prea mulți considerând că e letal,
Sentița sigură spre sumbra moarte,
Vaccinul cu efect antiviral.
Nici medicii nu știu ce să ne spună,
Părerile-ntre ei sunt împărțite,
Mereu ne contrazicem, cu ranchiună,
Crezând c-avem idei îndreptățite.
Vedem în frate aprigul dușman,
Din vina lui, semănător al morții,
Așa ne-au vrut flămânzii de ciolan,
Să nu mai fim uniți în fața sorții,
Discordia prea lesne să domnească,
Să ne urâm familii și amici,
La dușmănie să ne convertească,
Grav promovând fățarnice lozinci.
Nu suntem vinovați de sumbra ciumă,
Nici nu suntem călăii omenirii,
Chiar dacă ne ca pe o turmă
Predestinată bolii și pierii.
Cine mai crede falsa propagandă?
Vă pasă că suntem contaminați?
Cerșiți doar voturi, aducând,, ofrandă"
Bolnavilor, la moarte condamnați!
Înalț spre Cer smerită rugăciune,
Mi-e poezia ultimul demers,
Implor Iubire, Pace, Înțelepciune
Și mă retrag, scriind umilul vers.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vaccin, poezii despre dușmănie, poezii despre boală sau poezii despre prieteni și dușmani
De Sf. Gheorghe
Sunteți prea mulți să vă urez la fiecare
Mulți ani și să vă dăruiesc o floare.
Așa că, sper, că nu va fi cu supărare,
De vă urez la toți, la mic, la mare
Să aveți parte de ce vă doriți
Și măcar azi să fiți mai fericiți!
Să prăznuiți în liniște și pace
Cu cin' vi-e drag, cu cine rău nu face,
Să fie soare, cer senin și voie bună
Și să vă veseliți cu toții împreună!
Iar voi, bărbații, mai ușor cu vinul,
Că v-amețește rău, acum, pelinul.
Luați-o mai ușor cu băutura,
C-o să vă ia pe dinainte gura.
Și nu-i frumos ca-n zi de sărbătoare
Să fiți chiar voi, cu gura cea mai mare.
S-aveți de toate azi, pe sfânta masă
Și bucuria să domnească-n casă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre urări
Aveți cumva vreo ''anima'' în plus?
Aveți cumva vreun suflet de vânzare, vreo rămășiță-n vreun tic-tac vetust? Mi l-a mușcat un lup la vânătoare și am rămas fără miros și gust.
Și când servesc la cină drama vieții, nu simt nimic și lacrimi nu mai curg, când mor pe rând în câte-un vers poeții și nu-mi găsesc poemele în gând...
Și vreau să strig și să mă rog la lună să nu mai plece-n zori... la felinar s-aștept ca drama asta să apună... dar ruga mea e rugă în zadar...
Și poate știți pe undeva un suflet hain și fără de afect, că n-aș mai vrea să simt nicio durere... decoru-acesta este prea infect...
Concept fictiv, o ''anima'' spectrală e sufletul ce-l credem toți etern, dar când plecăm spre marea siderală ne descompunem humă în infern...
Aveți cumva vreun suflet-hologramă, trimis de îngeri dintr-o altă lume? Aș vrea să-i pun retinele ca ramă și să îi schimb și lacrimă și nume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre vânătoare sau poezii despre schimbare