Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georg Trakl

Somnul

Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Georg Trakl

Somnul

Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Bocet

Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.

poezie clasică de , traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de BaudeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

profeția fecioară vorbește
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi și patru negre.

vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agață de somn,
e timpul.

ies din munți
miri negri în sfârșitul sfârșitului,
icoanelor li se sparg inimile în peșteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopții a dragoste.

e nuntă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 26 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Georg Trakl

Cântec de noapte

Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremenește în fața albăstrimii, a sfințeniei sale.
Strașnică-i tăcerea în piatră.

Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.

O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeș,
Se arată reflexul îngerului căzut.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene așezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...

Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene așezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...

Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asasin platit cu nori

Muntele in alb-negru, padurea fara frunze-
lupi imaginari purtand un dialog cu Shakespeare fara muze...
urmele de pe zapada cauta viata urmelor de praf de pe Trecut-
crima cu autor necunoscut.

Muzeul orasului atomic pierdut in spatiu infinit,
rezervatie naturala, proiect de viitor...
Formele de relief se sincronizeaza patetic la sfarsit
cu orele de zbor.

zbor de noapte
lilieci in fluturi, alarme in masini cu tipete ascutite printre soapte

zbor alb spre zi
intre zile negre si nopti albe fara poezii

poezie de
Adăugat de Ovidiu HortopanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Într-o grădină veche

Miros de iarbă în maroul verde
Se clatină ușor pe iazul plin de viață,
Pășunile-s înfășurate-n ceață
Și fluturele pe câmpii se pierde.

Terasa părăsită stă la soare,
Peștii de aur strălucesc în apă,
Norii plutesc pe-a dealurilor pleoapă,
Străinii pleacă-ncet în depărtare.

Lucesc frunzele căci tinerele fete
Trecură-n zori și ele pe aici
Iar râsul lor rămas-a-n frunze mici,
Un faun dansează auriu pe îndelete.

Comentarii

Textul este clar și cuprinde ceea ce anunță titlul. Este descrisă o grădină veche, cu iarbă, iazuri, aur, câmpii, fluturi, o terasă, deal, străini, dansul unui faun - nu grădina părintească din Pfeifergasse unde locuise, ci o grădină publică. Această grădină este cunoscută din opera lui Trakl, este grădina "Mirabell" în apropiere de Salzburg, care revine și în "Muzică în Mirabell" și apare și acolo ca "grădină veche". Și aici ne întâmpină din nou mirosul de iarbă, care joacă un rol deosebit la Trakl, asociat cu "grădina" (așa cum citim și aici) sau "feminin" (în "transformare", și acest parfum face ca poemul, dintr-n simplu pastel să devină o pictură impresionistă. Cu toate acestea, chiar și o primă privire asupra imaginii "crinilor de apă" ai lui Monet, arată diferența stilistică, în primul rând mediul descris.
Pentru Trakl, această grădină are o semnificație deosebită ca un loc al întâlnirilor avute acolo. Există și o "acțiune", chiar dacă acest lucru este indicat în primul rând de locația "într-o grădină veche". "Străinii pleacă-ncet în depărtare" câștigă în această acțiune o greutate deosebită. "Trecură-n zori și ele" ("tinerele fete") aici, acum "Străinii pleacă-ncet în depărtare". Două indicii s-ar putea referi la o dramă, dar sunt, de asemenea, de înțeles ca o simplă afirmație a faptelor și diferența dispare aici. Chiar și prima strofă descrie această tensiune deosebită între facticitatea presupus inofensivă și indiciul unei drame.
Verdele este maro, "iarbă în maroul verde", "pășunile" sunt "înfășurate-n ceață", (voaluri albe) "fluturele pe câmpii se pierde". Un paznic al parcului ar putea apărea în acest peisaj, dar și un demon ("faun").

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

La mlaștină

Călător in negru vânt; lin șușotește slabul stuf
În mlaștina liniștii. Pe cerul cenușiu
Un cârd de păsări călătoare trece;
De-a curmezișul peste întunecata apă.

Agitație. În cocioaba dărăpănată
Se ridică-n zbor ale putreziciunii aripi;
Mesteceni infirmi suspină în vânt.

Seară în cârciumă părăsită. Rosul drum spre casă
Blânda melancolie a păscândelor turme,
Fantome de noapte: Broaște râioase din apa argintie ies.


Comentarii

Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei "La mlaștină". Există patru versiuni scrise între iulie 1913 și mai 1914.
Iarăși întâlnim, "călătorul", un motiv important în opera lui Georg Trakl. El este în drum spre "mlaștină" - și această zonă, mlaștina, este caracterizată ca o "realitate saturată" cu "întunecata apă", "putreziciuni", "mesteceni infirmi" și "broaște râioase".
"Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele mlaștini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 - după o lungă ședere în Innsbruck și înainte de a se muta la Viena pentru o vreme - și a lucrat intens la poeziile pentru prima publicație a cărții "Poezii" pentru editura "Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei "La mlaștină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena și intitulată "Decembrie".
La sfârșitul primei strofe, se întâlnește un vers ciudată, care străbate toate cele patru versiuni neschimbate: "De-a curmezișul peste întunecata apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mișcă, de fapt, pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reținută de exemplu, de Joseph Georg Oberkofler în "Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 și următoarele în "O călătorie cu sania").
Acest "curmeziș" ar putea indica MERSUL "călătorul", aici, pe bârne mișcătoare, nesigure prin mlaștină, spre un loc concret pe care se află "cocioaba dărăpănată". Desigur că Trakl nu vrea să descrie o aventură prin mlaștină. Poemul tematizează o construcție poetică de bază, pe care o cunoaștem din alte lucrări, determinate de sălbăticie, decădere, singurătate și "Fantome de noapte". În același timp, totuși, poezia mărturisește mai pregnant decât alte poezii ale lui Trakl conexiunea indisolubilă a experienței reale cu natura și experiențele lumești unde găsește un conținut spiritual-mitic, ca de altfel în opera lirică generală a lui Georg Trakl.

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Pieire

Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.

Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.

Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.

poezie clasică de din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.

Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.

Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Peisaj

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Tăcere

Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -

Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă

În vale, copiii se dau pe gheață,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt înghețați și stingheri.
Se pregătește o noapte geroasă.
Totul e rece și alb,
Și deși mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.

poezie celebră de din Orion (1978)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Georg Trakl

În parc

Din nou hoinărind prin anticul parc,
O, calmul florilor roșii și galbene.
O, zei blajini, și voi sunteți în doliu,
Și aurul de toamnă al ulmului.
Impercetibil se înalță trestia la marginea
Iazului albastru, tace sturzul în seară.
O! Atunci înclină-ți fruntea și tu
Înaintea năruitei marmore a strămoșilor.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul nopții

Amurgul sfâșâie perdeaua nopții,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâșnește-n țipete zăvorul porții,
Vântul pornește adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torții,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâșâie perdeaua nopții,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n fața sorții,
Nu lăsăm pradă viața-n gheara morții,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâșâie perdeaua nopții!

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânul emana

un miros de mucegai
ședea în fotoliu
și ne spunea povești din ovidiu
ne țineau cu sufletul la gură
erau povești cu oameni care se transformau
în animale în copaci în stânci
bâtrânul era slab și gârbovit

noi ascultam poveștile
lui despre metamorfoze
femeile deveneau foarea soarelui
păsări și lilieci și păianjeni
bărbații se transformau în porci
în șerpi în pietre în aer

nu știam că erau povești
din ovidiu și nu conta prea mult
poveștile bătrânului alunecau adeseori
în spaniolă sau latină
uneori ne oferea pilde sau dictoane

noi vedeam în bătrân
o comoară plină cu surprize
o comoară părăsită
uitată în casa bătrânească

erau zile când ne povestea
filmele văzute în viața lui
cu actorii lui preferați

nebunii cu cyborgi
roboți buni roboți răi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.

O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.

O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
Când în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire își înalță îndrăgostiții pleoapele de argint:
O seminție. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămâie
Și dulcele cântec al celor ridicați din morminte.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook