Karl Kraus
Al adevărului alb mare preot
Voce cristalină, în a Domnului rece suflare locuiește
Mag furios,
Sub a cărui robă-nflăcărată albastra războinicului armură zăngăne.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- citate de Georg Trakl despre voce
- poezii despre religie
- citate de Georg Trakl despre religie
- poezii despre furie
- poezii despre albastru
- citate de Georg Trakl despre albastru
- poezii despre alb
- citate de Georg Trakl despre alb
- poezii despre adevăr
Citate similare
Seara
Cu făpturi de eroi dispăruți
Umpli, tu, lună
Pădurile tăcute,
Secera lunii -
Cu suava îmbrățișare
A îndrăgostiților,
Umbrele glorioaselor vremi
De jur împrejurul putregăioaselor stânci;
Atât de albăstriu lucește
Înspre orașul în care
Ticăloșită și rece
Locuiește o generație în putrezire
Care pregătește nepotului alb
Viitor întunecat.
Voi, umbre înghițite de lună
Adânc suspinând în cristalul gol
Al lacului de munte.
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oraș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Seara
Cu moarte făpturi de morți
Umpli tu lună
Tăcutele păduri,
Semilună -
Cu blânda-mbrățișare
a îndrăgostiților,
Umbra celebrelor timpuri
înconjoară putrezindele stânci;
Atât de albastru strălucește
Încolo spre oraș,
Unde-n frig și răutate
Un putred trib locuiește,
Îngerul alb
pregătește vremuri întunecate.
În umbra-mbrățișării lunii
Suspinând în golul cristal
Al muntelui lac.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre îngeri sau poezii despre răutate
- armură
- Armură. Genul de îmbrăcăminte purtat de un om al cărui croitor este fierar.
definiție aforistică de Ambrose Bierce din Dicționarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și aforisme despre vestimentație sau umor despre vestimentație
O seară de iarnă
Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Și casa-i pregătită cumsecade.
Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înflorește pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.
Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine și cu vin.
Comentarii
"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informați din mediului intelectual cât și a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoțire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beție și melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-și găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivația acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.
Zăpada cade la fereastră, un clopot de seară se aude, masa este pregătită, casa este bine ordonată, "De aur înflorește pomul bun de date" motivul "hoinarului" este de două ori expus (și poate fi o referire la Perechea Sfântă) "pe masă toate, pâine și cu vin ".
Prima versiune a poeziei descrie și mai clar "pâinea și vinul lui Dumnezeu".
Imaginea "pomul bun de date" leagă motivul pomului de Crăciun cu pomul vieții în paradis. Faptul că pomul înflorește "Din a pământului sevă" se referă la iarnă, dar și, în general, la un moment de "răcoare" în sensul figurativ.
Căutarea Cuplului Sfânt înainte de Crăciun este transferată "Unii care sunt de mult în hoinăreală", devenind astfel o imagine generală a "out siderismului".
Poezia se referă la oamenii care sunt "pe poteci întunecate" - și astfel părăsim în mod clar câmpul legendei creștine.
Trakl îl numește pe Karl Kraus, într-un poem dedicat acestuia "Mare Preot al adevărului", "magician furios" și "războinic".
În scrisoarea din 13.12.1913 îl caracterizează ca pe un om căruia "nu-i place să ofere altuia un exemplu". Dacă Trakl îl vede pe Kraus ca "hoinar" rămâne neclar. Trakl s-a autocaracterizat deseori astfel.
NOTE
1 KRAUS, KARL (1874 1936) - strălucit scriitor, dramaturg, poet, eseist, ziarist. Este socotit cel mai valoros scriitor satiric de limbă germană al secolului XX.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zile, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre scriitori, poezii despre pâine sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cântec de noapte
Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremenește în fața albăstrimii, a sfințeniei sale.
Strașnică-i tăcerea în piatră.
Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.
O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeș,
Se arată reflexul îngerului căzut.
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre singurătate, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre măști sau poezii despre muzică
Să cugetăm la adevăr - multă durere!
Georg Trakl în În zăpadă - capitularea nopții
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre durere sau citate despre adevăr
- suflet
- Sufletul - un străin pe pământ.
definiție celebră de Georg Trakl
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate de Georg Trakl despre suflet
Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre șerpi, poezii despre tristețe, poezii despre roșu, poezii despre păianjeni sau poezii despre piraterie
O voce la geam
- Gheorghe e pe preoteasă!
Cum părintele nu crede,
Iese furios din casă:
- De la geam... așa se vede!
epigramă de Vasile Iușan din Justiția e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre voce, epigrame despre furie sau epigrame despre Gheorghe
Seara
Cu formele spectrale-ale eroilor morți,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă
Cu îmbrățișare tandră
Ca îndrăgostiților,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;
Luna strălucește împrăștiind lumină albastră
Peste oraș,
Acolo unde trăiește
O generație degenerată,
Rece și rea
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoți.
Voi, umbre înghițite de lună,
Suspinați deasupra cupei goale
A unui lac de munte.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarnă
În iarnă ogorul alb și rece strălucește.
Ceru-i monstruos și singuratic.
Stăncuța se rotește peste iaz buimacă
Și vânătorul din păduri sosește.
O tăcere pe negrele vârfuri locuiește.
Scântei grăbite dintr-o colibă fug.
Departe-alunecă o sanie cu meșteșug
Și luna-ncet gri sus se ivește.
Sângerează-ncet pe câmp vânatul
Și ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.
Stuful se clatină galben ca o codîrlă.
Ger, fum, un pas în gol călcatul.
Comentarii
Hans-Georg Kemper1 a interpretat textul dintr-o o perspectivă structuralistă, ca o lucrare de deconstrucție a formelor tradiționale de poezie și ca o dezvoltare a unei "picturi poetice într-un stil de serie".
Textul poate fi privit ca un exemplu caracteristic pentru ceea ce Trakl descrie într-o scrisoare către prietenul său din copilărie, Erhard Buschbeck, în iulie 1910, ca "manieră trudită", ca "patru versuri, patru părți individuale dintr-o imagine introduse într-o singură impresie".
Trakl se referă în această scrisoare la poemul său "Furtuna". El reclamă această invenție împotriva unui presupus plagiator (Ludwig Ullmann). Cu toate acestea, "stilul" său în categoria "stilul de serial" este un lirism expresionist specific lui.
Kemper combină stilul expresionist al liniei cu "de-liricizare" (un termen aparținând lui Oskar Walzel2, 1916) în poezia de la începutul secolului. Trakl însuși a subliniat în lucrarea sa lirică într-o scrisoare din toamna anului 1911 că rezultatele ei erau "impersonale". El se referă în mod special la acest lucru ca rezultat al unui efort de a scăpa de "personal". Este evident că imaginile naturale joacă un rol cheie aici.
Textul prezent creează o obiectivitate detașată de subiectul material, așa cum a fost proiectat în noile mijloace de comunicare și documentare ale timpului, cotidianului, fotografiei și filmului (remarcabil "Un drum prin Viena" din 1906). Aici, principiile compoziționale orientate spre imagine joacă un rol formativ. Kemper se referă la o referință informativă menționată, de asemenea, în diverse interpretări ale poemului "În iarnă", și anume lui Peter Bruegel cel Bătrân3. Pictura "Întoarcerea vânătorilor" din 1565, pe care Trakl a văzut-o plin de încântare în Muzeul Istoric de Artă din Viena.
NOTE
1 KEMPER, HANS GEORG editorul volumului "Poezii de Georg Trakl" (Stuttgart 1999)
2 WALZEL, OSKAR (1864 1944) profesor de literatură și academician austriaco-german
3 PETER BREUGEL CEL BĂTRÎN (1525-1569) cel mai important pictor flamand din secolul XVI. creator al unui stil propriu, dincolo de modelul renascentist.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre informații, poezii despre imagine, poezii despre început sau poezii despre versuri
Pieire
Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre stejari sau poezii despre miezul nopții
Hohenburg
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;
Sonata strălucirii lunii
Și trezirea de la marginea pădurii.
Întotdeauna gândești la chipul alb al omului
Departe de a timpului furie;
Peste un vis se-ntinde ramura verde,
Cruce și seară;
Sunetul își învăluie cu brațele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.
Deci tremură străinu-n întuneric,
Care-și ridică în tăcere peste ființa umană pleoapele,
E depărtarea; argintia voce a vântului pe hol.
Comentarii
Titlul se referă la Villa Hohenburg de lângă Innsbruck care i-a aparținut lui Rudolf von Ficker - frate al prietenului lui Trakl, Ludwig von Ficker. Acesta a preluat vila de la tatăl lor, Julius von Ficker, care a predat istoria la Bonn, apoi a acceptat o chemare la Innsbruck, iar în 1885 a fost ridicat la rag nobiliar.
În Vila Hohenburg, numit și Castelul Hohenburg, Trakl a fost, probabil, în 1913 de mai multe ori ca oaspete. Textul a fost scris în septembrie / octombrie 1913 la Innsbruck.
O referire autobiografică poate fi acceptată. Este bine cunoscut faptul că Trakl a petrecut mai mult timp în natură, înnoptând sub cerul liber, mai ales după mari beții și destrăbălări. Astfel, "trezirea de la marginea pădurii" poate fi luată ad litteram. De asemenea, "Sonata... lunii" poate fi legată de contextul biografic, deoarece Rudolf von Ficker era un istoric al muzicii. Desigur, conținutul primei strofe nu are acoperirea corespunzătoare.
Imaginile centrale, "toamna" și "timpul", indică regulile de timp atât de frecvente la Trakl.
"În casă nu e nimeni", imagine pe care o cunoaștem din opera lui Trakl, în alte forme de parafrazare, cum ar fi "camerele abandonate" sau "camerele singuratice".
Imaginile următoarelor strofe părăsesc complet contextul Vilei Hohenburg, în care se re- găsesc modele inconfundabile ale operei lui Trakl, cum ar fi "chipul alb al omului " sau "cruce și seară". Doar ultimul vers al poeziei ne readuce în contextul titlului: "argintia voce a vântului pe hol". "Sebastian în vis" cunoaște "vocea de argint a stelelor".
Titlul poeziei este doar un tribut adus unei gazde primitoare, familiei Ficker atât de importantă pentru Trakl? Sau numirea unui loc care l-a făcut să trăiască o experiență în mod special? Rilke la Castelul Duino sună ca o analogie literar-istorică, nu ca o referință posibilă la Trakl.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre istorie sau poezii despre cunoaștere
- glorie
- Gloria este un dinozaur care locuiește cu tine. Trebuie să-l hrănești, altfel devine furios și te poate ucide.
definiție de Sharon Stone în Studio Magazine (mai 1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre furie sau citate despre devenire
Un cuvânt bun este ca un arbore bogat a cărui rădăcină este puternică și ale cărui ramuri ajung până la cer. El dă fructe în toate anotimpurile cu îngăduința Domnului.
în Coran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toleranță, citate despre fructe, citate despre cuvinte, citate despre crengi, citate despre copaci, citate despre bogăție sau citate despre anotimpuri
Nu fi atât de credincios încât să te închini la orice, în detrimentul adevărului.
citat din Georg Simon Ohm
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie
- mag
- Echilibrist pe așchii de toiag.
Mag
monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de iarnă
Când cade zăpada pe ferestre
Și bat clopotele seara...
Casa este curată,
Masa pregătită pentru mulți.
Venind de pe drumurile lor întunecate, mulți
Bat la această poartă.
Adăpate de seva rece a pământului,
Pe arborele harului se desfac flori de aur.
Drumețule, pășește în tăcere înăuntru:
Mâhnirile au ros pragul transformându-l în piatră.
Dar, iată: în lumină curată, strălucind
Acolo pe masă: pâine și vin.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre lumină, poezii despre iarnă sau poezii despre flori
Bocet
Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sculptură sau poezii despre negru