Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georg Trakl

Celor amuțiți

O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.

Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.

Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Georg Trakl

Celor amuțiți

O, nebunia marelui oraș, când seara
Lângă zidul negru-ncremenesc desfigurați copaci,
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!

Prostituata ce-n fiori de gheață naște copilul mort.
Cu turbare mânia lui Dumnezeu biciuie
fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea ce zdrobește ochii verzi.
O, groaznicul râs al aurului.

Dar calm sângerează-n hrubă-ntunecată
o mai tăcută omenire,
Făurește din metale dure capul izbăvitor.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Celor amuțiți

O, nebunia marelui oraș, căci seara
Lângă zidurile negre copaci handicapați se holbează,
Din mască de arginți spiritul răului privește;
Lumină cu magnetica ostatică izgonește pietrificata noapte.
O, scufundatul dangăt al clopotelor de seară.

Curvă, ce-n averse de gheață un copil mort naște.
Turbat biciuie mânia Domnului fruntea obsedatului,
Epidemie violetă, foame, zdrobește verdele ochi.
O, râsul oribil al aurului.

Dar liniște sângerează-n întunecate mute grote umane,
Adaugă din metale dure capul ispășit.


Comentarii

Poezia urbană este considerată una dintre domeniile caracteristice expresionismului. Cu toate acestea, fenomenul este mai vechi, naturalismul a preluat deja motivul orașului, pentru a menționa doar puținul cunoscut Julius Hart cu textul său "Berlin" din 1889. Dar, de asemenea, în contracurentul naturalismului, subiectul se găsește și la Hugo von Hofmannstahl în "Vezi orașul" din 1890.
Principalele motive ale orașului în expresionism sunt fabricile, zgomotul, lumina electrică, prostituția, sărăcia, bolile. Acestea le putem ușor găsi în textul lui Trakl. La prima vedere, însă, irită imaginea ""dangătul clopotelor de seară". O imagine care pare să aparțină unei alte zone. Dar se poate găsi și în "Dumnezeul orașului" al lui Georg Heym (1910), în versul "Clopotul bisericii în număr extraordinar / Se clatină pe marea turnurilor negre".
La Trakl, sunetul clopotelor este "scufundat" - ca și cum ar fi aparținut unei alte zone, unde noaptea a rămas și astfel și perioadele de tranziție, cum ar fi seara "clopotelor de seară". Căci noaptea este "reprimată" în poemul lui Trakl, "Lumină cu magnetica ostatică". Ne putem gândi în mod concret aici la lumina electrică. În 1902, primele șase lămpi cu arc voltaic au fost instalate la Viena. Textul l-a început, probabil, în noiembrie 1913, la Viena, sau ulterior la Innsbruck.
Prima strofă rămâne aproape de experiențele contemporane concrete din viața orașului, cu iluminare electrică emergentă, cu ziduri întunecate și vegetație avariată ("copaci handicapați"). Cu toate acestea, acest lucru nu captează o mare parte din poezie. Ce ar trebui să facem cu imaginea centrală "Din mască de arginți spiritul răului privește"? La Georg Heym, în "Demonii Orașelor", există versul "Lunii albe îi atârnă ca o larvă neagră". Dar nicăieri altundeva la Trakl nu găsim luna ca imagine a răului. Se pare că în asonanțele "zidurile negre" și "mască de arginți" găsim spiritul răului în pereți și copaci bolnavi, o imagine distorsionată a grădinii paradisului, orașul cu promisiunile sale fiind o fraudă.
În cea de-a doua strofă, frauda devine concretă: nașterea, promisiunea unui nou început, inocența și începutul sunt pictate în culorile cele mai întunecate. Mama este o curvă, copilul mort. "Dumnezeu" apare ca "turbat ", omologul său este "obsedat", nu este chemat un nou legământ de vindecare după expulzarea din grădina Paradisului, ci continuarea vinovăției și a pedepselor, un legământ de furie. "epidemia" și "foamea" se confruntă cu "râsul oribil al aurului", distrugând sărăcia bogăției - ceea ce nu face pe nimeni fericit.
Acel "dar" ridică forța celei de a treia strofă și contra-discursul câștigă în greutate, concentrându-se pe două versuri scurte cu o imagine "contra-ridicată" spontan. Speranța dă "mute grote umane", care arhaizează condiția umană, împotriva zgomotului "marelui oraș" și a societății sale în "întunecate mute grote". Aici mântuirea este posibilă printr-un "cap ispășit" din "metale dure". Ceea ce ar putea însemna, totuși, rămâne ascuns. Ultimul vers lasă loc disconfortului. "Capul ispășit" înseamnă un lider uman brutal, "asemănător unui metal"? Este vorba despre o retragere în obiectivitatea inacceptabilă la rece?
Pe de altă parte, primul vers, semantic mai degrabă, ca o completare la versul al doilea al acestei strofe, vorbește de "sânge", "metal", încă / mut (pasiv), "întuneric" pentru a "răscumpăra". Georg Heym vorbește în "Dumnezeul orașului" despre "burta roșie" a lui Baal1 lăsând umanitatea în "nebunie orașului". Este de asemenea posibilă o referire la "Torquato Tasso"2 drama în versuri a lui Goethe, care a spus: "Și când omul amuțește în chinul său, / m-a lăsat un Dumnezeu să spun cum sufăr".

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă sparg

în figuri de tot felul
nu doare când mă deschid
îi fac loc să plece bobocului
crescut și încălzit în cercul
meu interior alimentat
cu aere de nebunie schiloadă
aroganța e o mască al răului
duh scufundat în fiori
de gheață se sparg în dangătul
clopotului nopții negre

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziduri negre

Vârtej de nouri, cu mișcări absurde,
fioruri albe, galbene și verzi;
suntem captivii unor zodii surde,
tu în confuze depărtări te pierzi.

Sub ziduri negre timpul se refuză,
vremelnic soarta seceră cu bani;
cad în disgrații pelerini de spuză,
se vând iluzii blânzilor ptofani.

Ne strecurăm prin sumbre canioane,
fără ieșiri, alcătuiți din plâns;
urlând ne împresoară lighioane,
cu aburi verzi otrăvitorul spânz.

Când ai să vii cu umbra ta frumoasă,
voi smulge un izvor din rădăcini;
sub streașină, la cea din urmă casă,
va bate lung un clopot de lumini.

poezie de din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.

O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.

O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
Când în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire își înalță îndrăgostiții pleoapele de argint:
O seminție. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămâie
Și dulcele cântec al celor ridicați din morminte.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Delir

De pe streșini negre zăpezi se scurg mărunt;
Un deget roșu se scufundă-n frunte,
În cameră se scurg albastre gheți de munte
Îndrăgostiții oglinzilor de mult muriți sunt.

Capul în grele hălci gândind separă
Se scurge umbra în albastre ghețuri de munte,
Râsul cel rece-al unei moarte curve mute.
Plânge-n parfum de violetă vânt de seară

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Drumețul

Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.

Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.

Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.

Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.

Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Pieire

Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.

Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.

Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.

poezie clasică de din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Sirena

Noaptea îmi plânge la fereastră -
Noaptea e mută, plânge un copil,
Vântul, copil pierdut în noaptea-albastră -
Ce-l face oare să plângă așa docil?
O, sărmană Sirenă!

Ca focul păru-n furtună se risipește,
Ca focul prin nori trece în șoapte -
Pentru tine sărmană roabă rostește
Inima-mi o rugă e de noapte!
O, sărmană Sirenă!

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerea în fața răului, poate fi a lașului, dar și a prudentului, dacă răul este o plagă socială și amenință.

aforism de din Cuvinte cu dor de miez, Tăcere (2016)
Adăugat de Ștefan MîrzacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Georg Trakl

De Profundis

E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!

La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.

La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.

O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.

Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.

Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria și praful stelelor.
În tufișul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în catalană.
Georg Trakl

Cufundare

Seara, când prin aurita vară spre casă pășim
Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri.
Blânde vițe verzi în jur, îngălbenesc grâul
O fratele meu, ce liniște e-n lume.
Îmbrățișați ne cufundăm în apa-albastră,
Întunecatele grote melancolie masculină
Pe subțiri poteci încrucișează descompuse drumuri,
Noi însă fericiți ne odihnim în soare-apune.
Pace, unde culorile toamnei luminează
La căpătâi foșnește nucul trecutul nostru vechi.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Naștere

Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.

Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.

O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,

O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.

Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vară

La lăsarea serii lamentările cucului
Devin din ce în ce mai insistente.
Grâul își apleacă-n închinare mută spicul,
Maci roșii înfloresc în lan.

Tunetele trec de cealaltă parte-a dealului.
Cântecul greierului, știut de toți,
Amuțește-n grădini.

Frunzele castanului
Sunt nemișcate.
Veșmintele tale foșnesc
Pe scara-n spirală.

Tăcută, o candelă clipește
În odaia întunecată;
O mână argintie,
Stinge lumina;
Noapte fără stele, fără vânt.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Naștere

Munți: beznă, tăcere și zăpadă.
Roșu din pădure coboară vânătoarea;
O, privirile de mușchi, ale vânatului.

Tăcerea mamei; sub negri brazi
mâinile adormite se deschid,
Când năruită recea lună apare.

O, nașterea omului. Murmur de noapte
Albastră apă în fund de stâncă;
Suspinând îngerul căzut își vede chipul,

Se trezește albă vaga cămăruță.
Două luni
Luminează ochii bătrânei împietrite.

Suferință, strigătul de durere al nașterii. Cu aripi negre
Atinge-a copilului frunte noaptea,
Zăpadă, ce cade domol din violeții nori.


Comentarii

Într-o notă intitulată "Naștere" Trakl scrie "Plimbare cu tatăl, plimbare cu mama". În poemul cu același titlu găsim în a doua strofă "liniștea mamei".
Dacă citim nota autorului, ca ajutor pentru interpretare, putem da tatălui imaginile "Munți", "vânătoarea" și "vânatului", a doua imaginii mamei "Tăcerea mamei", "mâinile ","luna".
"Tatăl", conform imaginii tradiționale, așa ca în "hieros gamos", este deasupra ("munții") iar imaginea ("coboară vânătoarea") mai jos, "sub negri brazi", este locul "mamei" în care "mâinile adormite se deschid".
În cea de-a treia strofă se intercalează în mod armonios "nașterea omului". Apoi aceasta este desfășurată în trei strofe, în imagini care se află sub o temă recurentă la Trakl: "îngerul căzut".
Prima dintre aceste trei strofe și cea de-a treia strofă a poemului, aduc o imagine cunoscută din poezia "Copilăria", "albastră apă", care se strecoară într-un mediu stâncos.
Dacă atribuim nașterii acest lucru, putem să-i atribuim femeii însărcinate următoarea: "Se trezește albă vaga cămăruță".
"Bătrâna împietrită" rămâne enigmatică. Gunther Kleefeld vede, de asemenea, o imagine a mamei reprezentată prin lună (vezi Kleefeld 1985, p. 211).
În ultima strofă, din nou, procesul nașterii este rezumat în mod special la memoria vizuală, care caracterizează femeia care naște și nașterea (acum determinată drept "copil"); femeia prin "strigătul de durere", născutul prin "aripi negre" atingând " a copilului frunte noaptea".
Versul final al poemului indică nașterea lui Hristos. După ce s-a materializat nașterea unui "băiat", cu imaginea căderii zăpezii, este evocat timpul Crăciunului, nașterea Domnului.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pisicile negre

Pisicile negre de pe acoperis,
soarele negru, camasa albastra neagra...
Nu-e nimeni geniul muzicii negrilor,
care ma inteleaga!.

Cainii negri in cerul gurii
latra la lemurii.

Fluturi negri din oglinzi
ganduri negre iti trimit sa le cuprinzi.

Porumbeii albi langa corbi~
Ochii albi ai sclavilor negri langa surdo-muti la fel de orbi.

Zilele negre ocupa un spatiu mort~
Lumanari negre s-aprind singure pe tort.

Toate culorile peisajelor din avion sunt in cutii negre~
Zboara invers mersul pasarilor de carbune~
Se agata hainele de sanii prostituatelor cu diamante~
Toate fulgerele si tunetele sunt ca o rugaciune
inainte de sarituri cu parasuta
in zone crepusculare numai pentru parapante.

Totul e lipsit de transparenta, nimic nou...
Aceeasi culoare
intr-o permanenta miscare;
Aceeasi existenta
in rumegus de autor necunoscut.
Crime pe partiile de ski
din casa cu stafii
din viitorul cat mai apropiat de crimele perfecte din trecut.

poezie de (23 ianuarie 2009)
Adăugat de Ovidiu HortopanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Corupția, ca plagă socială, poate fi zdruncinată de o avalanșă, nu de o piatră, două.

aforism de din Cuvinte cu dor de miez, Corupție (2016)
Adăugat de Ștefan MîrzacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Bocet

Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.

poezie clasică de , traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de BaudeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am perioade negre. Dar cine nu le are? Însă nu ele mă au pe mine. Eu nu aparțin răului care mi se întâmplă, ci ființei care sunt. Așa încât pot zice că am noroc că mi se întâmplă să am și perioade negre.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Darul psihoterapiei. Scrisoare deschisa catre noua generatie de psihoterapeuti si pacientii lor" de Irvin Yalom este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.80- 20.99 lei.
Georg Trakl

În apropierea morții

O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.

O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz

O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook