Puncte tari, puncte slabe
Deschid ochii și cu privirea
urmăresc o frunză prin aer
frunză cât o inimă
cine se naște în toamna târzie
zvâcnește ca o săgeată la punctul țintit
am încercat să-mi cântăresc vorbele
să nu las loc la interpretări
și oricum vor fi
n-aș pedepsi pe nimeni
sunt un pacifist convins
care se zbate în sine
aștept cu răbdare
pe cei care nu se dau bătuți
și intră în jocul rezultatelor
fără să se plângă niciodată
punctele lor tari nu se văd
dar există
acum aprind lumânări
în căni de lut cu vin
și le ofer lângă un colac proaspăt
celor care se bucură
sufletul meu caută alte suflete
să comunice cu ele
nu există multe posibilități
să intri în inima celorlalți
dar există oferte de înțelegere
din ochi, din vorbe
și din cuvinte
eu nu-mi arog merite deosebite
mă mențin în plutonul fruntaș
cu toate săbiile ascuțite
pe care nu le pot folosi
nu știu să merg pe cărări bătătorite
la care nu se întrevede capătul
încerc de fiecare dată
să mă exprim corect
am gânduri atât de incitante
încât e păcat să fie pierdute
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre toamnă
- poezii despre posibilitate
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre naștere
- poezii despre lut
- poezii despre lumânări
Citate similare
Pacea în care mă scald
Înțelege sunt închis pe interior,
nimeni nu poate să deschidă
și nu există o ușă să o spargi,
în față am numai o desfășurare
care rupe din mine gânduri.
Cu mine locuiesc alte suflete
minunate care nu se cumpără,
ele-mi sunt aproape de inimă
și simt orice schimbare de nuanță,
au senzorii pătimași
care-ți fac cu ochiul
când nu găsești drumul sperat
pe care trec îngerii.
Pacea în care mă scald
nu are valuri,
dar încearcă să simți.
Sunt departe de malurile mării
și atât de aproape de ape
încât cerul se scufundă
și eu rămân la suprafață citind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre schimbare, poezii despre ochi, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre apă
Pe urmele altora
De sub pașii picioarelor robuste
rămân urme care nu se șterg imediat,
nu-mi place să le las la vedere,
ci mai degrabă merg pe urmele altora.
Sunt supărat pe femeile care se joacă cu sufletul,
ele nu știu cum se iubește cu inima
și mereu sunt singure.
Nu mă dau bătut, lupt până la capăt,
în orașul meu e destulă marfă,
dar nu intru în afaceri murdare.
Tu încerci să determini cine a ucis încrederea,
eu încerc să caut mișcarea sănătoasă
și amândoi vrem să ne menținem pe aceeași cale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încredere
- poezii despre sănătate
- poezii despre supărare
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre mișcare
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
să privești lumina la capătul tunelului
fără să înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viteză, poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre pericole, poezii despre moarte sau poezii despre locomotive
Cu mintea în aburi
Lumini se plimbă pe cer,
cei ce le urmăresc nu știu ce sunt
avioane nu-s.
Noaptea capătă o crustă de întrebări
cu răspunsuri înnodate la capete,
alte posibilități dacă există,
nu pot fi acceptate.
Cu mintea în aburi
încerc un fel de lămurire.
Stăpânit de lumini jucăușe, intermitente,
neîmpăcat în credință
cu ochi obosiți
de spațiul îngropat în minte,
merg mai departe după aceleași percepte
cunoscute demult.
Memoria cu sertarele deschise
lasă să se așeze aureolă și teamă
ce face aici popas.
Orice lumină mă bucură
ca un vin învechit
cu gust fructuos
și noaptea
mi-o face albastră.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre frică, poezii despre bucurie, poezii despre aviație sau poezii despre albastru
De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre odihnă, poezii despre legi sau poezii despre lectură
Cu ochii supuși
nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles
tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși
îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil
port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume
angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre plăcere sau poezii despre libertate
Experiența arată că acei care sunt cei mai tulburați de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine și că ele sunt din acele percepții pe care strânsa legătură care există între suflet și corp le face confuze și obscure.. Ele se pot numi și sentimente, deoarece sunt primite în suflet în același fel ca obiectele simțurilor exterioare și nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi și mai bine emoții ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure și să-l miște atât de puternic ca aceste pasiuni.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre simțuri, citate despre schimbare, citate despre gânduri, citate despre existență, citate despre cunoaștere sau citate despre corp
Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Îmi torni norii în vase de lut
știu, ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
îmi torni norii în vase de lut
și umpli gândurile cu speranțe deșarte,
vrei să cred în ele
prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu mă privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre nori, poezii despre dorințe sau poezii despre curățenie
Oglinda pe care n-o cred
Pe mine mă dor vorbele nespuse,
cuvintele îmi provoacă de-a dreptul suferință,
dar îmi înalță spiritul.
Punctele mele de vedere se hrănesc din întrebări,
răspunsurile ce se vor da, vor fi îndoielnice
încât voi rămâne pe mai departe neconvins,
timpul îmi trece printre degete,
sănătatea nu-mi lasă răbdarea
și nici același chip în oglindă.
Nu mă pot măsura cu greutăți etalon
sunt cel ce rupe zăvoare ascunse și intră,
mâinile mele iubesc nopțile, nu mint,
fiind încă agere toarnă trecutul în fântâni.
Trec prin anotimpuri și las în urmă primăveri,
pun vocale mai lungi în cântece
și las loc lumilor care se nasc.
Cumpătarea e mai bună
deși niciodată n-am exagerat,
dar sunt un bolnav sub cutele vârstei,
mi-am schimbat demult obișnuințele
și trăiesc în aroma înțelepciunii bătrâne.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vârstă, poezii despre voce, poezii despre trecut sau poezii despre suferință
Nicio fereastră nu mai am
tu ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranțe deșarte
și vrei să cred în ele
prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură ca între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu mă privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicamente
Linia care desparte
Deschid fereastra galbenului lămâie,
închid ușa curentului de aer dezinvolt
și pășesc peste pragul statorniciei
în cerdacul cu stâlpi ai istoriei.
Nu cred în linia care desparte
e mai mult o ficțiune care leagă prezentul de viitor
în fiecare clipă a evoluției existenței,
viața înrădăcinată între fibrele pământului
își caută drumurile care înalță spiritul.
Lumina țâșnește prin toate fantele posibile
cu forța venită din interiorul de foc
fără de care nicio frunză nu prinde culoare
și nicio viață seva posibilei veșnicii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre istorie, poezii despre galben, poezii despre frunze sau poezii despre forță
Există doar oameni și un singur Dumnezeu
Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt
înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre
există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre cunoaștere sau poezii despre creștere
În jocul vieții
Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită să moară.
Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.
Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.
Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
pe care n-o poți suporta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre somn sau poezii despre revoltă
Din fericire există acei dansatori care se respectă pe ei înșiși și arta lor și există acei oameni din orientul mijlociu care nu au cedat unei greșite interpretări colonialiste și dezrădăcinari a moștenirii lor etnice. Există acei privitori care recunosc arta atunci când o văd. Lor le mulțumesc și fie ca voi să fiți mereu mulțumiți de faptul că eu sunt o dansatoare de dans oriental. Eu, cu siguranță, sunt.
citat din Morocco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans, citate despre mulțumire, citate despre siguranță, citate despre moștenire, citate despre greșeli, citate despre fericire sau citate despre artă
Nu voi fi niciodată un om de zăpadă
Cine mușcă mâna care l-a hrănit
e mai feroce decât sălbaticii,
nu știu ce mă face să cred în loialitate
dar trădarea este ticăloșia întruchipată.
M-am tot convins că disprețul învinge,
strânge în el toată ura care nu ucide,
prea multă nepăsare ori zgomot turbulent
e o alunecare dintr-o groapă în alta
ambele pline cu noroi.
Nu știu să fac mai mult decât pot,
dar nu mă las influențat de minți obscure
care îmbracă minciuna în poleială subțire,
o să sparg oglinda imaginii create de veleitari.
Sunt în afara cercului,
închistarea omoară și ideea și omul.
Nu mă voi lăsa atras
de vorbele ca niște haine rupte
prin care intră gerul.
Nu voi fi niciodată un om de zăpadă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre victorie, poezii despre vestimentație, poezii despre trădare sau poezii despre imagine
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde
Femeia din gânduri
Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.
Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.
Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânătoare, poezii despre sperieturi sau poezii despre nisip
Dincolo de trepte!
Apa în deșert este prezentă doar pentru cel care știe să o extragă și care o dăruișste si celui neștiutor. Așa ajunge să fie și după ce nu mai există! Scările înțelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus și mai aproape de "ultima treptă", cu toate ca ea nu există, va înțelege... sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse și nespuse multe fără cuvinte...
Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre ignoranță, citate despre deșert, citate despre devenire, citate despre cuvinte sau citate despre apă
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în țara, grădină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păsări, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre hărnicie sau poezii despre frumusețe