Sus și jos adunat
Limba morții este aspră
așa cum e limba câinilor,
îți linge rănile și-ți domesticește zilele,
lipicioasă ca urmele melcilor în iarba udă
centura argintie care-ți va încinge traseul
e îmbibată cu otrava plăcerii.
Sus și jos adunat,
prin cele două inele de logodnă lipite pe linia orizontului,
întrezărești insula promisă,
auzi cum pășește altfel aici liniștea ploii,
dacă te forțezi poți chiar să deslușești sunetul
pietrelor justițiare lovind în fereastra luminii
ca-n bolurile tibetane.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Limba pietrelor
limba pietrelor nu e pentru oameni
trebuie să trăiești o mie de ani
pentru a auzi prima vocală
întâmplător
când marea e tăcută
și deja nu mai e speranță
poezie de Franciszek Nastulczyk din Milion msciwych okruchow (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre tăcere
Limba noastră
Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!
Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!
poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre miere
- poezii despre limba maternă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre apicultură
- poezii despre Soare
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre stejari, poezii despre sculptură, poezii despre privighetori, poezii despre muzică sau poezii despre limba română
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre verde, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Melanj à trois
Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca niște găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Și dincolo de acele găuri,
deschise așa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu fața în jos
și abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
așa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineață
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viața de după viață.
poezie de Ionuț Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre somn, poezii despre nefericire sau poezii despre iubire
O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sunet, citate despre cuvinte, citate despre vorbire, citate despre relativitate, citate despre odihnă, citate despre naștere, citate despre mișcare, citate despre gânduri sau citate despre existență
Ela, ela! (Haide, haide!)
E dimineață acum în Santorini
Un soare-aprins încinge atmosfera
În mare zburdă grațioși delfinii,
Iar eu îți spun în șoaptă, kalimera!
Tu te trezești cu zâmbetul pe față
Și-ai o privire dulce, îmbietoare,
Iar mâna mea tot trupul ți-l răsfață
Necontenit, din cap până-n picioare.
Ne îmbrățișăm și inima palpită
Simțim iubirea cum ne curge-n vine
Ești minunată ca o Afrodită
Ce din Olimp a coborât la mine.
Se-aude un bouzouki cum jelește
Cu el întreaga insulă vibrează
Sunetul lui duios te răscolește
Și-ți văd obrajii cum se îmbujorează.
Te uiți la mine plină de dorință,
Stârnită mult de cântecul acela,
Mă ispitești cu-ntreaga ta ființă
Și-mi zici în limba greacă: Ela, ela!
poezie de Octavian Cocoș (9 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre răsfăț, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre insule sau poezii despre inimă
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre superlative sau poezii despre oi
Cum produce omul cuvântul? Cu brațele sale, cu picioarele sale, cu urechile, cu nasul său, cu pântecul său? Nu, cu gura sa. Și gura din ce este formată? Din limbă și cele două buze; și atunci când limba și cele două buze se pun în mișcare produc cuvântul articulat. Limba este principiul masculin și cele două buze sunt principiul feminin. Astfel, principiul masculin și principiul feminin produc un copil: cuvântul.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre principii, citate despre picioare, citate despre nas, citate despre gură, citate despre femei sau citate despre copilărie
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
Septembrie îți sare ca o pisică-n față
și înfloresc în tine vise de șoarec mic,
nimic nu-ți mai ajunge și totul te răsfață
proprietar pe vorbe și rege pe nimic,
Smulge-ți tu singur limba, scrie pe ea Adio
îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit
ascultă trenul toamnei cum se răstoarnă-n ziuă
cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre flori, poezii despre actorie, poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre șerpi sau poezii despre viitor
Ce nu se topește chiar dacă este udă mereu?
Este limba.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă se știe că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Așadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale.
citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre limba română, citate despre transporturi, citate despre religie, citate despre munți, citate despre latini, citate despre cunoaștere, citate despre creștinism sau citate despre catolicism
Cine sunt eu să te iubesc în cuvinte
oricum dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
așa că nu te-aștepta să-ți pictez
urmele trecerii prin muzica vieții
nu iubito
nu-ți pot desface trupul cu dalta
nu te pot curăța de ideal cu nicio mângâiere
așa că nu te aștepta să-ți scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să scriu adâncul
cum să cuprind patima
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse dintre inimii
cum aș putea să-ți scriu
ceea ce nicio lume nu poate citi
decât într-o oarbă limbă de jale
cum aș putea să scriu iubirea altfel
decât în limba dorului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre pictură, poezii despre lectură sau poezii despre idealuri
Două inimi
Două inimi într-un singur piept, își împărțeau bătăile.
Una se satură și decide să urce sus, în cap.
Își construiește un întreg oraș, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.
Timpul trece...
Inima ce a decis să plece, măcinată fiind de singurătate, începe să își dea întâlnire cu prieteni invizibili; să își aducă singură ofrande; să cânte despre fericire, pentru a și-o aminti.
În fiecare dimineață, de cum se deschid pleoapele, își repetă că "știe ce face", mințindu-se fără să vrea.
Timpul trece...
Precum două păsări pe același cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârșit.
Prima ar vrea să vorbească, dar nu știe limba.
A doua ar vrea să tacă, dar nu cunoaște liniștea.
Timpul trece...
Până-ntro zi, când se oprește-n loc.
Și pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.
De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Și adevărul e, că nimeni nu știe să descrie exact ce s-a întâmplat, deși mulți au încercat.
Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Și așa de la înălțime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... și din doua inimi, Una s-a făcut.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vorbire, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Vedem lumea așa cum suntem noi, nu așa cum este ea. Conștientizează că adevărul, indiferent de circumstanțe, este filtrat prin fereastra cu vitraliu din tine contextul tău personal. Curăță fereastra și îți vei curăța viața. Apoi, vei zări adevărul.
Robin Sharma în Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curățenie, citate despre viață sau citate despre adevăr
Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii
pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri
doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan
Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată
în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor
cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal
în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea
Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat
Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă
ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sat sau poezii despre aripi
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
De tăcerea m-o răpune
Și cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Miorița mă va plânge.
Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toți o vor pricepe!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre plâns, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu sau poezii despre religie
Limba...
... spre deosebire de animale,
la OM
nu linge,
avalează
doar ceea ce este de bun gust
și pune sunete
gândului...
ce altfel ar fi
tăcere eternă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre gânduri sau poezii despre animale
Timp concentrat
o coasă
dă târcoale
odăii unde scriu
iarba grasă
cade
fulgerată
de sus în jos
clipele mele
de jos în sus
până rămâne
ungă pajiștea aspră
numai
un fraged cap gânditor
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vin, poezii despre mamă, poezii despre durere sau poezii despre bucurie